Atunci când a avertizat că UE este incapabilă să se protejeze singură în fața amenințărilor actuale, secretarul general NATO Mark Rutte ar fi trebuit să aducă în discuție nu doar costurile uriașe, ci și rolul de pacificator pe care îl joacă un NATO american în Europa.
Germania s‑a angajat să investească mult în apărare, pentru a transforma Bundeswehr-ul într-o armată europeană majoră. Dar reînarmare care trezește nu doar admirație, ci și neîncredere. Sunt țări care se tem că această creștere a arsenalului german ar putea marginaliza economic alte puteri europene sau ar putea amenința altele. Ascensiunea partidului de extremă dreapta AfD alimentează aceste temeri.
Înarmarea Germaniei neliniștește Franța
Chiar dacă NATO salută faptul că Berlinul își întărește forțele militare, unii se întreabă în capitalele europene despre revenirea Bundeswehr‑ului în rândul puterilor dominante, cu atât mai mult cu cât un partid naționalist de extremă dreapta atinge un nivel record de popularitate în Germania, trezind din nou teama că această țară nu va fi neapărat condusă de un guvern proeuropean.
Patru responsabili francezi, care au vorbit pentru Bloomberg sub protecția anonimatului, explică că puterea militară tot mai mare a Germaniei și capitalul politic pe care îl obține din aceasta trezesc un fel de disconfort general. „Franța se află într-o situație fragilă, iar faptul că Germania investește cu atâta determinare va crea, desigur, o dinamica care riscă să ne lase pe margine», declară europarlamentarul François‑Xavier Bellamy (Les Républicains). «Fragilitatea pe scena internă slăbește greutatea geopolitică a țării.”
De când cancelarul Friedrich Merz se află la putere, Germania a abolit plafoanele stricte de cheltuieli care guvernau apărarea, pentru a debloca capitaluri fără precedent destinate reînarmării și descurajării Rusiei, tot mai ostilă. Alte puteri militare tradiționale ale Europei – Franța, Italia și Spania – au puțin spațiu bugetar, sau chiar deloc, pentru a-și crește cheltuielile.
Țările scandinave, statele baltice și Polonia fac investiții foarte mari în apărare raportat la forța lor economică, dar puține țări sunt în măsură să egaleze viteza și volumele germane.
Un NATO american este o garanție pentru Polonia
În Polonia, partidul Lege și Justiție, al președintelui Karol Narwocki, a prezentat mult timp Germania ca pe o amenințare pentru Polonia. În 2023, liderul partidului, Jarosław Kaczyński, a avertizat că Uniunea Europeană încearcă să introducă un „plan german” care ar duce la „anihilarea statului polonez”.
Ei acuză guvernul liberal actual că este complice la punerea în aplicare a acestui plan. Anul trecut, Kaczyński a spus că premierul Donald Tusk conduce o „operațiune de pacificare” destinată să distrugă suveranitatea Poloniei și să „ne transforme în lucrători agricoli pentru oamenii din Europa de Vest, în special Germania.
Principalele partide de opoziție din Germania și Polonia își alimentează reciproc aceste îngrijorări și retorici. Copreședintele Alternativei pentru Germania, Tino Chrupalla, a declarat, la finalul anului trecut, că Polonia este o amenințare la fel de mare ca și Rusia. ”Polonia ar putea fi, de asemenea, o amenințare pentru noi”, a spus el, referindu-se la decizia de atunci a Varșoviei ”de a nu extrăda un criminal căutat, un terorist, în Germania”. Justiția poloneză a refuzat să îl extrădeze în Germania pe un ucrainean acuzat de implicare în sabotarea conductelor Nord Stream.
Europa Centrală și de Est dorește un NATO condus de SUA
În 2025, opoziția conservatoare din Polonia a votat în parlamentul național împotriva planurilor Bruxellesului de a se implica mai mult în coordonarea și susținerea politicii apărării. Atunci, liderul opoziției, Jaroslaw Kaczynski, a spus că „are loc o operațiune menită să transforme UE într-un stat… sub conducerea, desigur, a Germaniei și Franței”. „În această parte a Europei, ar fi o dominație evidentă a Germaniei. Poate în alte părți, ar fi mai degrabă o dominație a Franței. Dar în practică am înceta să mai fim un stat independent”, a avertizat el. „Ne opunem, desigur, acestui lucru”.
