Crăciunul hibrid de peste Prut. Tradiție, haz și războiul calendarelor

„Numai la moldoveni Iisus Hristos se naște de două ori”, așa glumește lumea când vorbește despre paradoxul Crăciunului dublu din Republica Moldova. În mod evident, nimeni nu crede că are loc vreo minune repetată a Nașterii Domnului pe pământ basarabean, dar realitatea este că moldovenii ajung să sărbătorească Crăciunul de două ori, și anume o dată pe 25 decembrie și încă o dată pe 7 ianuarie. De ce? Motivul ține strict de calendare și de afilierea religioasă. Unele biserici utilizează calendarul „stil nou” (Gregorian), iar altele pe cel „stil vechi” (Iulian), ceea ce duce la o decalare de 13 zile a Sărbătorilor. Astfel, 25 decembrie în calendarul Iulian (vechi) cade abia pe 7 ianuarie în calendarul Gregorian, explicând cum de Crăciunul pică de două ori la moldoveni. Nu e miracol, e matematică astrală, dar una care a creat o situație culturală unică, cu avantaje festive dar și conotații politice usturătoare.

În Republica Moldova, conviețuiesc două mari jurisdicții ortodoxe care țin de calendare diferite. Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei (Biserica Ortodoxă Rusă), se încăpățânează să folosească vechiul calendar iulian pentru sărbătorile fixe, și deci își serbează Crăciunul pe 7 ianuarie. De cealaltă parte, Mitropolia Autonomă a Basarabiei, care ține de Patriarhia Română, a adoptat calendarul gregorian încă de acum un secol, aliniindu-se astfel cu majoritatea lumii creștine care celebrează Nașterea Domnului pe 25 decembrie. Totuși, marea majoritate a parohiilor continuă să sărbătorească în data de 7 ianuarie, permițând menținerea unei liniști specifice acestei perioade a anului.

Ei bine, mulți moldoveni aleg pur și simplu să le țină pe amândouă, un fel de două Crăciunuri în loc de unul, cu două runde de colinde, mese îmbelșugate și reuniuni de familie. Cine i-ar putea condamna că profită de ocazie? Dacă statul îți dă liber și pe 25 decembrie, și pe 7 ianuarie, de ce n-ai petrece de două ori? Atât 25 decembrie, cât și 7 ianuarie sunt în prezent zile nelucrătoare oficiale în Republica Moldova, așa că mulți oameni, mai ales în mediul urban, au început să sărbătorească ambele date sub impactul redescoperirii legăturilor cu România și ortodoxia de peste Prut.

Desigur, la originea acestui obicei dublu nu stă vreun apetit ieșit din comun al moldovenilor pentru petreceri, ci istoria zbuciumată a regiunii și influențele geopolitice asupra vieții religioase. Biserica Ortodoxă Rusă a refuzat să adopte calendarul gregorian, pe care îl consideră o inovație catolică nepotrivită, menținând cu strictețe calendarul iulian până azi. Acolo unde influența Moscovei a fost puternică, cum este cazul în Moldova, dar și în Ucraina sau Serbia, bisericile locale au rămas pe stil vechi pentru Crăciun. În schimb, țări ortodoxe cu orientare mai occidentală, precum România, Grecia sau Bulgaria, au trecut demult la calendarul nou pentru sărbătorile fixe, sincronizând Crăciunul cu restul lumii creștine pe 25 decembrie. Așadar, situația R. Moldova nu este chiar unică în lumea ortodoxă, ceea ce o face aparte este faptul că aici ambele tradiții coexistă intern. Acest lucru reflectă însăși divizarea identitară a țării. O parte din populație se simte mai aproape de România și Europa, cealaltă parte de Rusia și spațiul estic. Iar sărbătorile au devenit un teren simbolic pe care se joacă această rivalitate.

Exemplul clasic este disputa politică faimoasă din iarna lui 2007, când un brad de Crăciun a declanșat un întreg scandal la Chișinău. Primarul capitalei de atunci, tânărul pro-european Dorin Chirtoacă, a vrut să amplaseze pomul în piața centrală încă din 9 decembrie, ca să marcheze cum se cuvine Crăciunul pe 25 decembrie. Președintele țării însă, comunistul Vladimir Voronin, cunoscut pentru orientarea sa prorusă, s-a opus și a decretat că bradul oficial să fie instalat abia pe 30 decembrie, după Crăciunul „occidental”. S-a ajuns la un moment absurd, iar în miez de noapte, poliția a smuls bradul deja împodobit din piață, refuzând să se supună dispoziției primarului liberal. Imaginea Chișinăului rămas fără pom de Crăciun înainte de 25 decembrie i-a mâhnit pe mulți locuitori ai capitalei, care se simțeau astfel „pedepsiți” de autorități.

