Costi Rogozanu: Antena 3 a luat bătaie de la Facebook. Sentimentul cenzitar al fiinţei

17 Nov

Diferenţa principală dintre televiziune şi facebook e că prin televiziuni încearcă unii să ne manipuleze, prin facebook ducem manipularea la capăt singuri. În aceste alegeri, după cum ştiţi, mi-am declarat de la bun început completa neutralitate. Pur şi simplu nu m-a interesat un show cu floricele şi scenete civice după 4-5 ani de austeritate.

Un lucru mi-e însă destul de clar. Am pus ieri pe pagina mea „Antena 3 a luat bătaie de la Facebook”. Unii au tendinţa de a privi drept o singură tabără drept negativă. Ambele au avut un rol nociv, au transmis mesaje murdare către spaţiul public. Prezentarea lui Iohannis drept victoria civilizaţiei face uitată o campanie în care foarte mulţi susţinători de dreapta au sărit grav calul.

Antena3, Romania TV şi echipa candidatului Ponta au lucrat la unison după nişte reţete absolut reprobabile. Minciunile cu tăiatul pensiilor au fost doar de încălzire. Vîndutul de copii, frişca tabloidală. Sfătuitori precum Bogdan Teodorescu şi alţii au o problemă: ei dispreţuiesc electoratul PSD aproape şi mai mult decît îl dispreţuiesc cei din nucleul dur de dreapta. Altfel nu se poate explica insistenţa pe naţionalism prăfuit, ortodoxism, ameninţarea maghiară şi alte teme ridicole faţă de prezent.

Televiziunea funcţionează cam aşa: închide oameni într-un acvariu, toţi cred că sînt mari manipulatori pentru că fac audienţă. Însă parte din audienţă le-a fost ostilă. De altfel, de-a lungul celor 10 ani Antena 3 a reuşit să antagonizeze la maximum telespectatori şi să activeze şi oameni altfel indiferenţi la jocul politic. Audienţă nu înseamnă vot.

Fanii lui Iohannis, mulţi alcătuind un bloc comun pe reţelele de socializare. Spre deosebire de televiziuni, facebook-ul nu a creat un curent critic, deşi au folosit şi ei arme dintre cele mai jegoase. În spatele reclamelor luminoase cu anticorupţie, au circulat fluvii de jeg mult mai viu, mai nociv, decît oboselile pontiste. La asta au contribuit şi cei din presa de dreapta care au încurajat un soi de sentiment cenzitar al fiinţei. Babe ştirbe, ţărani proşti care vînd votul, sărăcanii pesedişti, asistaţii social, toate locurile comune pe care s-a sprijinit retoric programul de austeritate au revenit violent în faţă. Am ataşat un afiş de o prostie violentă care totuşi exprimă o realitate pe care preferăm să o ascundem după papioane, eleganţă şi mirajul vestic. Iohannis ar trebui să înţeleagă că aceste motoare trebuie rapid dezactivate:

În acelaşi timp, partea online PSD crede că funcţionează cumpărarea likeului la kil şi tratează publicul de pe reţelele de socializare tot ca o masă de manevră. E o masă de manevră comercială. Nu e aşa uşor să construieşti grupuri de influenţă politice. Pentru că alea politice funcţionează cu motoare care de obicei stau offline. E totuşi comic că fanii Iohannis asasinează publicul cu civlizarea lor şi spiritul democratic în timp ce practic au cerut dreptul la vot, dar doar la votul „cum trebuie”.

Să discutăm puţin dreapta şi ACL-ul. Ajutorul venit din zona civică – cu ocazia asta s-a distrus orice urmă de speranţă de la mişcări civice active în 2012-2013 – nu e nou. Şi PDL şi PNL au stat mult la putere în tot acest deceniu. Iar sărbătorirea în stradă a încă 5 ani pentru dreapta la preşedinţie, ca şi cum am fi reuşit să schimbăm lumea, mi se pare de un ridicol total. Vorba lui Ciprian Şiulea: rezultatele au fost 55% Caragiale, 45% Urmuz.

După toate tîmpeniile comise de dreapta, după cădere dramatică în sondaje, au reuşit să-şi încapsulelze forţele în DNA şi societatea civilă. Ca de obicei, mare parte din societatea civilă şi-a oferit imediat serviciile pentru occidentalizare şi civilizare la dreapta. Trupa şchioapă a lui Băsescu s-a adăpostat sub aripi de oengişti şi intelectuali care abia ce ieşiseră din programe de stipendiere. Vor reveni curînd probabil.

Şi Ponta a curtat dreapta cît a putut. Le-a oferit bani angajatorilor, a încercat aburirea unor grupuri vulnerabile. Însă el a crezut că se cumpără totul la bucată şi a neglijat un imens potenţial în electoratul de stînga. Unul care a fost complet nereprezentat în acest an. Unii bagatelizează ideologicul. Niciodată hegemonia dreptei n-a fost mai evidentă şi nicodată circul de legitimare „civică” şi civilizare ritualică.

Închei cu un desen precis în ironia lui, postat de Daniel Duma: