Cum au ajuns cititorii The Guardian să exploreze destinațiile preferate din cărți

Irlanda de Nord, pe urmele Dervlei Murphy

James povestește că romanul „A Place Apart” al Dervlei Murphy l-a determinat să privească altfel Irlanda de Nord. Călătorind cu bicicleta prin țară în timpul Necazurilor, scriitoarea a privit dincolo de titlurile din presă și a găsit oameni generoși cu vieți obișnuite, spune cititorul.

Urmând traseul ei, poți să te plimbi pe lângă zidurile din Derry și să stai lângă Poteca Uriașului, unde peisajele sunt la fel de impresionante precum le-a descris Murphy, dar oamenii rămân, potrivit lui James, cei pe care îi ții minte cel mai mult, conversațiile încep ușor în pub-uri și cafenele, iar localnicii sunt gata să recomande o plajă sau o plimbare preferată. „Am plecat în căutarea locurilor descrise de Murphy. M-am întors cu conversațiile pe care mi le promisese”, conchide James, potrivit theguardian.com.

Sarajevo, între frumusețe și amintiri tulburătoare

Louise spune că a citit „Black Butterflies” de Priscilla Morris într-o după-amiază lungă, în pandemie, și a fost imediat fascinată de Sarajevo. Cartea se petrece în timpul asediului, dar cititoarea a fost captivată de descrierea clădirilor care îmbină estul cu vestul, iar anul trecut a ajuns, în sfârșit, să vadă orașul cu ochii ei. Munții din jur și orașul vechi, plus amintirile tulburătoare lăsate la vedere prin găurile de gloanțe din clădiri și „trandafirii” din pavaj care marchează locurile unde au căzut obuzele, au creat o atmosferă unică, povestește Louise. „E un loc care mi-a cucerit inima și mi-a arătat că e în regulă, lucrurile se schimbă, dar noi păstrăm amintirile dintr-un motiv anume”, mai spune ea.

Porquerolles, pe urmele lui Maigret

Fiind fană a lui Georges Simenon, Leigh mărturisește că i-a plăcut dintotdeauna romanul „Prietenul meu Maigret”, care se petrece pe insula Porquerolles, de pe coasta mediteraneană a Franței. Apropiindu-se de 80 de ani, a decis că e momentul să viziteze insula și a ales să călătorească cu trenul, printr-un traseu care a inclus Eurostar-ul până la Gare du Nord, RER-ul prin Paris până la Gare de Lyon, un tren spre Toulon, un tren lent până la Hyères, un autobuz până la port și o barcă până la Porquerolles, detaliază cititoarea. Vizitarea locurilor descrise în roman a fost, spune Leigh, o adevărată plăcere.

San Francisco, orașul bunătății

Pentru Fraser, sursa de inspirație a fost seria „Povești din oraș” a lui Armistead Maupin, publicată inițial ca foileton zilnic în San Francisco Chronicle. Aceste romane zugrăvesc orașul ca pe un loc al bunătății, frumuseții și plăcerii, arată cititorul, care povestește că împreună cu soția lui, Nic, s-a angajat să economisească timp de doi ani ca să poată trăi, timp de două săptămâni, precum gașca de pe Barbary Lane. San Francisco nu i-a dezamăgit: „Ciudat, superb și fascinant, e un oraș care răsplătește hoinăreala și curiozitatea, exact așa cum sugerează Maupin”, spune Fraser.

Orkney, în liniștea insulelor

Amanda povestește că, după ce a citit „The Outrun” de Amy Liptrot, a petrecut o vacanță de trei săptămâni în Orkney și Shetland. A călătorit singură și a întâlnit oameni minunați, a stat la pensiunea mamei autoarei, Jane, care a dus-o să observe păsări, iar experiența a însemnat, potrivit cititoarei, ocazia nesperată, după un an dificil, unei bucurii în liniștea și frumusețea insulelor, fără să se simtă vreodată singură. A petrecut o săptămână la hostelul din Papay, a făcut turul întregii insule pe jos, iar sora ei locuiește acum în Shetland, unde Amanda plănuiește să se întoarcă cât în curând.

