Dacă aş fi scenarist…

Dacă aş scrie scenarii pentru Hollywood despre secretele politice dintr-o ţară interesantă pentru publicul cineast, aş scrie următoarea schiţă de scenariu:

• un important lider secundar (secretar general) dintr-un mare partid are un dosar de urmărire penală şi se teme că vor exista mărturii care să-l ducă spre o sentinţă cu executare;
• liderul cu pricina ia legătura cu şeful civil al principalului serviciu intern de informaţii, naş de cununie al şefului său politic, iar şeful civil îl pune în legătură cu şeful militar al serviciului;
• şeful militar al serviciului îi promite că va rezolva acel dosar doar cu o condamnare cu suspendare dacă acceptă o misiune secretă;
• misiunea urmează să fie aceea de a iniţia sabotarea şefului său de partid, dacă acesta şi-ar propune să devină preşedintele ţării;
• personajul nostru acceptă misiunea, dar pune o condiţie: după ce şeful său de partid va eşua în alegerile prezidenţiale, să fie ajutat să preia funcţia supremă în partid;
• alegerile prezidenţiale sunt pierdute, iar personajul ajunge şef al partidului, în pofida condamnării cu suspendare;
• şeful militar al serviciului îl cheamă la o nouă întâlnire secretă şi îi dă o nouă misiune: ”Partidul tău trebuie să câştige alegerile parlamentare anul acesta. Serviciul nostru nu mai are interes să câştige partidul sprijinit de noul preşedinte”;
• noul preşedinte îl retrage din funcţie pe şeful militar al serviciului intern de informaţii şi personajul nostru începe să se teamă că vechiul său stăpân ocult va fi adus în situaţia de a deconspira misiunile politice la care au participat cei doi;
• personajul nostru începe să acţioneze ca şi cum preşedintele ar fi aflat deja aceste secrete şi face câteva gafe în acţiunile sale guvernamentale.

Ceea ce nu ştiu încă, în conceperea acestui scenariu, este dacă să-l pun pe preşedinte să acţioneze pentru arestarea personajului nostru într-un dosar de abuz guvernamental sau, dimpotrivă, să-mi susţin personajul într-o acţiune de răsturnare a preşedintelui.

Scenariul meu ar urmări, în scene paralele, şi povestea noului preşedinte, care, la începutul filmului, nici în visele sale cele mai colorate nu visa că va deveni, cândva, primul demnitar al ţării. În scenele acestui al doilea personaj central al scenariului, mă voi hotărî, curând, dacă să-l intersectez cu şeful militar al acelui serviciu secret înainte de alegerile prezidenţiale, sau abia după alegeri, dar ştiu deja de unde are să răsară cearta noului preşedinte cu şeful militar. Şeful militar are o amantă de care preşedintele cel nou nu ştie. Amanta conduce o importantă Direcţie din Parchetul General, iar preşedintele, la rugăminţile soţiei sale, care se teme de acea Direcţie din Parchet, încearcă să afle ceva compromiţător despre şefa Direcţiei. Şeful militar află ce încearcă preşedintele să facă şi dă ordine ca preşedintele să fie slăbit, la început, iar, mai apoi, răsturnat.
Finalul scenariului prezintă mari adunări de protest, lăsând să treacă pe o jumătate de ecran lozinci antiguvernamentale, pe cealaltă jumătate, lozinci proguvernamentale. Cele două jumătăţi verticale de pe ecran devin orizontale şi înaintează, alături spre nişte echipe de filmare TV, trecând peste trupurile şi echipamentele celor din echipe.

În câteva scene minore din film, ne amintim, acum, doi bătrânei discutau într-o crâşmă, ce ar putea face televiziunile, dependente de publicitatea care vine de la marile corporaţii, dacă starea de conflict dintre Guvern şi preşedinte ar fi, de fapt, regizată de interesele multinaţionalelor.

P.S. Acest articol mi-a fost inspirat de eforturile disperate ale moderatoarei Antenei 3, Alessandra Stoicescu, care nu mai ştia cum să oprească un invitat să prezinte ce interese ar putea avea marile corporaţii în războiul politic ce se desfăşoară, acum în România. (I.B.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.