De ce se scumpesc gazele de la 1 iulie

Preţul final al gazelor naturale plătite de populaţie va creşte de la 1 iulie cu 8%, nu cu 6%, aşa cum s-a estimat iniţial. Scumpirea este generată de liberalizarea preţului de producţie a gazelor, proces asumat de autorităţile române faţă de Comisia Europeană şi FMI. În plus, în factură se vor mai vedea efectul creşterii tarifului de înmagazinare a gazelor pentru la iarnă şi importurile de peste câteva luni. Înţelegerea cu Bruxelles-ul şi cu FMI era ca de la 1 iulie preţul gazului produs de Petrom şi Romgaz să urce de la 53,3 lei/MWh la 60 lei/MWh. Asta însemna o creştere de 6% a facturii, în condiţiile în care ponderea gazului în preţul final este de 46%. Numai că preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Nicolae Havrileţ, a spus că factura va fi ceva mai mare şi a explicat de ce. ”Vom băga ceva pe înmagazinare, dar şi procent de importuri de 2-3%.

Coroborându-le, avem un impact suplimentar pe preţ de 1-2%, până la sfârşitul anului”, a declarat Havrileţ.

Calendarul de liberalizare presupune scumpirea gazului până în 2018 cu aproape 24%. Astfel, preţul va fi de 60 de lei/ MWh la 1 iulie, 66 de lei/MWh în 2016, 72 de lei/MWh în 2017 şi 78 de lei/MWh în 2018, nivel la care scumpirile se vor opri. Este o creştere mai mică decât cea pe care a cerut-o FMI, care dorea să se ajungă la 90 lei/MWh. Totuşi, în cazul în care preţul gazelor interne va fi încă sub preţul pieţei în 2018, atunci majorarea tarifelor va continua în acelaşi ritm până în 2021. Preţul gazului contează în proporţie de 46% în preţul final pe care îl plătim în factură, restul reprezintă transport, distribuţie, înmagazinare, marja furnizorului, diverse ale taxe şi tarife.

Creşterea facturii la gaze naturale, dar şi la electricitate, ţine de un angajament luat de autorităţile române faţă de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional pentru eliminarea preţurilor reglementate (tarife cu caracter de protecţie socială) în sectorul gazelor şi energie electrică. Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii la 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.

Europa energetică de azi stă sub semnul celui de-al Treilea Pachet legislativ pe energie. Acesta presupune introducerea unor norme comune pentru producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea electricităţii şi gazului natural pe piaţa comunitară. Dacă ne referim strict la sectorul autohton de producere a gazului natural, alinierea la acest al Treilea Pachet înseamnă aducerea preţurilor practicate de producătorii interni, în speţă Romgaz şi Petrom, la nivelul mediu de pe piaţa europeană. În prezent, din pricina tarifelor reglementate pentru populaţie, preţul de vânzare pentru consumatorii casnici este mai redus.

România consumă circa 12,5 miliarde de metri cubi de gaze natural pe an şi produce aproximativ 11 miliarde de metri cubi (Petrom şi Romgaz au împreună în jur de 96% din piaţa de producere). Diferenţa este importată din Rusia, prin firme intermediare, agreate de Gazprom, precum Imex Oil şi Wintershall, la preţuri mai mari decât cele ale gazelor produse intern. Conform unei legi pe care Comisia Europeană o contestă, gazul rusesc scump nu ajunge la populaţie, ci este vândut doar consumatorilor industriali. Populaţia reprezintă 24% din piaţa internă a gazului natural. Aproximativ 60% sunt consumatori industriali care cumpără gazul de pe bursă, iar restul de 16% sunt tot companii, care cumpără însă gaz la preţ reglementat.

România are o importantă capacitate de înmagazinare a gazelor naturale, peste 3 miliarde de metri cubi. Aceste depozite sunt alimentate în special în timpul verii, atunci când preţurile de import sunt mai scăzute. Gazul înmagazinat astfel se va arde iarna, când consumul atinge nivelul maxim. Preţul de import este mult mai mare decât cel intern, ajungând să fie chiar de trei ori mai mare.