Coșmarurile beției puterii și nevrozei narcisiste. Cazul Berlusconi

Pierderea fotoliului de senator este o încercare grea pentru orgoliul lui Silvio Berlusconi. Il Cavaliere se considera a fi, alături de de Gaulle și Churchill ”cel mai mare om de stat al secolului” și afirma că este atins de gratia divină, însă, începând de la condamnarea sa definitivă pentru fraudă fiscală, pe 1 agust 2013, fostul premier nu mai are zile liniștite.

”Berlusconi suferă de o nevroză narcisistă”, spune pentru La Repubblica psihanalistul Luigi Cancrini. ”El este cu totul concentrat asupra imaginii sale și, de câteva săptămâni, realitatea nu încetează să contrazică această imagine”. Trei sunt la număr coșmarurile lui Berlusconi, scrie Le Point.

Prima încercare este votul din Senatul Italiei pentru destituirea sa. Berlusconi a anunțat că va pronunța un discurs istoric cu această ocazie, numai că avocații i-au explicat că, la finalul votului, președintele Senatului va rosti fraza rituală: ”Rog ca senatorul Berlusconi să fie condus în afara sălii”. Astfel încât, pentru a nu fi expulzat cu forța, precum un simplu infractor, Berlusconi a decis să renunțe la marele său discurs.

Al doilea coșmar este alegerea pe care fostul șef al guvernului va trebui să o facă, în doar câteva săptămâni, între a-și ispăși anul de condamnare fie în arest la domiciliu, fie prestand muncă în folosul comunității. Arestul la domiciliu este foarte constrângător: Berlusconi nu va putea părăsi locuința și va trebui să ceară autorizarea magistraților de fiecare dată când vrea sa se întâlnească cu cineva. Varianta muncii în folosul comunității pare a fi mai bună, daca va dori să conducă pe mai departe partidul Forza Italia. Multe asociații i-au facut deja oferte lui Il Cavaliere: cules de roșii, spălat toalete…

Și mai grav, Berlusconi va trebui să se întâlnească regulat cu un asistent social desemnat de judecatori, care să verifice dacă fostul lider italian urmează etapele reeducării. Adică Il Cavaliere va trebui să-și exprime regretele pentru a-și menține avantajul arestului la domiciliu. Va putea orgoliul său să îndure așa ceva, când acum declara că este victima ”unei lovituri de stat data de magistratură”?

Însă cea mai mare spaimă a lui Berlusconi este mașina de poliție care vine pentru a-l ridica de acasă, apoi sosirea la penitenciarul San Vittore, într-o mulțime de fotografi și cameramani, fotografiile și amprentarea, iar apoi celula. Din fericire, fiind trecut de 70 de ani, legea permite și alte modalități de ispășire a pedepsei.

Însă legea nu mai ține cont de vârstă în cazul condamnărilor pentru infracțiuni legate de mafie, de terorism sau pentru infracțiuni cu tentă sexuală comise împotriva minorilor. Or, Berlusconi este condamnat deja, in prima instanță, pentru întreținere de relații sexuale cu o minoră. De aceea, rămas fără imunitate parlamentară, Berlusconi se va întreba de fiecare data când va auzi o sirenă a poliției dacă nu i-a sosit cumva ceasul.