DOCUMENT Motivarea ÎCCJ în dosarul care l-a lăsat pe Fritz fără mandat: „A acționat în deplină cunoștință” / „Fapta nu este lipsită de orice gravitate” / Trebuia să se abțină

Înalta Curte susține că Dominic Fritz s-a apărat prin faptul că a participat pur formal la adoptarea documentului, procedura de adoptare a PUZ fiind integral inițiată de fostul primar al Timișoarei Nicolae Robu. Judecătorii au apreciat că declarația lui Dominic Fritz referitoare la faptul că proiectul publicat și comunicat consilierilor ar fi făcut referire strict la documentația anterioară, însoțită de referatul primarului Nicolae Robu, nu poate conduce la concluzia că Dominic Fritz nu a participat la adoptarea sa.

Motivul invocat de judecători este acela că președintele USR și-a asumat prin semnătură proiectul lui Nicolae Robu.

„Împrejurarea că referatul semnat de recurent (n.r. Dominic Fritz) la 02.11.2020 avea un conținut identic cu cel anterior nu îl plasează în afara sferei de incidență a normei, ci confirmă asumarea de către recurent a conținutului proiectului.

Mențiunea, în preambulul HCL nr. 460/27.11.2020, a datei de 14.10.2020 constituie o eroare materială privind data referatului, iar nu o dovadă că actul recurentului ar fi lipsit de existență juridică, astfel cum corect a reținut prima instanță analizând ansamblul documentației administrative”, se arată în motivare.

Înalta Curte mai notează că „esențial este faptul că recurentul însuși recunoaște, în cuprinsul contestației, că a semnat referatul de aprobare pentru a arăta că schimbarea titularului funcției de primar nu a adus cu sine o revocare, expresă ori tacită, a referatului inițial”.

Astfel, judecătorii au apreciat că afirmația lui Dominic Fritz reprezintă „mărturisirea unei manifestări conștiente și neechivoce de voință de a menține și
continua procedura de adoptare a actului administrativ”.

ÎCCJ: Dominic Fritz putea delega atribuțiile secretarului general

De asemenea, judecătorii îl contrazic pe Dominic Fritz și în ceea ce privește declarația sa că nu putea delega atribuțiile pentru acest proiect pe motiv că viceprimarii nu fuseseră încă aleși. Mai mult, Curte Supremă susțin că fostul primar al Timișoarei trebuia să se abțină.

„Înalta Curte reține că, potrivit art. 157 alin. (1) din Codul administrativ, primarul poate delega exercitarea atribuțiilor sale nu numai viceprimarului, ci și secretarului general al unității administrativ-teritoriale ori conducătorilor compartimentelor funcționale din aparatul de specialitate.

Prin urmare, absența viceprimarilor aleși nu constituia o imposibilitate insurmontabilă de a se abține: recurentul avea la dispoziție mecanismul legal al delegării către secretarul general al municipiului, care i-ar fi permis să respecte obligația de abținere fără a bloca activitatea administrativă”, se arată în motivare.

„Reușita procedurii este de natură să valorifice economic activitatea proiectantului și a specialiștilor care au semnat documentația”

Curtea a mai respins și argumentul lui Dominic Fritz că elaborarea documentației urbanistice nu a generat un folos material pentru proiectant, acesta fiind remunerat independent de adoptarea PUZ și nedobândind niciun drept patrimonial asupra terenului.

„Înalta Curte reține că art. 228 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ nu condiționează obligația de abținere de producerea efectivă a unui folos, ci de aptitudinea actului de a produce un asemenea folos («care ar putea produce»); este suficient ca, pe baza faptelor stabilite, actul să fie apt să procure un avantaj patrimonial persoanei față de care alesul are calitatea de debitor. Or, aprobarea documentației de urbanism reprezintă finalitatea serviciului de proiectare prestat de RD Sign SRL, iar reușita procedurii este de natură să valorifice economic activitatea proiectantului și a specialiștilor care au semnat documentația.

Adoptarea PUZ-ului reprezintă actul care finalizează şi validează întregul proces de proiectare, condiționând recepția serviciului si justificând încasarea integrala a onorariului de proiectare. Legătura dintre adoptarea actului şi avantajul patrimonial al proiectantului este, așadar, directă şi previzibilă”, se arată în motivare.

ÎCCJ: Veniturile principale ale familiei lui Negrișanu provin din activitatea RD Sign SRL

Totodată, ÎCCJ a desființat și argumentul prin care Dominic Fritz a precizat că Răzvan Negrișanu, cel care l-a împrumutat în campanie, avea o calitate distinctă de RD Sign SRL, firmă în cadrul căreia acesta doar calitatea de specialist cu drept de semnătură, alături de alți profesioniști.

„Înalta Curte reține că, deşi distincția dintre cele două patrimonii este reală în plan juridic abstract, ea nu poate fi utilizată pentru eludarea normei de integritate, a cărei finalitate este prevenirea oricărei situații în care imparțialitatea exercitării funcției publice ar putea fi afectată. Noțiunea de folos material se interpretează în sens larg, cuprinzând orice avantaj patrimonial direct sau indirect. Or, potrivit propriei declarații de avere a creditorului, veniturile principale ale familiei acestuia provin, în proporție determinantă, din activitatea RD Sign SRL, în cadrul căreia Negrișanu Răzvan deține atât calitatea de asociat, cât şi pe cea de angajat cu drept de semnătură.

În aceste condiții, avantajul patrimonial obținut de societate prin aprobarea documentației pe care a elaborat-o se reflectă în mod direct şi previzibil în situația patrimonială a creditorului, în dubla sa calitate de asociat (beneficiar al profitului) şi de angajat (beneficiar al veniturilor salariale legate de activitatea societății). Distincția formală invocată de recurent nu înlătura, așadar, realitatea economică a folosului indirect, care intra în sfera de aplicare a art. 228 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, text ce vizează expres folosul produs pentru orice persoană fizică sau juridică faţă de care alesul are calitatea de debitor”, au motivat judecătorii.

„Natura electorală a împrumutului  accentuează tocmai tipul de dependență pe care norma de integritate urmărește să îl prevină”

Dominic Fritz s-a mai apărat în instanță cu argumentul că „împrumutul nu era unul obișnuit” și urma să fie restituit de Autoritatea Electorală Permanentă. Mai exact, fostul primar al Timișoarei a susținut că „la data semnării referatului, acest lucru (n.r. restituirea banilor de către AEP) era deja cert, întrucât câștigase alegerile, astfel încât nu mai avea niciun interes ca creditorul să dobândească un avantaj”.

Înalta Curte a fost, însă, de altă părere.

„Înalta Curte reține că, la data săvârșirii faptei (02.11.2020), calitatea de debitor a recurentului față de creditorul Negrișanu exista juridic și nu fusese stinsă, aspect necontestat. Mecanismul de rambursare prin AEP, deși relevant pentru înțelegerea contextului economic al datoriei, nu înlătură existența raportului de creditare la momentul de referință. Mai mult, finalitatea normei de integritate nu se reduce la prevenirea corupției directe de tip schimb de favoruri, ci vizează prevenirea oricărei situații de aparență a conflictului dintre interesul public și cel privat.

Împrejurarea că recurentul ar fi avut sau nu un interes subiectiv de a-și favoriza creditorul este irelevantă: norma sancționează situația obiectivă de conflict, independent de mobilul concret al alesului și de mecanismul prin care datoria urma a fi stinsă. De altfel, natura electorală a împrumutului – finanțarea campaniei recurentului pentru accesul la funcția publică de către cel al cărui proiect urma să îl promoveze – accentuează tocmai tipul de dependență pe care norma de integritate urmărește să îl prevină”, au susținut judecătorii.

ÎCCJ: Negrișanu s-a abținut în calitate de consilier local pe același proiect

Mai mult, Curtea Supremă precizează că un alt element care confirmă existența interesului patrimonial este conduita lui Răzvan Negrișanu.

