Cu un ochi la România, Ungaria zâmbește Cataloniei

Ungaria „va respecta voința poporului“ dacă regiunea Catalonia va organiza referendumul pentru independență programat pe 1 octombrie, a anunțat luni guvernul de la Budapesta. „Voința populară este cea care contează întotdeauna, aceasta este poziția“, a spus purtătorul de cuvânt Zoltan Kovacs. „Este o problemă internă pentru popoarele spaniol și catalan și ar trebui să fie decizia lor, respectăm decizia populară, asta este democrația“, a spus Kovacs. El nu a precizat însă dacă Ungaria va recunoaște independența Cataloniei, în cazul în care spre asta va duce consultarea populară.

Poziția Ungariei, singulară acum printre statele membre UE și total opusă poziției instituțiilor UE, a fost adoptată cu un ochi la teritoriile locuite de maghiari în România, Slovacia, Ucraina sau Serbia și altul la mișcările separatiste tot mai ample din Europa și din lume. SUA și Turcia au găsit un aliat paradoxal în Iran în ultimele luni, în încercarea de a opri referendumul pentru independență anunțat de kurzii din Irak pentru 25 septembrie. Apoi, ca rezultat al ieșirii Marii Britanii din UE, mișcările pro-independență din Irlanda de Nord și Țara Galilor au prins avânt, pentru a nu mai vorbi de Scoția, unde, la referedumul pentru independență din 2014, 44% dintre alegători au votat pentru desprinderea de Regatul Unit, la o prezență de circa 85%. Chiar și în inima birocrației UE, în Belgia, Flandra și Valonia își continuă mișcările independentiste, cu planul de a lăsa Bruxelles-ul cu statutul de oraș independent, găzduind sediile UE și NATO.

„Flandra? Scoția? Bruxelles ca oraș-stat? Valonia? Kosovo? Harta Europei nu este fixată. Dar cred că stabilitatea ei este. (…) Aceasta este lumea cu care vor avea de-a face SUA în secolul 21: o Europă misterioasă, cu un număr de telefon al ei, trăind într-o versiune postmodernă a paradisului, în care statele ei națiune devin mai puțin relevante și se dizolvă“, scria în 2007 The New York Times. Crizele financiare, economice și politice și ascensiunea naționalismului ce au urmat arată însă că Europa nu este un paradis, stabilitatea ei nu este un dat și nici statele națiune nu sunt irelevante.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*