Cui îi este frică de „tata Xi“ și puterea lui nelimitată

„Partidul Comunist pregătește terenul pentru o președinție fără limită a lui Xi Jinping“, „Acapararea puterii de către Xi Jinping ar trebui să ne îngrijoreze pe toți“, „Xi ar putea rămâne la putere pe viață, ceea ce Deng Xiaoping a încercat să împiedice“. Sunt doar câteva dintre titlurile presei internaționale publicate imediat după ce duminică Partidul Comunist Chinez a recomandat eliminarea echivalentului chinez al celui de-al 22-lea amendament al Constituției SUA, care limitează la două mandate prezidențiale guvernarea de la Washington.

Pe 25 februarie, la câteva luni după Congresul PCC din octombrie 2017, care a aprobat un nou mandat prezidențial pentru Xi Jinping și o echipă a Biroului Politic al Comitetului Central PCC, compusă aproape în totalitate din oameni loiali președintelui, Comitetul Central al Partidului a propus suprimarea regulii ce limitează numărul mandatelor prezidențiale. Articolul 73 al Constituției stipulează acum: „Mandatele președintelui și vicepreședintelui Republicii Populare Chineze vor coincide cu mandatele Adunării Naționale a Reprezentanților Poporului. Președintele și vicepreședintele nu pot depăși două mandate consecutive“. Acum, PCC propune eliminarea acestei ultime prevederi.

Înapoi la modelul Mao?

Dincolo de evocările regimului lui Mai Zedong, ale ororilor Revoluției Culturale, ale represiunii din Piața Tiananmen, marile îngrijorări ale analiștilor occidentali nu se leagă de evoluția internă a Chinei sub o posibilă conducere nelimitată a lui Xi Jinping, ci de efectele asupra lumii occidentale. „Dacă Xi s-a ridicat împotriva a patru decenii de politică ortodoxă la el acasă, asta înseamnă că nu are prea multe rețineri să încalce regulile și în străinătate, unde Beijingul privește de mult timp cu dispreț normele care contravin intereselor sale“, scrie Time.  „Riscul unor erori de calcul politic sunt mai mari acum decât sub orice alt lider de după Mao. Xi este descătușat. Controlează întreg procesul politic“, scrie Susan Shirk, fost asistent al secretarului de Stat al SUA în administrația Clinton.

Către „societatea socialistă prosperă“

Pentru moment, se cunosc două lucruri: Xi și-a dorit eliminarea limitei de mandate și nimeni dintre cei care nu sunt de acord nu este suficient de puternic pentru a i se opune. S-a ajuns în această situație prin politica dură anticorupție promovată de președinte în primul său mandat. Oficial, campania a fost menită să combată corupția tuturor oficialilor, dar ea i-a permis lui Xi să-și epureze rivalii din partid. Ce nu se știe, scrie South Chia Morning Post, este dacă această propunere se va dovedi una nefericită și dacă, în 2023, la finalul celui de-al doilea mandat al sau, Xi Jinping va mai avea forța de a continua. Însă Xi și-a expus planul de a face din China o țară cu „prosperitate moderată“ până în 2020 și o „societate socialistă prosperă“ până în 2049, iar rezultatele sunt apreciate de chinezi. Scriind pentru The Spectator, Cindy Yu arată cât de mult este apreciat „tata Xi“ de studenții chinezi. „Recunoscători pentru stabilitatea și prosperitatea pe care cred că le-a adus-o, ei nu par să se teamă de un nou cult al personalității. Dacă Xi va decide să accepte un al treilea mandat, am putea fi surprinși de nivelul sprijinului pe care îl are în China“.

Teama de „planul Marshall“ chinezesc

Reacțiile din SUA la o foarte probabilă eliminare a limitei de doua mandate prezidențiale este „semi-isterică“, scrie Tom Plate pentru South China Morning Post, pentru care argumentele încălcării regulilor democrației aduse de presa americană vădesc necunoașterea realităților asiatice, acolo unde răul ideologic reprezentat în Vest de autoritarism nu este general acceptat. Până la urmă, dictatura generalului Suharto a reușit să mențină unită Indonezia, lăsată în ruină de coloniștii olandezi, iar Lee Kuan Yew, premierul autoritar din Singapore, a lăsat în urmă o țară recunoscută ca un model al bunei guvernări. Nu însă îngrijorările privind drepturile și libertățile a 1,4 miliarde de chinezi sunt cele mai mari în Vest, ci teama că, având un Xi Jinping eternizat la conducerea țării, în China nu va mai apărea un președinte precum Hu Jintao, promotorul „ascensiunii pașnice“. Xi Jining a ignorat decizii ale Curții Internaționale de Justiție de la Haga privind revendicările teritoriale în Marea Chinei de Sud, a înarmat și modernizat armata țării, a șicanat constant navele militare americane, a acaparat și militarizat insule și arhipelaguri și folosește marele proiect al Noului Drum al Mătăsii ca pe un „plan Marshall“ chinezesc, pentru a-și extinde influența economică în întreaga Asie.

Xi Jinping a renunțat deja la la principiul conducerii colegiale a PCC, impus de Deng Xiaoping la finalul Revoluției Culturale pentru a împiedica ascensiunea unui nou Mao Zedong. Acum, este foate aproape de a elimina limita de două mandate prezidențiale. Istoria comunistă a Chinei îi pune în gardă pe analiști, care se tem de o posibilă repetare a experiențelor Marelui Salt Înainte din anii 1950 și ale Revoluției Culturale, un deceniu mai târziu. „De ce Vestul răspunde mereu la evenimentele politice din China cu entuziasmul unui angajat la pompe funebre? Oare China nu a obținut în ultimele decenii și lucruri ce merită apreciate? Cine poate ști unde se va ajunge? Poate că Xi se va dovedi un model anti-Mao, iar dezvoltarea Chinei se va accelera și guvernarea se va îmbunătăți“, scrie Tom Plate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.