Conservatorii eurosceptici polonezi sunt susținători ai lui Donald Trump, și consideră că Washingtonul, nu Bruxellesul, ar trebui să fie tratat drept principalul garant al securității Poloniei. Ei afirmă că planurile de apărare ale UE ar submina această relație.
Viktor Orban și ”troica germană a războiului”
Dincolo de divergențele legate de susținerea efortului de război al Ucrainei, poziția lor este asemănătoare cu cea a actualelor guverne din Ungaria, Slovacia și Cehia. Pe 19 ianuarie, premierul Viktor Orban a acuzat UE că, sub conducerea unor germani, se pregătește pentru un război ”al cărui preț ar urma să fie plătit de nepoții noștri”. „Europa este acum condusă de o troică de război germană: președintele Comisiei este o femeie germană. Cancelarul Germaniei, evident. Și liderul celei mai mari fracțiuni din Parlamentul European, președintele PPE, Manfred Weber, este, de asemenea, german”, a spus Orbán, susținând că cei trei ”conturează astăzi politica de război a Europei”.
În cadrul UE și NATO, refacerea militară permite Germaniei să câștige influență. Berlinul a propus mai multe responsabilități pentru Agenția Europeană pentru Apărare, condusă în prezent de un general german. În cadrul NATO, oficialii americani glumesc frecvent că comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), un post militar-cheie al Alianței, care a fost întotdeauna ocupat de Statele Unite, ar putea într-o zi să fie german, scrie Bloomberg.
Temeri privind ascensiunea AfD
Partidul de extremă dreapta AfD este pe primul loc în anumite sondaje din Germania. Ar putea obține mari victorii la următoarele alegeri locale din estul Germaniei în acest an. ”Ne îngrijorează tot mai mult ce s-ar putea întâmpla cu această putere de luptă foarte mare a Germaniei, dacă AfD ar ajunge la putere”, spune Jana Puglierin, de la Consiliul European pentru Relații Internaționale, un think tank paneuropean.
Politicienii francezi sunt neliniștiți de înarmarea Germaniei. Nu pentru că ar duce la un conflict militar între aliați, ci pentru că ar spori greutatea politică europeana a Berlinului, în detrimentul Parisului. Apoi, aceasta ar face tot mai grea concurența pe piețele mondiale ale armamentului, mai ales în condițiile în care modelul de creștere ales de UE este unul bazat pe industria militară. În Europa de Est, temerile legate de înarmarea Germaniei au rădăcini istorice și sunt speculate de partidele populiste, alimentate de retorica populiștilor germani. Polonia, Cehia sau Slovacia par să revină la vechea dilemă: o Germanie slabă înseamnă prosperitate redusă, o Germanie puternică înseamnă pericol existențial.
NATO a fost pacificatorul Europei
Toate acestea par să-i dea dreptate lui John J. Mearsheimer care, într-un discurs ținut la Bruxelles, în noiembrie 2025, arăta că NATO, și nu UE, ar fi trebuit să primească Nobelul pentru Pace în 2012.
”Statele Unite au dominat această alianță încă de la început, ceea ce a făcut aproape imposibil ca statele membre aflate sub umbrela securității americane să intre în conflicte între ele. În esență, Statele Unite au fost o forță puternică de pacificare în Europa”, spune Mearsheimer. ”Elitele europene de astăzi recunosc acest fapt simplu, ceea ce explică de ce sunt profund angajate să mențină trupele americane în Europa și să păstreze un NATO dominat de SUA. Merită menționat că, atunci când Războiul Rece s-a încheiat și Uniunea Sovietică începea să-și retragă trupele din Europa de Est și să pună capăt Pactului de la Varșovia, Moscova nu s-a opus menținerii unui NATO dominat de SUA. La fel ca europenii occidentali de la acea vreme, liderii sovietici au înțeles și au apreciat logica pacificatorului.”
Înaintea primului război mondial toate țările se înarmau intens.. nici nu era chipul sa nu se înceapă ceva. Războiul a pornit că nu putea să nu pornească. Polonezii „știu a cui e carnea care au primit-o de la Stalin” Ei zic că așteaptă că rușii ii pot ataca însă se gândesc la germani..