Companiile germane care depind de mineralele critice se confruntă cu presiuni din partea statului chinez. Pentru a avea în continuare acces la aceste materii prime, companiile germane sunt obligate de autoritățile chineze să divulge informații sensibile despre lanțurile de aprovizionare și tehnologiile folosite. Este un tribut tehnologic care creează vulnerabilități în economie și menține dependența de China. Beijingul aplică aceeași strategie și in cazul altor companii din UE.
O articol publicat de Bloomberg arată că autoritățile chineze cer companiilor europene listele de clienți, date despre procesul de producție, despre lanțurile de aprovizionare. Abia după ce sunt furnizate aceste informații care îi ajuta pe concurenții de China, Beijingul emite licențele de export pentru mineralele critice. China i-a cerut traderului german Magnosphere detalii despre procesele de producție, în schimbul așa-ziselor pământuri rare, scrie Bloomberg. Companiile germane au de ales între materii prime și libertatea de a face afaceri. Cea mai acută criză este provocată de șantajul chinez asupra constructorilor auto germani.
S-a ajuns în această situație acută după naționalizarea de către statul olandez a companiei Nexperia, producătoare de cipuri și deținută majoritar de o companie chineză. Reacția Beijingului a fost întreruperea exporturilor de pământuri rare sau de produse finite care conțin asemenea minerale. Fără neodim sau galiu nu poți avea nici vehicule electrice, nici avioane și nici inteligența artificială.
Guvernul german pare neputincios în comparație cu cel de la Beijing, pentru că nu are autoritate asupra companiilor germane supuse șantajului și nu poate controla informațiile pe care acestea le pot divulga competitorilor chinezi. Informațiile oferite Chinei pot atinge și NATO. ”Cu toate informațiile pe care le colectează, autoritățile chineze își pot face o imagine despre bazele industriale din țările NATO și despre cât de interdependente sunt acestea”, atrage atenția directoarea think-tankului MERICS, citată de Bloomberg.
Potrivit Bloomberg, tot ce a reușit guvernul de la Berlin a fost crearea unei ”liste albe” cu mari companii germane pentru care ambasada la Beijing face lobby și asigura aprovizionarea cu cantitățile minime de minerale critice. Sunt uitate însă afacerile mici și mijlocii din Germania, acolo unde se înregistrează deja falimente.
Pentru moment, UE este lipsită de reacție, în vreme ce Statele Unite au trecut la o ofensivă chiar în Asia, unde președintele Donald Trump a semnat acorduri cu Cambodgia, Thailanda, Malaezia și Japonia, plus Australia, pentru exploatarea rezervelor de mineralele critice și pentru rafinarea lor. Potrivit Bloomberg, Ministerul german al Economiei preferă ”o abordare europeană coordonată”. Despre ce înseamnă aceasta în viziunea Germaniei ne poate da o idee incidentul creat de Lituania, la începtul anului 2022: o țară mica din UE ia decizia de a permite deschiderea unei reprezentanțe oficiale a Taiwanului, o decizie care este împotriva intereselor Chinei; marile afaceri germane au de suferit de pe urma sancțiunilor impuse de China acelei țări, pentru că Beijingul a interzis importul de produse la care companiile lituaniene au avut o contribuție cât de mică. Lobbyul patronatelor germane se revoltă și cere Berlinului să aplice o corecție nu Chinei, ci acelei țări UE. Acum, supuse direct presiunii Chinei, aceleași patronate germane și Ministerul Economiei doresc o ”abordare europeana coordonată”.
Diferența de abordare a Chinei este evidentă. Președintele Statelor Unite se va întâlni cu omologul chinez, pe 30 octombrie. În schimb, China a refuzat, cu o săptămână înainte, vizita ministrului de Externe german și a mai multor afaceriști germani, făcând presa din țară să se întrebe dacă nu aceeași soarta vor avea și demersurile cancelarului Friedrich Merz pentru o vizită în China.
Președintele Bundesbank, Joachim Nagel, declară pentru Bloomberg că ”ar fi mai bine să ajungem la un fel de acord” cu China. Riposta europeană este ultimul resort, spune Nagel. ”În acest caz, voi spune: bine, trebuie să fim puternici și să luăm o decizie curajoasă”. Această decizie ”curajoasă” nu este neapărat un război comercial declarat Chinei, unul căruia Europa lipsită de materii prime și cu un cost de aproape trei ori mai mare al energiei are șanse mici să-i facă față. Pe 25 octombrie, cu două zile înainte de vizita amânată a ministrului de Externe german în China, in Germania erau detonate ultimele turnuri de răcire ale fostei centrale nucleare de la Gundremmingen, în Bavaria. Germania culege roadele politicii mercantiliste a erei Merkel, care prin politica sa de ”schimbare a Chinei prin comerț” a creat o supra-dependență comercială de Beijing, în vreme ce și-a menținut puterea în Germania prin alianțe politice contra naturii, făcând compromisuri (inclusiv prin renunțarea la energia nucleară) care au derutat electoratul și au dus la ascensiunea extremei dreapta.
Acum, ”decizia curajoasă” a Germaniei pare tot mai mult acceptarea a ceea ce Berlinul și Bruxellesul au refuzat în perioada administrației Barack Obama – un acord transatlantic de investiții și liber schimb, cu potențialul de a transforma profund contractul social european, și crearea unei alianțe care să înfrunte China. Nu este tocmai ceea ce-și propunea ”proiectul european”, iar pro-europenii subliniază acest lucru. ”Eșecul istoric al UE ține de faptul că nu a mers dincolo de Tratatul de la Maastricht și a rămas la o uniune monetară construită doar pe jumătate. Cei patru succesori ai cancelarului Helmut Khol nu au mai mers pe calea unei unificări politice a Europei. Slăbiciunea Europei pleacă de la faptul că nu a creat o uniune politică atunci când existau încă majoritățile necesare pentru asta. Acum, liderii UE încearcă integrarea pe ușa din spate, prin obligațiuni europene finanțate prin transferuri. Mihail Gorbaciov și-a avertizat tovarășii comuniști că viața îi pedepsește pe cei care întârzie. Asta s-a întâmplat cu UE”, scrie site-ul eurointelligence.com.
Ha, ha! Să him sirioș’! Săsălăii-s delatori din naștere…