„Arhitectul Negrișanu, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Timișoara, s-a abținut de la votul exprimat în ședința din 27.11.2020 privind aprobarea PUZ, recunoscând astfel, implicit dar neechivoc, că se află într-o situație de conflict de interese față de acest proiect.

Or, dacă însuși creditorul a apreciat că aprobarea PUZ îi afectează imparțialitatea ca urmare a interesului său în cauză, cu atât mai mult acest interes patrimonial era apt să afecteze imparțialitatea debitorului său – recurentul (n.r. Dominic Fritz)”, scrie în motivare.

ÎCCJ: Pentru existența vinovăției, nu era necesar ca Dominic Fritz să cunoască structura asociaților societății proiectante

Un alt aspect respins de Înalta Curte este declarația lui Dominic Fritz că nu cunoștea relația dintre cel care l-a împrumutat și societatea proiectantă a PUZ-ului.

„Potrivit situației de fapt stabilite de prima instanță și necontestate de recurent, documentația PUZ a fost elaborată de RD Sign SRL, avându-l ca specialist cu drept de semnătură pe arhitectul Negrișanu Răzvan Gabriel, iar recurentul însuși a indicat, în contestație, această calitate a creditorului său.

Pentru existența vinovăției nu era necesar ca recurentul să cunoască structura asociaților societății proiectante; era suficient să cunoască sau să poată cunoaște, cu diligența minimă cerută unui primar care semnează un referat de aprobare, că documentația supusă aprobării purta numele creditorului său.

Această împrejurare rezulta din chiar documentația pe care recurentul și-a însușit-o prin semnarea referatului. Împrejurarea că recurentul nu a recunoscut expres cunoașterea legăturii nu are relevanță: vinovăția se deduce din ansamblul împrejurărilor stabilite și nu este condiționată de mărturisirea persoanei evaluate”, scrie în motivare.

„Obligația de abținere în situația de conflict de interese este o obligație legală”

Pe judecători nu i-a impresionat nici argumentul că Dominic Fritz avea o experiență redusă în funcția de primar la acel moment, mai exact două zile lucrătoare de la preluarea mandatului. Totodată, nici recomandările primite din partea funcționarilor din primărie nu au înduplecat instanța.

„Obligația de abținere în situația de conflict de interese este o obligație legală, imperativă și personală, a cărei cunoaștere și respectare nu depind de vechimea în funcție. Recomandările aparatului administrativ, orientate spre regularitatea procedurii, nu puteau suplini analiza personală a recurentului privind propria situație de conflict; de altfel, existența unei asemenea recomandări nici nu a fost dovedită prin probe administrate la dosar.

Înalta Curte mai reține că standardul de diligență cerut în materia integrității nu este cel al unui cetățean obișnuit, ci unul sporit, corespunzător responsabilității
funcției. Calitatea de primar al unui municipiu reședință de județ presupune cunoașterea constrângerilor inerente funcției publice și o conștiință accentuată a
obligațiilor de integritate ce îi revin.

Pretinsa necunoaștere a unei obligații fundamentale precum aceea de a se abține atunci când alesul este debitor al beneficiarului indirect al actului pe care îl semnează nu poate fi, așadar, reținută ca o circumstanță exoneratoare. Declararea împrumutului în declarația de avere dovedește că recurentul nu a ascuns raportul de creditare, aspect ce poate fi avut în vedere la aprecierea gravității faptei, dar confirmă, totodată, că acesta își cunoștea calitatea de debitor”, se arată în motivare.

„A acționat în deplină cunoștință”

Totodată, Înalta Curte mai reținut că Dominic Fritz „a acționat în deplină cunoștință a calității sale de debitor” față de Răzvan Negrișanu, „creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declarația de avere”.

„Această cunoaștere distinge în mod fundamental situația sa de cea a unui ales care nu putea cunoaște existența conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată.