Disputa calendarelor căpătase accente de comedie neagră, și anume un brad răpit de poliție la ordin politic, de teamă să nu cumva chișinăuienii să simtă spiritul Crăciunului prea devreme! Dincolo de comic, episodul a arătat cât de instrumentată politic era această diferență de calendar. Guvernarea pro-Moscova de atunci, dar și din alte perioade, considera orice promovare a Crăciunului pe 25 decembrie drept un afront al opoziției pro-europene, ba chiar un „gest ostil” față de Rusia și tradițiile sale, pe fundalul relațiilor tensionate cu România. În R. Moldova, și bradul poate deveni armă ideologică.

Ulterior, pe măsură ce orientarea pro-europeană a câștigat teren la Chișinău, autoritățile au încercat să concilieze cele două calendare, oferind libertate fiecăruia să sărbătorească după cum dorește. În 2013, parlamentul de la Chișinău, dominat atunci de o coaliție pro-occidentală, a votat ca data de 25 decembrie, Crăciunul pe stil nou, să devină zi de sărbătoare oficială, nelucrătoare, alături de tradiționalul 7 ianuarie. Practic, de la acel moment moldovenii au două Crăciunuri legale. Inițiativa a venit în contextul în care tot mai mulți cetățeni, mai ales din generațiile tinere și din orașe, începuseră oricum să celebreze Crăciunul odată cu restul lumii pe 25 decembrie.

Însă nu toată lumea a primit vestea cu colinde și cozonac. Partidul Comuniștilor, declarat filo-rus, a criticat imediat decizia, la fel și o parte influentă a clerului ortodox subordonat Moscovei. Din tabăra lor, introducerea „Crăciunului occidental” ca sărbătoare oficială era privită suspicios, ca un atac la tradiția strămoșească și o încercare de „românizare”/„catolicizare” a țării. Cu alte cuvinte, chiar și calendarul a devenit un subiect de geopolitică în miniatură: Vest vs. Est, Moș Crăciun pe stil nou vs. Moș Gerilă pe stil vechi.

În prezent, competiția dintre cele două Crăciunuri încă persistă, deși mai domol. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, loială Moscovei, încă își ține enoriașii pe rit vechi, ba chiar recent a ținut să-și reafirme supunerea față de Patriarhia Rusă, în ciuda nemulțumirilor legate de faptul că aceasta sprijină războiul din Ucraina. În același timp, Mitropolia Basarabiei (sub oblăduirea Patriarhiei Române) crește încet dar sigur, numeroși preoți și parohii au trecut de la o tabără la alta în ultimii ani, semn că un segment al populației preferă desprinderea de influența bisericii ruse.

Pentru mulți moldoveni, a celebra Crăciunul pe 25 decembrie a devenit nu doar o chestiune practică (n.r.: să fii în rând cu lumea, să nu mai ții post până în ianuarie etc.), ci și una identitară și politică. E o modalitate de a spune „noi suntem parte din Europa”, de a se apropia de România și de valorile occidentale, fără a-și nega însă credința ortodoxă. De altfel, guvernul pro-european de la Chișinău vede cu ochi buni această reorientare simbolică. Faptul că oamenii merg la biserică de Crăciun în aceeași zi ca la București sau Kiev și nu neapărat ca la Moscova e interpretat ca un pas spre „mainstream”-ul european. Însă Kremlinul și susținătorii săi locali nu renunță așa ușor la influență și continuă să folosească fiecare prilej pentru a insinua că adevărații ortodocși țin sărbătorile „pe stil vechi” și că orice schimbare de calendar e un dictat al Vestului. Propaganda rusă nu a ezitat să prezinte trecerea la Crăciunul pe 25 decembrie drept un complot al Papistașilor sau al globaliștilor împotriva credinței străbune, menită să slăbească „unitatea ortodoxă”. Astfel de mesaje prind teren mai ales în mediul rural și în rândul celor nostalgici după perioada sovietică, când, de altfel, Crăciunul religios fusese aproape scos din ecuație și înlocuit cu revelionul secular de 1 ianuarie, când Moș Gerilă sovietic aducea cadouri de Anul Nou, nu pe 25 decembrie. Așadar, diferența de calendar devine pentru Rusia un instrument util. Kremlinul poate poza în apărătorul tradiției și al adevăratei ortodoxii, acuzând forțele prooccidentale că vor să impună moldovenilor obiceiuri străine.

