Cum a ajuns România o „țară de import”: deficit comercial de peste 3 miliarde de euro într-o singură lună

În aprilie 2026, exporturile au fost de 8,2 miliarde de euro, în creștere față de anul precedent, în timp ce importurile au ajuns la 11,2 miliarde de euro. Diferența dintre cele două a dus la un deficit de 3,07 miliarde de euro.

Practic, asta înseamnă că pentru fiecare 100 de euro câștigați din exporturi, România a cheltuit aproximativ 135 de euro pe importuri.

De ce importă România atât de mult?

Această diferență nu apare dintr-un singur motiv, ci din felul în care funcționează economia în ansamblu. În viața de zi cu zi, România consumă mult mai multe produse din afară decât produce intern.

De la electronice și electrocasnice până la o mare parte din bunurile din supermarket, multe sunt importate, ceea ce împinge constant factura externă în sus.

De ce chiar și exporturile „trag” după ele importuri

Chiar și atunci când România exportă, o parte importantă din valoarea acestor produse nu este creată integral în țară.

Spre exemplu, în industrii precum auto sau echipamente industriale, produsele sunt fabricate sau asamblate în România, dar conțin numeroase componente importate. Practic, o parte din banii obținuți la export se întorc în afara țării pentru achiziția acestor componente.

Un alt element important este legat de consum. În ultimii ani, consumul intern a crescut mai rapid decât producția locală, ceea ce înseamnă că cererea pentru bunuri și servicii este acoperită tot mai des prin importuri. Această tendință explică de ce importurile rămân ridicate chiar și în perioade în care exporturile cresc.

Privind imaginea de ansamblu, în primele patru luni din 2026 exporturile au ajuns la 32 de miliarde de euro, în ușoară creștere față de anul trecut, în timp ce importurile s-au situat la 42,8 miliarde de euro, cu o ușoară scădere.

Totuși, deficitul comercial cumulat a rămas ridicat, la 10,8 miliarde de euro, ceea ce arată că nu vorbim despre o fluctuație de moment, ci despre o tendință mai stabilă.

Ce ar trebui să înțelegem din aceste cifre?

În esență, acest dezechilibru arată un lucru simplu, acela că România cumpără mai mult din afară decât reușește să vândă altor economii.

Pe termen scurt, efectul nu este întotdeauna vizibil pentru populație, însă pe termen lung înseamnă o economie mai dependentă de exterior, fie că vorbim de prețuri, energie, materii prime sau lanțuri de aprovizionare.

Ce e „rău” sau riscant într-un deficit comercial mare și persistent?

În primul rând, dacă o economie importă constant mai mult decât exportă, diferența trebuie acoperită din altă parte: investiții străine, împrumuturi sau rezerve. Asta nu e o problemă pe termen scurt, dar pe termen lung poate însemna o sensibilitate mai mare la șocuri externe.

De exemplu, dacă prețurile internaționale cresc (energie, materii prime, transport), România plătește imediat mai mult pentru importuri.

Asta se poate traduce în prețuri mai mari în magazine, chiar dacă veniturile nu cresc în același ritm.

În al doilea rând, dependența de importuri înseamnă că o parte importantă din bani „iese” din economie în loc să rămână în circuitul intern. Când cumperi produse fabricate în afară, valoarea adăugată și locurile de muncă aferente rămân în alte țări.

Pe termen lung, asta poate limita dezvoltarea unor industrii locale mai puternice, pentru că firmele românești concurează direct cu produse deja finite din afară, uneori la costuri mai mici.