Dansând cu preoții

Cu ce s-a îmbogățit filmul românesc în 2017

Laurențiu Bănescu este protagonistul peliculei regizate de Nae Caranfil

În ianuarie anul trecut au intrat pe ecrane două dintre filmele românești care merită să fie luate oricând în seamă pentru o retrospectivă a zonelor prin care se mai mișcă peliculele autohtone. „6,9 pe scara Richter“ este filmul singurului regizor român care pare mai interesat să spună povești și să ofere senzații cinematografice.

Nae Caranfil a scris scenariul, a regizat și a cântat pentru satira aceasta care face slalom printre obsesii și probleme de familie, cu secvențe de musical în stil clasic. În același moment a fost lansat și noul film al lui Adrian Sitaru, „Fixeur“, propunerea României pentru secțiunea dedicată de Oscaruri peliculelor în limbi străine. Tudor Istodor a interpretat primul său rol principal în povestea jurnalistului care înțelege că drama unei victime a traficului de persoane nu este un simplu subiect pe marginea căruia se poate jongla cu instrumentele profesionale fără să își vadă afectate reperele din lumea personală.

Tot un jurnalist este și eroul din „Breaking News“, de Iulia Rugină. Ziariștii au mai fost subiect de film în anii trecuți, dar anul acesta problemele lor par să fie mai umane decât atunci când Marcel Iureș alerga pe scări în căutarea senzaționalului, în calitate de personaj jurnalist prin „Faimosul paparazzo“.

„Mon Amour“ cu Urs

Premiat la Berlin cu Ursul de Argint pentru contribuție artistică deosebită, „Ana, mon amour“ (regia Călin Peter Netzer) este una dintre rarele ecranizări din cinematografia românească recentă. Gustul amar lăsat de o relație de dragoste urmărită de la efuziunile inițiale până în deruta cu care se destramă toate și-a croit locul său între reperele filmului românesc de azi. „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor“, în regia lui Emanuel Pârvu, a venit de la Festivalul de film de la Sarajevo cu trofeele pentru Regie și pentru Cel mai bun actor. Filmul plonjează în documentarea sărăciei ca abis sfâșietor.

Din Competiția de la Est la Vest a Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary s-a întors premiat și „Marița“, în regia lui Cristi Iftim. Nu prea putem să vorbim despre filme care să fi făcut din Dacie personaj, dar asta se întâmplă în povestea de familie întinsă pe șosele în perioada Crăciunului.

„Un pas în urma serafimilor” încurajează întrebările

Extremele inedite

Poate cea mai neobișnuită apariție din filmografia anului trecut este „Un pas în urma serafimilor“. Povestea inspirată din biografia regizorului Daniel Sandu se distinge între producțiile autohtone, scăpând din plutonul poveștilor românești obișnuite să se piardă între acuzații facile și jocuri formale. Producția semnată de Sandu intră în intimitatea deformărilor care despart naturalețea adolescenței și obișnuința abuzului din relațiile sociale, fie că sunt experiențele personale ori zonele sacre ale lumii.

Un film pe inima hipsterilor a semnat Ivana Mladenovic atunci când a ecranizat romanul „Soldații. Poveste din Ferentari“. De altfel, autorul romanului își și interpretează propriul personaj în eseul de amor cu aer afectiv-antropologic. Ce e mai exotic în interpretarea homosexuală a manelelor face din filmul lui Mladenovic o carte de vizită pentru fobiile și pasiunile noii marginalități cu iz estetic.

În ceea ce privește debuturile, pelicula cu care Serge Ioan Celebidachi a debutat în ficțiune de lungmetraj, „Octav“, s-a bătut în încasări cu „Ghinionistul“, regizat de Iura Luncașu. Primul anunța că adunase 338.707 lei de la 27.221 de spectatori în weekendul de lansare, în timp ce pelicula lui Luncașu a adus în cinematografe numai 17.375 de persoane la lansare, dar a tras linie la finele săptămânii la 342.452 de lei.

Între Shakespeare și BUG Mafia

Regizoarea Anca Damian a lucrat cu propriul fiu în „Perfect sănătos“. La rândul său, Vlad Ivanov devine încet-încet figura reprezentativă a cinematografiei românești din ultimii ani. Felul în care reușește să decupeze personaje reprezentative de la un film la altul îl transformă în reperul inevitabil al transformărilor pe care le cunosc personajele masculine autohtone. De la influența hamletiană pe care o recunoaște Damian în demersul ei, „Vara s-a sfârșit“, regizat de Radu Potcoavă, ne duce la finalul secolului XX. Copii de cartier, muzica vremii și planuri de „făcut bani“ în vacanța de vară într-o prietenie ferită de ochii părinților ne prezintă oferta peliculei lui Potcoavă.

