Deşi abia a împlinit 21 ani, ochii mari, migdalaţi şi pătrunzători ai Nicoletei ascund o tristeţe iremediabilă. Știe că i s-au furat adolescenţa şi visurile de copiliţă. Tot ce i-a mai rămas este doar o umbră de zâmbet. Este însă o luptătoare şi vrea să înfrunte coşmarul prin care a trecut şi care a marcat-o pe viaţă, dar îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a scăpat.
Corpul îi este cuprins de un fior ce nu şi-l poate stăpâni, atunci când, cu vocea tremurândă, rosteşte numele celui care i-a năruit visurile.
Deşi, într-o societate normală, acest monstru ar fi zăcut în spatele gratiilor, în România, el este încă în libertate şi locuieşte la câteva case distanţă de victima sa.
Povestea tristă a Nicoletei începe în urmă cu doi ani, când încrederea în propriile rude a aruncat-o direct în mâinile traficanţilor de carne vie.
Vândută de soţul verişoarei
Dorin Boroş. El este unul dintre personajele malefice din viaţa acestei fete. Un bărbat de aproape 35 de ani, care este nimeni altul decât soţul verişoarei Nicoletei, care i-a promis acesteia un loc de muncă pe post de menajeră în Italia, la administratorul unei firme de construcţii.
“A insistat până şi mama lui. Îmi ziceau că o să fie bine, că voi reuşi să-mi ajut mai mult familia. Parcă mi-au spălat creierul. M-au convins să nu le spun nimic alor mei, de teamă că nu vor înţelege şi că nu am să realizez nimic bun în viaţă”, spune acum, cu ochii plini de lacrimi, Nicoleta.
“Greşeala mea a fost că nu am spus nimănui că plec. Simţeam golul şi frica în stomac şi îmi venea în minte doar atât: «Doamne, oare fac bine ce fac?!». Dorin mi-a cerut buletinul pentru ieşirea din ţară şi când am trecut graniţa l-a băgat în buzunarul cămăşii. I l-am cerut, dar mi-a zis că este mai în siguranţă la el”, spune fata, care îşi reaminteşte, cuprinsă de groază, fiecare clipă petrecută “Dincolo” – aşa cum numeşte ea Italia.
Au ajuns în regiunea Napoli. Dorin i-a prezentat verii lui, precum şi mai mulţi albanezi şi italieni, sub pretextul că toţi lucrează la firma de construcţii unde urma să fie angajat şi el.
“Știam doar că patronul avea nevoie de o menajeră şi-l întrebam mereu pe Dorin: «Hai, nu ai zis că trebuie să încep urgent munca?». Dar ei m-au minţit întruna. Ba că nu e, ba că vine mai târziu, până când mi l-au prezentat pe «Adrian», despre care ziceau că e şeful nostru. La un moment dat, Dorin mi-a spus că lipseşte zece minute ca să vorbească cu acel bărbat. (…) Cât am mai stat «Dincolo» nu l-am mai văzut niciodată pe soţul verişoarei mele. Mă lăsase acolo”, a adăugat Nicoleta. Și de atunci a început calvarul…
“Noi ne scoatem banii, indiferent de ce vrei tu!”
Apare astfel un alt personaj negativ al “poveştii”: albanezul Adrian. Primul dintre cei care au silit-o pe fată să se prostitueze.
“Eu plângeam întruna şi spuneam că vreau să ajung acasă, în România. De frică nici nu reuşeam să dorm. După câteva zile mi-au spus în faţă că am fost vândută pe 3.000 de euro. M-a dus într-o casă, iar soţia lui Adrian, care e o poloneză, «stătea» la stradă împreună cu alte câteva fete. Ea mai vorbea română”, îşi aminteşte Nicoleta.
Văzând că fata nu vrea sub nici o formă să “lucreze”, traficanţii au început să o bată şi să o ameninţe. “Adrian mă lua de păr şi dădea cu mine de perete, apoi mă bătea cu picioarele. Îmi striga că nu o să mai apuc ziua în care să-mi văd părinţii. Noaptea aveam coşmaruri şi-mi veneau în minte doar vorbele lui: «Tu nu pleci de aici! Noi ne scoatem banii, indiferent de ce vrei tu!», spune plângând tânăra.
