Criminalizarea politicii

Care a fost rolul SRI în politica românească a ultimului deceniu, nu poate fi spus decât prin aproximații dinamitarde. Mediul politic s-a dus, în perioada amintită, într-o direcție care a generat un dezastru. Societatea a fost atrasă de un spectacol tezist, pseudo-european, încărcat de pură frivolitate. Serviciile au acaparat totul, în interesul persoanelor din sistem. Aceasta a fost strategia „reformei“ care a permis uriașele delapidări și blocajul încă fără ieșire. Ceea ce s-a numit siguranță și integrare europeană a stat sub măștile unui autoritarism interesat. Cauzele acestui dezastru se află în faptul că fostul titular de la Cotroceni nu era o persoană indicată pentru ocuparea respectivei poziții publice. Aplicând strategii de comandă, confundând afacerile publice și dezvoltarea cu niște clanuri din care provenea, sau în care era integrat, fostul președinte a oferit, la presiuni externe, o rețetă din ingredientele căreia s-a născut o presupusă luptă anticorupție. Contradictoriu, activând instituțiile de forță în sfera interesului personal, președintele, prin inconștiență și limitare în înțelegerea democrației, a permis ca serviciile să devină ceea ce fusese mai ieri Securitatea. Ceea ce schimbările din Decembrie 1989 și afilierea la UE au oferit pe căi nu neapărat statale, ci indirecte, a fost torpilat de viziunea securistică aplicată cu tenacitate și cinism. Noul sistem a prins în schemele sale de funcționare o întreagă armată de amatori de politică extremă, în care avantajele au fost uriașe. De la regii asfaltului la cei ai schizofreniei politice. Dereglarea tuturor instituțiilor, mentalitățile care s-au configurat instant dau încă tonul acelui experiment. Serviciile au înflorit aglutinând tot ce a fost la îndemână, devenind, practic, adevăratul coordonator al „democrației“. Omul politic a intrat în umbra omului politic acoperit, corupții s-au regrupat în palatele puterii, exersând o adevărată artă a responsabilităților. Toate instituțiile au fost bulversate de o sferă de influență nefastă. România a traversat recent o suprapunere a serviciilor pe conexiunile și viața publică, demnă de o carte neagră a perioadei. Nu interesul național, nu corupția au fost acolo unde s-au dus confruntări în numele lor. Nici nu intră în discuție subminarea democrației ca interes național, nici lupta anticorupție ca generatoare de corupție. România și cetățenii ei vor fi multă vreme marcați de această perioadă pe care sistemul ar vrea să o prezinte altfel. Instituțiile de forță încă se află în situația de a nu realiza rolul lor într-o democrație, pentru că au rămas în același proiect minuțios pus la punct. Reacțiile reprezentanților lor, dezvăluirile din interior, sunt tot mai traumatizante.

Politica socială, curentele politice, situarea regională vor trebui aduse în dezbaterea publică. Denunțarea trecutului recent este singura modalitate de ieșire din acest infern național. Am avut un președinte care a condus țara cu o afinitate absolută pentru servicii, precum liderii anilor ʹ50. Mobilitatea instituțională produsă de această abordare s-a vrut performanță. De fapt, s-a creat un stat împotriva cetățenilor, care, iată, s-a apropiat și de cel care l-a pus în mișcare. Inversarea acestui mecanism ucigaș nu este simplă, având în vedere dereglarea instituțiilor și înțelegerea tot mai antidemocratică a statului. România are nevoie de o întoarcere acasă, cu tot ce înseamnă acest deziderat de final al unui ciclu securistico-prezidențial.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.