De ce l-a demis Casa Albă pe şeful superspionajului intern?

La sfârşitul săptămânii trecute şi-a anunţat demisia Dennis Blair, director al National Intelligence, comunitatea serviciilor naţionale de informaţii din SUA, ştire ce n-a reprezentat o surpriză, el fiind chemat în prealabil la Casa Albă, unde preşedintele Barack Obama l-a informat că şi-a pierdut încrederea în el şi, în consecinţă, nu mai beneficiază de sprijinul său. Om de onoare, amiralul în retragere Dennis Blair şi-a anunţat imediat demisia, care devine efectivă începând de vineri.

Ştirea este foarte importantă întrucât e vorba de prima mare plecare din administraţia Obama. Totodată, trebuie ţinut seama de cel care face acest gest, întrucât, după postul de şef al Casei Albe, în organigrama celor mai importante funcţii din SUA urmează cel de Director of National Intelligence, comunitate de 16 agenţii guvernamentale de informaţii ce are 200.000 de salariaţi şi un buget de 75 de miliarde de dolari! De altfel, acest lucru l-a subliniat şi purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, în momentul în care a anunţat că şeful său a luat act de demisia respectivă. „Mi se pare că, fără îndoială, în afara funcţiei de preşedinte, nu există post mai dificil la Washington decât cel de director al informaţiilor naţionale”, a adăugat Gibbs.

Dennis Blair nu mai avea altă soluţie, ţinând seama de reproşurile grave ce i s-au adus, cât şi de faptul că, încă de la preluarea funcţiei, în februarie 2009, el se contrase cu Leon Panetta, influentul şef al CIA. Or, acesta din urmă a fost membru al Congresului, după care a deţinut postul de şef de cabinet al preşedintelui Bill Clinton, aşa încât are legături puternice atât în sânul administraţiei Obama, cât şi printre politicienii din Washington. Cum, imediat după numire, Blair a dorit să-şi numească propriii agenţi pe lângă ambasadele americane din străinătate, ideea a stârnit furia orgoliosului Panetta, ce a transmis o circulară oamenilor săi în care le spunea să nu ţină seama de ordinele directorului NI. Mai mult, într-un moment în care trebuia să asigure o conducere unică şi, în primul rând, o coordonare exemplară între cele 16 agenţii guvernamentale de informaţii naţionale, Blair s-a trezit că, adesea, acestea se concurau făţiş, ceea ce făcea ca în mod inevitabil să apară rateurile, birocraţia vastă jucându-le frecvent feste. Concret, şeful NI n-a beneficiat nici de o autoritate directă asupra membrilor comunităţii de informaţii şi a bugetului diferitelor ei servicii şi nici asupra misiunilor de spionaj ale CIA. Din această ultimă perspectivă, când Blair a încercat să obţină cât mai mult control asupra Agenţiei şi îndeosebi asupra loviturilor date în Afganistan de drone şi a altor operaţiuni din Pakistan, Casa Albă a tranşat chestiunea în favoarea CIA, comunicând acesteia că-şi menţine autoritatea directă asupra misiunilor secrete din străinătate.

Printre motivele ce au dus, dar involuntar, la demiterea lui Blair, presa pariziană îl adaugă şi pe acela că dorinţa lui de a face un pact de colaborare cu serviciile de informaţii franceze n-a fost deloc pe placul lui Obama. În loc ca SUA şi Franţa să se mai spioneze reciproc, Blair propunea Parisului o colaborare strânsă, de genul celei dintre serviciile secrete americane şi britanice. Din păcate, Casa Albă a îngropat proiectul, Parisul n-a fost avertizat, ceea ce a dus la unele tensiuni bilaterale. Din Washington, un oficial a explicat că nu se putea şti dacă pactul respectiv este respectat decât tot spionând prietenul de peste Ocean…

Dincolo de dispute personale la vârf şi de orgoliile şefilor serviciilor secrete, a apărut o perioadă foarte tulbure în viaţa NI, care dovedeşte că, în realitate, serviciile ce-o compun se calcă pe bătături, iar colaborarea nu funcţionează. Astfel, numai în ultimele şapte luni au avut loc trei evenimente foarte grave, ce au scos în faţă disfuncţionalităţi de proporţii în cadrul sistemului de informaţii naţionale.

Primul a avut loc în noiembrie, la baza militară Fort Hood, din Texas, când, în timp ce striga cu toată puterea „Allah akbar” (Allah este mare), un ofiţer psihiatru, de religie musulmană, ce s-a dovedit că era în contact cu un imam extremist, a împuşcat 13 colegi, pe alţi 30 rănindu-i grav. În schimbul de focuri ce a avut loc au fost implicate 400 de persoane! Ulterior, ofiţerul trebuia să ajungă în rândul trupelor americane din Afganistan.

La o lună de la acest tragic episod, pe 25 decembrie, în avionul ce zbura pe ruta Amsterdam – Detroit a urcat un nigerian, care, pregătit de Al-Qaida, urma să comită un atentat sinucigaş, el fiind blocat în ultima clipă.

Analizând minuţios circumstanţele în care a avut loc acest ultim incident, Comisia pentru Informaţii a Senatului a apreciat că „erori sistematice” au permis suspectului respectiv să ajungă la bordul avionului şi apoi să încerce să detoneze explozibilul pe care îl avea asupra sa.

Exact când se dădea publicităţii raportul Comisiei care denunţa erorile grave ale serviciilor de informaţii, pe 1 mai, era gata-gată ca celebra Times Square din New York să fie aruncată în aer în urma unui act terorist comis de un pakistanez. Evident, pentru Casa Albă, urciorul s-a umplut, aşa că Dennis Blair trebuia demis. Fireşte, plecarea lui va fi urmată şi de o amplă dezbatere asupra oportunităţii şi eficienţei postului de director al acestei comunităţi mamut de informaţii, post creat în 2004, în urma fiascoului serviciilor secrete care a dus la atentatele de la 11 septembrie 2001.