De cealaltă parte, “poloneza” îi explica cât de “uşor” poate ajunge în România dacă începe să “lucreze” pe stradă. “Tu eşti nouă şi poţi să scoţi şi 500 de euro într-o zi. Da’ juma’ din bani ne revin!”, i-a spus în repetate rânduri soţia traficantului.
Apoi a fost ţinută zilnic şi câte zece ore pe o stradă din oraşul Cassino, fiind în permanenţă supravegheată de Adrian şi de oamenii lui.
După câteva săptămâni a devenit sclava altui traficant: Mario, “al treilea om rău”. El a fost italianul care a dus-o sub un pod, a bătut-o atât de rău încât sângele îi curgea “şuroaie pe faţă”, i-a pus pistolul la tâmplă şi a violat-o într-o maşină. “Trebuia să-i răspund, în timp ce aveam pistolul la cap, dacă voi lucra pentru el. În momentul ăla am simţit că îngheţ, iar ţipetele lui îmi distrugeau orice urmă de speranţă”, spune Nicoleta, uitându-se în gol.
Salvarea fetei – un client italian
Din fericire, povestea Nicoletei aduce şi un personaj care să o ajute. Acesta este Domenico, un client, care i-a promis că o va scăpa din mâinile mafioţilor, însă soarta era să o păcălească din nou. “În ziua în care Domenico mi-a promis că vine să mă ia a început ploaia şi nu am mai stat mult în stradă. Dar Dumnezeu l-a adus şi a doua zi. M-am urcat în maşină, nu m-am uitat înapoi, de frică să nu-şi dea seama careva. Aşa am ajuns eu la Poliţia italiană. Cei de la Consulatul român din Roma ştiau deja de povestea mea. Fuseseră anunţaţi de ai noştri.” Fata face o pauză. Trage o gură de aer adânc în piept şi-şi continuă povestea.
“I-am ajutat pe poliţiştii italieni pentru că voiam să-i prindă pe toţi cei care mă nenorociseră. M-au dus la un cămin social doar cu călugăriţe, unde am stat peste o lună de zile”, adaugă Nicoleta.
A urmat operaţiunea de filaj şi de “săltare” a tuturor celor care abuzaseră de fată. “M-au tuns, m-au vopsit, mi-au dat şapcă şi ochelari de soare. Nu ştiu cum de mi-am adus aminte de locurile alea cumplite. Au prins-o pe portugheză, pe acel Mario, mai mulţi albanezi, însă Adrian şi-a pierdut urma de când am plecat eu”, a mai spus aceasta, oftând din nou.
“Femeile din poliţia de «Dincolo» plângeau de mila mea. M-au ajutat mult. Au strâns bani şi mi-au cumpărat medicamente şi haine, că nu aveam de nici unele. Ei au fost cei care mi-au luat biletul de avion. Simţeam că nu se mai termină odată! Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu”, îşi încheie povestea Nicoleta.
Nu conta că “acasă” înseamnă pereţi din paiantă, umezeală, noroi, sărăcie şi bani câştigaţi din munca “cu ziua” prin vecini.
Tâlcul
Mulţi dintre noi cred că fetele care cad pradă unor astfel de traficanţi ajung acolo de bunăvoie. Însă oamenii uită de hoţii de inocenţă şi visuri care distrug vieţile a sute, mii de tinere. Ei sunt cei care speculează dorinţa fetelor de a avea un trai mai bun, speculează regiunile sărace ale României, unde majoritatea populaţiei se limitează la clasele primare. Din păcate, victimele care, deşi scapă din mâinile mafioţilor, rămân traumatizate pe viaţă. Sistemul de asistenţă recuperatorie este slab şi nu funcţionează. Majoritatea fetelor care provin din astfel de medii sărace sunt tratate ca şi cum ar fi în postura de prostituate, şi nu de victime.