Împrumutul electoral generează o dependență personală și politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obișnuite, creditorul fiind cel care a finanțat campania prin care recurentul a ajuns în funcția publică pe care era chemat să o exercite cu imparțialitate. Abținerea creditorului (n.r. Răzvan Negrișanu) de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea și intensitatea interesului patrimonial în cauză”, se arată în motivare.

ÎCCJ: Fapta lui Dominic Fritz nu este lipsită de orice gravitate, dimpotrivă

Înalta Curtea a mai adăugat că Dominic Fritz trebuia „să manifeste o vigilență sporită în privința oricărei situații apte să creeze măcar aparența unui conflict între interesul public și interesul său personal”.

„Semnarea unui referat de aprobare a unei documentații elaborate de societatea în care își desfășura activitatea creditorul său electoral – la numai două zile lucrătoare după preluarea mandatului – crea, în mod evident, o asemenea aparență de părtinire, perceptibilă de orice observator obiectiv, indiferent dacă recurentul a fost ori nu, în realitatea sa subiectivă, influențat de raportul de creditare.

Tocmai această aparență, iar nu dovada unei influențări efective, constituie obiectul de protecție al normei de integritate. Susținerea recurentului că fapta sa ar avea o semnificație juridică practic nulă întrucât nu ar fi produs un folos concret dovedit ignoră această dimensiune esențială: în materia integrității, atingerea adusă încrederii publice prin crearea unei aparențe de părtinire constituie ea însăși vătămarea pe care norma o sancționează, independent de producerea unui prejudiciu material.

Acest element confirma, așadar, concluzia că fapta recurentului nu este lipsită de orice gravitate: dimpotrivă, prin crearea unei aparente de părtinire ȋntr-un context de maximă vizibilitate publică şi prin atingerea adusă încrederii cetățenilor în imparțialitatea exercitării funcției de primar, fapta prezintă un element de gravitate intrinsec, decurgând din însăşi natura valorii sociale ocrotite de normele de integritate”, mai scrie în motivare.

ÎCCJ: Dominic Fritz poate lucra în privat

Dominic Fritz a mai susținut în instanță că „nu este doar primarul al municipiului Timișoara, funcție obținută în urma unor alegeri libera, ci și președintele unui important partid parlamentar”. Acesta a mai precizat în instanță că interdicția de trei ani l-ar împiedica să participe la alegerile locale și parlamentare din 2028, la cele europarlamentare din 2029 și la cele prezidențiale din 2030. Dominic Fritz a mai adăugat că primele alegeri la care ar putea participa ar fi cele din 2032, „ceea ce ar amplifica disproporția dintre efectele interdicției și semnificația juridică redusă a faptei”.

Înalta Curte a precizat că „este de acord că impactul interdicției asupra situației recurentului este unul real și sever: întreruperea unei cariere politice active,
blocarea posibilității de a candida pentru o succesiune de cicluri electorale, afectarea exercițiului funcției de lider al unui partid parlamentar și atingerea adusă reputației publice constituie consecințe semnificative”.

Cu toate acestea, instanța a adăugat că Dominic Fritz nu își pierde dreptul la muncă și poate activa în sectorul privat.

„Severitatea impactului nu rezidă exclusiv în imposibilitatea temporară de a candida la o funcție eligibilă”. Această imposibilitate constituie o consecință inerentă și previzibilă pentru orice persoană care, exercitând o funcție publică eligibilă,
acționează în condiții de conflict de interese.

Interdicția prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este limitată în timp și nu îngrădește dreptul la muncă al recurentului, care își păstrează posibilitatea de a desfășura activități profesionale în mediul privat, precum și în funcții din domeniul public ce nu implică depunerea declarațiilor de avere și de interese potrivit art. 1 din lege.

Impactul, deși sever sub aspect politic și al carierei elective, nu atinge, așadar, acel nivel de gravitate excepțională care, în concepția CJUE, ar putea justifica, în conjuncție cu absența oricărei gravități a faptei, înlăturarea sancțiunii”, scrie în motivare.

Motivarea integrală poate fi consultată AICI.