Bognor Regis, vacanțele britanice de altădată

Patricia leagă alegerea de „The Fortnight in September” de RC Sherriff, scrisă în perioada de glorie a vacanțelor britanice la mare. Cartea amintește de vremurile în care stațiuni precum Bognor Regis erau destinații de vară așteptate cu nerăbdare de o familie obișnuită, iar descrierile cu plajele și plimbările au determinat-o pe cititoare să refacă traseul familiei din carte. Bognor a cunoscut, poate, spune Patricia, vremuri mai bune, dar a fost un început perfect pentru excursii de-o zi în ținutul Sussex, iar o plimbare pe promenada orășelului de coastă, cu soare și înghețată în mână, rămâne, potrivit ei, fără egal.

Provence, de la povestirile lui Zola la Cézanne și Matisse

Sandra povestește că, pe când studia limba franceză la liceu, în anii ’80, a citit povestirile scurte „Contes Choisis” de Émile Zola, care au făcut-o să tânjească să exploreze Provence. Descrierile vizuale ale cărții i-au întărit dorința de a vedea regiunea cu ochii ei, iar la mai bine de 10 ani distanță a reușit, în sfârșit, să ajungă acolo, moment în care descoperise deja și operele lui Cézanne și Matisse. Provence a fost, spune Sandra, o adevărată bucurie. De atunci a mai ajuns însă aici de încă câteva ori, fiind mereu impresionată de frumusețea ei. Cartea a rămas, mai arată cititoarea, o adevărată inspirației pentru ea fără să piardă nimic, deși au trecut ceva ani de când era la liceu.

Apeninii, moștenirea prieteniei și a recunoștinței

Peter și soția lui au fost inspirați de „Love and War in the Apennines” de Eric Newby să petreacă o lună, în drumeție, în zona muntoasă care străbate Italia chiar prin centrul său. Elogiul lui Newby pentru oamenii curajoși și cinstiți care l-au adăpostit, pe când era prizonier de război fugar, în case de piatră și hambare înghețate, a fost înălțător, povestește Peter, care spune că aceștia l-au ajutat pe scriitor să învețe italiana, iar cartea arată cu bucurie și cum și-a cunoscut soția, pe Wanda, o femeie italiano-slovenă, în timp ce se ascundea de naziști. Newby descrie comunități unite și pline de afecțiune, în orașe precum Fiumalbo, pe care cititorul și soția lui le-au vizitat cu plăcere și unde au fost primiți cu căldură. „Când i-am pomenit pe <Signor Newby> și le-am arătat cartea, localnicii ne-au întâmpinat cu zâmbete, mărturisește Peter.

Napoli, dincolo de imaginea negativă

Carol povestește că, în 2018, după ce a citit romanul „Prietena mea genială” de Elena Ferrante, cea mai bună prietenă a ei din copilărie împreună cu ea au decis să viziteze Napoli. Cartea explorează povestea a două prietene din copilărie, care s-au legat sufletește și au crescut în cartiere dificile din jurul orașului, în anii ’50, abordând teme de clasă socială și sărăcie, arată cititoarea. Napoli a avut mereu parte de o imagine negativă în presă, axată pe criminalitate și mizerie, însă Carol spune că cele două prietene au avut parte de momente minunate, vizitând locurile menționate în carte, s-au simțit în siguranță, au fost primite cu ospitalitate și bine hrănite. Chiaia, notează cititoarea, este menționat în carte drept un cartier de pe malul apei, renumit pentru promenada de pe Via Francesco Caracciolo.

Insula Prințul Eduard, pe urmele lui Anne of Green Gables

Ultima poveste vine de la o cititoare pentru care seria „Anne of Green Gables” a lui LM Montgomery, care se petrece într-o comunitate rurală de pe Insula Prințul Eduard, din Canada, a fost lectura preferată din copilărie, citită de nenumărate ori. Iernile geroase, pădurile fermecate, drumurile de țară șerpuitoare și stâncile roșii de pe coastă i-au aprins imaginația, lăsându-i o impresie de neșters. La 44 de ani, a făcut și ea această călătorie. „Prima zi a fost o dezamăgire amară, cu ploaie torențială și ceață deasă care au ascuns frumusețea insulei de dimineața până seara. În schimb, a doua zi a compensat cu vârf și îndesat. Sub un cer senin, m-am bucurat de o plimbare perfectă pe promenada de coastă, de o vizită cu adevărat magică la Green Gables și am încheiat ziua cu o masă minunată de homar”, mărturisește cititoarea.

Citește și: Românii din Paradis