Politica energetică europeană este în plină recalibrare, după ce invazia Rusiei în Ucraina a sincopat toate fluxurile de gaze și electricitate.
Țările UE caută cu disperare soluții alternative la Rusia iar prima opțiune este GNL-ul american, nord-african sau qatarez. Nu sunt însă capacități suficiente disponibile pentru a suplini importurile de la Gazprom și, pe de altă parte, logistica este încă deficitară iar prețurile acestui GNL este chiar mai mare decât ce vând rușii. În tot acest context, o soluție care a mai fost abordată în Europa, dar la care s-a renunțat sub presiunea ONG-urilor de mediu, este gazul de șist.
În urmă cu un deceniu, Europa a găzduit unele dintre cele mai active programe de explorare a gazelor neconvenționale din afara Americii de Nord. Apoi, scăderea cererii din 2015, combinată cu unele sonde de explorare goale, a pus capăt rapid aproape întregii explorări terestre din Europa.
Wood Mackenzie consideră că gazul neconvențional ar putea deveni în cele din urmă o parte semnificativă a soluției la problema aprovizionării cu gaze a Europei și la numeroasele bariere.
Bilanțul gazului metan al Europei s-a schimbat fundamental din cauza conflictului. În ianuarie-august 2022, importurile Europei din Rusia au totalizat doar 55% din volumele care au fost livrate în același interval de timp a anului trecut. Continentul nu își mai face iluzii cu privire la fiabilitatea Rusiei ca furnizor de gaze.
Într-un scenariu ipotetic în care UE încetează să mai importe gaze rusești până la sfârșitul anului 2023, pentru următorii câțiva ani vor exista cerințe de import record. Însă pe termen lung, există o incertitudine semnificativă în ceea ce privește cererea – cu o variație de până la 100 de miliarde de metri cubi în ceea ce privește cerințele potențiale. Dacă cererea rămâne fermă, Wood Macenzie a estimat că decalajul dintre cerere și ofertă va fi de aproximativ 300 de miliarde de metri cubi (bcm). Într-un scenariu în care recentul plan de decarbonizare și diversificare al Europei, REPowerEU, are succes, acest decalaj ar fi mai aproape de 210 bcm.
În oricare dintre scenarii, Europa va apela la GNL pentru a acoperi decalajul. În următorii câțiva ani, va trebui să concureze cu Asia pentru aprovizionarea care și așa este limitată – totul în timp ce prețurile pentru GNL cresc.
România are gaze de șist
Wood a susținut că șistul european are un potențial vast, dar nu a existat până acum nicio producție propriu zisă de GNL. În urmă cu zece ani, activitatea de explorare și evaluare în toată Europa s-a întins din Polonia până în Marea Britanie, Suedia, Germania și Austria. Locurile țintă au fost șisturile și nisipuri gazoase etanșe, care ambele aveau un potențial uriaș de resurse. S-au făcut paralele cu aprovizionarea cu gaz neconvențional din SUA, când era în plină expansiune, la care să se adauge și unele zăcăminte de șist europene care prezintă proprietăți geologice și geochimice excelente.
Cu toate acestea, în cei cinci ani de prospectare și evaluare, chiar dacă nu au fost prea multe foraje finalizate, s-au înregistrat progrese, însă niciunul dintre volumele de gaze existente nu a fost comercializat. Chiar și în Marea Britanie și Polonia, unde activitatea a fost cea mai promițătoare, doar câteva puțuri au fost finalizate, iar costurile vertiginoase, împreună cu oboseala managementului din recesiunea anului 2015, au blocat proiectele. Marea Britanie și Germania discută ambele despre ridicarea interdicțiilor naționale privind fracturarea hidraulică. Aceasta ar fi o mișcare îndrăzneață care ar pregăti din nou scena pentru proiecte pilot de gaze de șist, potrivit lui Wood Mackenzie.
Pentru a reaminti, în prima rundă de explorare europeană a gazelor de șist, multe dintre marile companii, actori majori din industrie, au condus această activitate. Acum, aceștia și-au mutat atenția asupra Permianului pentru gaz neconvențional sau, în unele cazuri, au redus complet proiectele globale de șist. Portofoliile lor de șist par să fie în mare măsură stabilite, deoarece este puțin probabil să dorească mai multă expunere la noi active neconvenționale.
Reamintim că și România a avut o tentativă de exploatare a gazurilor de șist prin sistemul cracare hidraulică, dar concesionarul Chevron a plecat, după mai mulți ani de tatonări, prospecțiuni și foraje experimentale. La acel moment, plecare americanilor a fost văzută ca o victorie a rușilor, care nu aveau niciun interes ca în această zonă a Europei să apară o sursă alternativă majoră de gaze.
Si Ungaria are cca 2400 mld mc de gaz de sist la o adancime de 4,8-7 km, dar nici nu se gandeste la exploatare. Pe langa faptul ca e f. costisitoare, mai distruge si natura.
NU GAZELOR DE ȘIST! NO FRAKING!
La ce-ți mai trebuie toți banii din lume dacă vei muri mâine? La ce îți trebuie gaze dacă nu mai ai apă, sol și mâncare? Fără gaze poți trăi, dar fără apă mori, și nu doar tu, ci ucizi și viitorul urmașilor. Deci NU GAZELOR DE ȘIST SI EXPLOATĂRII PRIN METODA FRAKING! Ai sacrifica totul doar că să-i îmbogățești pe criminalii care promovează asta?
Articol publicitar la gazul lichefiat american, decat ieftin si bun, mai bine scump si prost !
Pai da, dar saracim din cauza „green deal”. A zis Timmermans, cu cat preturile la energie vor fi mai mari cu atat vom consuma mai putin si plati mai mult (si vom trai mai prost, in saracie,… dar asta nu conteaza), deci vom trece la societatea verde. Acuma, extragerea gazelor de sist este poluanta, foarte. La fel ca si repornitele centrale pe carbune.
Se pare ca din „green deal” clocit de imbecilii din UE si nu numai, RAMANEM cu combinatia perfecta. Pastram poluarea dar vom plati mai mult si vom trai mai prost.