Privind peste Prut și mai departe, observăm că această luptă a Crăciunului nu se duce doar în Moldova. În Ucraina, invadată brutal de Rusia, până și data Crăciunului a ajuns un simbol al desprinderii de sub umbra Moscovei. În 2022, pe fondul războiului, mulți ucraineni ortodocși au început să serbeze Crăciunul pe 25 decembrie în loc de 7 ianuarie, ca gest de sfidare culturală față de agresor. „Da, are legătură cu războiul”, titrau ziarele.

Apoi, în 2023, autoritățile de la Kiev au făcut pasul oficial, iar președintele Volodimir Zelenski a semnat o lege prin care a mutat sărbătoarea națională de Crăciun pe 25 decembrie, explicit „pentru a ne rupe de tradiția rusească impusă”. Biserica Ortodoxă a Ucrainei, recent desprinsă canonic de Rusia, a adoptat și ea calendarul nou, astfel că ucrainenii, pentru prima dată în peste un secol, au celebrat Crăciunul laolaltă cu restul Europei. Mesajul a fost limpede, având în vedere că până și sărbătorile creștine au devenit parte a efortului de de-rusificare. Evident, Patriarhia Moscovei a condamnat mișcarea, rămânând ferm ancorată în data de 7 ianuarie, pe care o păstrează ca pe un bastion al influenței sale. Kremlinul însuși a interpretat schimbarea ca pe o provocare și orice renunțare la calendarul iulian e privită ca un afront la adresa „lumii ruse”. Cu alte cuvinte, Moș Crăciunul pe stil vechi a fost recrutat în armata propagandei.

Revenind în R. Moldova, astăzi oamenii încearcă să se bucure de ambele sărbători, lăsând la o parte încărcătura politică, cel puțin la nivel personal. Președinta Maia Sandu, întrebată recent pe ce dată își serbează Crăciunul, a răspuns evaziv, dar simbolic, că pe 25 decembrie îl petrece cu familia la Chișinău, iar pe 7 ianuarie merge acasă, în satul natal de lângă granița cu România. Practic, le ține pe amândouă, exact imaginea R. Moldova prinse între două lumi. Mulți moldoveni îi urmează exemplul, nu neapărat din calcul politic, ci pentru că așa s-au obișnuit. Un Crăciun „mai occidental” la oraș și încă unul „tradițional” la țară, sau primul cu o parte din familie, al doilea cu cealaltă parte. Copiii, desigur, sunt cei mai câștigați. Ei primesc cadouri de două ori (dacă au noroc, poate vine și Moșul și Moș Gerilă!). Iar comercianții nu se plâng nici ei de sezonul prelungit de sărbători.

Rămâne însă de văzut cât va mai continua această situație unică. Pe măsură ce tinerele generații și societatea urbană se conectează tot mai mult la Occident, e posibil ca, în timp, Crăciunul de pe 25 decembrie să-l umbrească pe cel de pe 7 ianuarie. Deja în statisticile recente se observă o creștere a numărului celor care preferă să meargă la slujba din 25 decembrie, chiar dacă poate țin și o masă tradițională în ianuarie. Biserica afiliată Moscovei încă are majoritatea enoriașilor, dar pierde constant teren în fața alternativei basarabene. În contextul integrării europene a Moldovei, nu ar fi surprinzător ca, în viitor, un singur Crăciun, cel de la 25 decembrie, să rămână predominant, așa cum s-a întâmplat și în Ucraina recent. Dar chiar dacă va fi așa, expresia nostimă cu „Iisus născut de două ori la moldoveni” va dăinui multă vreme, amintindu-le tuturor de acea perioadă când un mic teritoriu dintre Prut și Nistru își permitea luxul (sau povara?) două Crăciunuri pe an. Și, cine știe, poate că peste ani, moldovenii vor povesti cu umor cum au învins ei geopolitica prin faptul că au mâncat sarmale și au cântat colinde de două ori în fiecare iarnă.