În urma unor negocieri în spatele uşilor închise, miniştrii de Finanţe din zona euro nu au căzut de acord cu creditorii privaţi ai Greciei pentru o restructutrare a datoriei, ceea ce înseamnă că Atena nu va putea primi un împrumut crucial de 130 de miliarde de euro din partea UE şi FMI. Ţara trebuie să achite 15 miliarde de euro, datorii scadente în luna martie.
„Este limpede că programul pentru Grecia nu este în paramentri”, a spus Jean-Cluade Junker, ministrul luxemburghez de Finanţe, seful Eurogrupului.
FMI si statele euro care încă mai sunt cotate cu AAA (Germania, Finlanda, Olanda şi Luxemburg) nu sunt de acord ca noile dobânzi cerute de investitori să fie mai mari de 4%. Aceasta pentru că FMI este instituţia care va trebui să împrumute Greciei sumele necesare acoperirii dobânzilor, dar şi pentru că în acest fel scad şansele ca Atena să-şi poată menţine datoriile sub control.
Investitorii privati deţin circa o treime din datoriile sde 2000 de miliarde de dolari ale Greciei si au fost de acord cu o restructurare în urma căreia sa piarda circa 50% din această valoare, însă cu condiţia încasării unor dobânzi mai mari pentru fondurile rămase.
În aceste condiţii, este aproape sigur că Grecia va intra în incapacitate de plata a datoriilor, scrie Costas Lapavitsas, profesor la University of Londonh, pentru theage.au. „Scenariul negocierilor arată că nu există nicio cooperare, ci este un concurs lipsit de scrupule între UE, Banca Centrală Europeană şi FMI (aşa-numita troică). De fiecare dată, interesele şi drepturile popoarelor din Europa nu au fost luate în seamă. Negocierile s-au purtat în secret. Guvernul Greciei este condus de un fost guvernator al băncii centrale, neales de popor, şi este reprezentat de o echipă de tehnocraţi care au avut o politică lamentabilă în timpul crizei. Creditorii Greciei sunt reprezentaţi de Institute for International Finance, o portavoce a bancherilor.”
Troica doreşte ca reducerea datoriilor Greciei să pară voluntară, pentru că, dacă creditorii ar fi forţaţi să facă aceasta, atunci ţara ar fi considerată în faliment şi ar arunca pieţele în criză.
Pierderile pe care creditorii privaţi le-ar suferi ar fi modeste. Chiar şi asa, ei vor dobânzi mai ridicate de 4%. Această povară ar cădea pe umerii băncilor din Grecia, care ar falimenta. O lovitură ar primi şi fondurile asigurărilor sociale din Grecia, ceea ce ar afecta pensiile şi salariile.
Cel mai grav aspect al unei eventuale înţelegeri este că Grecia nu va avea beneficii pe termen lung. FMI consideră acum că datoria publica a Greciei va fi mai mare de 120% în 2020, iar în căutarea unor noi reduceri de cheltuieli vor fi afectate salariile, pensiile şi cheltuielile publice. Este astfel clar că Grecia nu are la ce să se aştepte de la această reducere pseudovoluntară a datoriilor. Grecia ar trebui să-şi asume aceasta situaţie disperată şi sa anunţe că este în inapacitate de plată. Apoi trebuie calculate în mod public şi transparent datoriile şi de decis în acelaşi mod cât şi cum poate fi plătit. Datoriile vor fi anulate şi negocierile cu creditorii ar fi publice. Doar aşa aceasta dramă se poate apropia de final, permiţând societăţii greceşti să facă primii paşi către recuperare.