Ion Barbu este artistul de pe „Planeta Petrila”.
Foto Andrei Dăscălescu

Gloria documentarului

Două filme documentare ies în evidență din producțiile anului 2017. Cu „Ouăle lui Tarzan“, regizorul Alexandru Solomon părea să răspundă nevoii de subiecte care să iasă din obsesiile românești pentru filmul de nonficțiune. Pornind de la un experiment din anii ’20 care cerceta în Abhazia metode de prelungire a vieții omului, lucrând cu maimuțe ca să ajungă la legende ale nemuririi și istorii locale, filmul nu a prins cel mai favorabil culoar la publicul românesc, dar poate să fie redescoperit oricând, pentru că dacă un lucru este clar în legătură cu peliculele lui Solomon, acela este că producțiile sale nu se perimează și funcționează indiferent cât se schimbă contextul în care au fost realizate.

Dacă vorbim despre context, anul trecut a fost lansat „Planeta Petrila“. Filmul lui Andrei Dăscălescu urmărește lupta artistului Ion Barbu cu inerția autorităților din Petrila, ca și modurile în care arta poate să schimbe soarta unui oraș ruinat și pregătit să fie vândut la fier vechi.

Dar istoria care nu a lăsat indiferent niciun spectator care s-a așezat în sală să vadă ce se întâmplă pe ecran este de departe „Țara Moartă“, în regia lui Radu Jude. Fotografiile lui Costică Acsinte și secvențele de jurnal din perioada celui de-al Doilea Război Mondial intercalate cu momente sonore culese din arhiva vremii transformă un film în care toate cadrele sunt statice într-o aventură a recuperării și reflecției pe marginea unui moment din istoria României pe care multora le este greu să și-l asume și azi: perioada antisemitismului oficial.

Giulia Anghel, Cosmin Țupa

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

2 Comentarii

  1. Faceti o evaluare a filmelor si dupa cati spectatori au fost vizionate.De acord ca premiile sunt bune ,dar filmele sunt facute pentru spectatori,cred?De ce vedem numai sumbrul,frumosul nu mai exista in Romania?Am vizionat un interviu cu marele actor Marcel Iures si parerea lui fata de filmele actuale nu era tocmai magulitoare,chiar daca a cautat sa fie dragut.Si daca facem o comparatie intre frecventatul Vlad Ivanov si Marcel Iures ce iese?si asa mai departe.Am citit interviul cu marea doamna Ilinca Tomoroveanu,doamne cata eleganta,cultura,educatie,etc.unde s-au dus astea?Uitasem,de ce se perpuleste la doua fraze in filmele romanesti,de ti se face scarba sa te mai uiti?Nu sant un pudic,dar totusi vrei sa vezi-auzi ceva placut,daca vrei mizerii te duci in zone unde exista,dar cred ca filmele depasesc cel putin media realului.

  2. Despre filme…majoritatea simple exerciții…unele dintre acestea reduc România la…uitare…cu cât ne înjurăm mai tare…cu atât premiile sunt mai numeroase…bravo regizorilor…tineti-o așa. Radu Jude se face ca nu știe ca…instaurarea comunismului în Rusia începând cu 1917 a fost un experiment al evreilor ashkenazi…de origine khazara…un experiment în care peste 30 milioane de oameni au fost asasinați…de ce nu se condamna oficial in Europa comunismul cum a fost condamnat nazismul…iar in Romania rau a fost doar comunismul lui Ceausescu nu si cel intre 1945-1962…în Ucraina în iarna 1932/1933 au fost asasinați prin înfometare peste 7 milioane de oameni…în 1940 în Basarabia…după anexarea de către Rusia…acești evrei ashkenazi adusi din Rusia au fost cei care au umilit armată romana în retragere și au deportat în Siberian și Kazahstan peste 60.000 de romani…Elitele locale romane…iar după 1944 pana în 1962 au asasinat și distrus elita romaneasca…peste 600.000 de etnici romani…de Ana Pauker/Alexandru Nikolski/Teohari Georgescu/Gheorghe Pintilie/Silviu Brucan…doar câteva nume ale perioadei…Despre antisemitism: Petre Tutea, acuzat fiind de antisemitism a raspuns: cred în Iisus Hristos-evreu semit…cum as putea fi antisemit…așa ca, Radu Jude,Ioan cel mult putem discuta de anti-khazarism in Europa/România și nu de antisemitism dar…asta e…fiecare breaslă cu falsificatorii săi…am un singur mesaj pentru tine: sa-ți fie rușine…mergi și învață istoria adevărata.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.