Copiii noștri vor putea să-și câștige pâinea, dar nu vor putea să creeze o societate civilă

Meserii tradiționale și milioane de locuri de muncă vor dipărea în societățile dezvoltate în următorii cinci ani. Este bine să ne ferim de taximetrie, căci în curând pe piață vor apărea mașinile fără șofer, mult mai sigure, este bine să ne ferim de activitățile repetitive, de la ghișeu sau casa de marcat. Să privilegiem meseriile ce presupun îndemânarea pe care măcar pentru un deceniu roboții nu o vor putea egala și depăși, să privilegiem tehnologia, matematica și informatica, să fim traderi, negustori și inovatori. Sunt concluziile un raport prezentat anul acesta la Forumul Economic Mondial de la Davos. Este si politica președintelui SUA, care a alocat 4 miliarde de dolari pentru a aduce informatica mai aproape de elevul american. Doar așa copiii de astăzi vor ajunge să trăiască bine la vârsta adultă. Însă în ce societate vor trăi? Nicidecum într-o societate civilă, ci una disfuncțională. Lucrurile se pot încă remedia. Steve Neumann, un scriitor care dorește să facă pentru filozofie aceeași poopularizare pe care ziariștii o fac pentru știință, oferă o soluție. În Washington Post.

Ideea că elevii ar trebui să devină filozofi va fi luată în derâdere de conducerile școlilor, de profesori, părinți și filozofi deopotrivă. Ultimii se vor întreba dacă elevii pot să învețe filozofie, în timp ce ceilalți cel mai probabil au avut cel mult o apropiere pasageră cu filozofia și vor ajunge la concluzia că este inutilă.

Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. De fapt, nimic nu poate fi mai important pentru binele copiilot noștri și pentru societate ca întreg decât ca ei să învețe cum să fie filozofi.

Nu vreau să spun că ar trebui să-i învățăm pe copii filozofia așa cum se învață ea în universități. Adolescenții nu au nevoie de dizertații depre teoria formelor a lui Platon și despre imperativul categoric al lui Kant. Ma gândesc însă la o filozofie care să-i învețe pe copii să fie cetățeni mai buni, transformând clasa în ceea ce filozoful John Dewey numea ”societate embrionară”.

Pentru a vedea de ce este vital lucrul acesta gândiți-vă la discursul electoral din actuala campanie prezidențială din SUA. De la tema rasismului, a inegalității economice, violenței armate, violenței domestice, terorismului și până a la schimbările climatice, incapacitatea candidaților și a partidelor lor să se angajeze într-un discurs public benefic este o manifestare cât se poate de clară a disfuncțiilor noastre ca adulți.

În urmă cu un an, Pew Research Center arăta despre polarizarea politică: ”Republicanii și Democrații sunt mai divizați de-a lungul unor falii ideologice – antipatia partizană este mai mare și mai adâncă – decât au fost în ultimii 20 de ani. Aceste tendințe se manifestă în nenumărate feluri, atât în politica, cât și în viața de zi cu zi”.

Cred că majoritatea considerăm că societatea este un compromis necesar și cel puțin că susținem idee că o gândire critică și o cumonicare eficientă sunt virtuți necesare pentru succesul societății. Pe măsură ce ne maturizăm suntem tentați să fim mai puțin deschiși către informații, realitate și argumente, dar putem și trebuie să inculcăm aceste virtuți necesare copiilor din ciclul primar și secundar.

”Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari adulți defecți”, spunea Frederick Douglass. În spiritul acesta, este necesar ca elevii să devină filozofi.

Când oamenii aud de cuvântul ”filozofie” s-ar putea gândi la un set de principii directoare sau la o privire de ansamblu asupra lumii. Însă filozofia academică este o disciplină umanistă care se preocupă cu clarificarea și analizarea conceptelor și raționamentelor legate de marile întrebări ale vieții.

Accentul este pus pe formularea întrebărilor, pentru că filozofia, spunea Socrate, începe cu întrebarea. Nu ne punem doar noi înșine întrebări – îi intrebăm și pe alții, pe cei care formează societatea. Este drept că filozofia înseamnă să stai și să te gândești foarte mult de unul singur, însă filozoful american Matthew Lipman a scris în eseul său ”Rolul educațional al filozofiei”: ”Filozofia poate incepe cu întrebarea și să se sfârșească prin înțelegere sau chiar, prin înțelepciune, însă de-a lungul acestui drum ea implica o activitate susținută. Această activitate ia de regula forma dialogului”.

Dialogul este cheia, pentru că doar atunci ipotezele noastre, raționamentele noastre și concluziile noastre sunt contrazise. Doar atunci putem să gândim mai bine. Iar prin procesul de a deveni oameni ce gândesc mai bine prin dialog intelectual, copiii noștri pot deveni și cetățeni mai buni.

În timp ce preda filozofie studenților de la Columbia University în anii 1960, Lipman a observat că aceștia doresc mult să schimbe lumea, însă au deficiențe mari în ce privește modul de a raționa și exercițiul bunei judecăți. Și-a dat seama și că studiile universitare vin la o vârstă ușor prea mare pentru a-i face pe tineri să gândească bine. De aceeaa creat mișcarea Pfilosophy for Children.

La începutul anilor 1980, rezultatele curriculei propuse de Lipman erau promițătoare și, la fel de important, arătau că elevilor le plăcea filozofia. Exista pentru prima oară o dovadă că elevii pot deveni filozofi într-un anumit sens. Copiii sunt de fapt filozofi înnăscuți. Lipman scria: ”Cei care intră în dialogul filozofic despre chestiuni filozofice, chiar dacă nu poartă acest dialog cu discernământul specialiștilor, fac cu adevărat filozofie, chiar dacă sunt foarte, foarte
tineri, atât timp cât se conformează regulilor și standardelor disciplinei”.

Au urmat alți filozofi care au rafinat pedagogia filozofiei pentru copii, însă dialogul a rămas mereu o prioritate. Pe acest model, copiii trec printr-o ucenicie a fiolozofiei, învățând din practică. Treaba profesorului este să-i îndrume și să-i informeze, ajutându-i să acorde atenție calității raționamentelor lor și asigurându-se să atingă standardele egalității și respectului reciproc.

Educația americană poate fi creuzetul în care să se cultive o abordare mai robustă a conviețuirii într-o societate pluralistă. Experimentând (și, da, bucurându-se) de modul participativ și deschis în care filozofii își susțin punctele de vedere, copiii noștri vor putea să evalueze nenumăratele probleme ce apar în viața socială și politică și vor putea să intre într-un mod plin de respect în dezbatere cu cei care nu sunt de acord cu ei.

Dacă nu-i transformăm în Socrate pe absolvenții de liceu, copiii noștri vor putea să-și câștige pâinea, dar nu vor putea să creeze o societate civilă.