De ce trebuie desființat DNA-ul

Copilul malformat al doamnei Monica Macovei s-a emancipat de prin 2013. Lipsit de cei şapte ani de acasă, pe motiv că stătea toată ziua prin copaci ca să se benocleze la vecini când aceştia se aşezau pe veceu, preşcolarul (deşi ar fi trebuit, poate, să scriu „neşcolarul“) a crescut pe nesimţite (ad litteram) şi a devenit ditamai hăndrălăul care are chef de cafteală mai ales în perioadele pre-electorale. Atunci îşi aminteşte el, selectiv, că unii sau alţii s-au uitat chiorâş la personalităţile care ieşeau cherchelite din birt ca să reformeze justiţia prin tufişuri, atunci scoate el de la naftalină fotografiile mişcate, îngălbenite de vreme, cu derbedeii satului furând ştiuleţi de la cooperativa agricolă de producţie.

Dovada că ţara asta este foarte bogată rezultă din evidenţa că, de 25 de ani, toţi proştii cu liceul la seral fură de rup şi tot nu se mai termină cărăuşia. Este suficient să-i asculţi vorbind pe alde Mircea Cosma, Nicuşor Constantinescu, Adrian Duicu, Ion Prioteasa, Marian Oprişan, Gheorghe Bunea Stancu şi te lămureşti cam ce IQ au. Priviţi-le căutătura! Iar preacucernicul DNA, abia după 11 ani de existenţă şi 8 de la rebotezare, s-a trezit că are de căutat nişte tâlhari pe la părţile moi. Brusc, aşa, l-a lovit cheful de acţiune. Conform deputatului Cătălin Rădulescu, în luna decembrie 2012 niciun membru PSD nu era cercetat sau arestat; în 2014, peste 7.500 de membri PSD (dintr-un total de 500.000) erau în această situaţie. Bun, PSD, de acord, dar ce facem cu Blejnar, Duţă, Anastase, Falcă etc.? Ce, credeţi că ăştia au avut avântul apucător mai pleoştit ori IQ-ul mai bârzoiat? În România, nici la hoţomani nu se aplică criterii de competenţă, nu numai în guvern şi administraţie. Fură cine ajunge primul, cine are gura mai mare şi fruntea mai îngustă, cine se aburcă mai agil pe lista pe care cetăţenii sunt forţaţi s-o voteze din lipsă de alternative.

Până a se apuca de treaba pentru care fusese – chipurile – menit, DNA, alături de surata-i slută, botezată ANI, se ocupa doar de eliminarea adversarilor politici ai penitenciabilului titular, de anihilarea reacţiei de protest a liderilor de opinie din lumea medicală faţă de dezastrul programatic din sănătate, de intimidarea liderilor sindicali şi a vocilor, palide şi acelea, răsărite din adormita societate civilă. Fiind o adunătură concentrată de incompetenţi, angajaţi pe criterii de cumetrie, şi nu pe bază de performanţe profesionale anterioare, dosarele procurorilor DNA se bazau aproape exclusiv pe interceptări, deşi acestea, chiar dacă ar fi fost relevante, nu aveau valoare probatorie în instanţă. Ele îndeplineau însă alte două roluri: 1. presiune asupra celui anchetat, care, timorat şi nemaiamintindu-şi ce a discutat cu cineva acum luni sau ani de zile, putea avea tendinţa de a da declaraţii „autocritice“; 2. defăimarea celui vizat în mass-media, crâmpeie trunchiate din conversaţiile înregistrate, vopsind cu lac de credibilitate un dosar care altfel era total lipsit de probe. Pentru că scopul derbedeilor nu este dovedirea unui vinovat, ci umilirea, discreditarea, distrugerea unei anumite persoane, la un anumit moment dat. Porcării de tipul celor pe care DNA ni le prezenta aproape zilnic nu am văzut în anchetele DIICOT sau în cele ale Parchetului General. Eu nu am înţeles ce nevoie avem de struţo-cămila asta numită DNA, care nu dă socoteală nimănui, un fel de stat în stat, atât timp cât avem Parchet General. Numeroasele gafe memorabile ale DNA (cazul judecătoarei Bârsan, Trofeul calităţii, cazul Albiţa, farsa de la Suceava, dosarul „fraudelor“ de la referendum, cazurile din medicina ieşeană sau mascarada cu doctorul Brădişteanu) sunt probe indubitabile ale incompetenţei. De ce procurorii de la Parchetul General nu se fac de râs aşa cum se fac cei de la DNA?

Pornite de la o idee bună şi având atribuţii clare, DNA şi ANI au devenit instituţii aservite interesului politic, populate cu incompetenţi lipsiţi de scrupule. De ce să cheltuiască banii noştri, ai contribuabililor, două bande de „numiţi“ pe criterii de apartenenţă la gaşcă, care nu au dat niciodată un concurs şi care pierd 90% din procesele importante la ICCJ din cauza incompetenţei crase? Două instituţii care acţionează la comandă, anchetează numai pe cine „trebuie“, fabrică dosare penibile şi apoi sifonează minciuni în presă, interceptări nerelevante, însă cu conotaţie compromiţătoare. În final pierd, dar onoarea celor vizaţi nu mai este niciodată reparată. Şi cum să ai încredere în două instituţii la care un procuror ceauşist frecvent adunat de prin şanţuri şi-a numit consilierii: Daniel Morar şi (iniţial la DNA, ulterior la ANI) Horia Georgescu. Aşa a înţeles Monica Macovei să lupte împotriva comunismului, numind un puiuţ de securist, fost şef al penitenciarului Codlea: Horia Georgescu este dublu licenţiat – Universitatea „Dimitrie Cantemir“ (categoria C în clasificarea universităţilor) şi Universitatea „Hyperion“ (categoria F), deci e de înaltă competenţă încă din studenţie. Orice instituţie de tipul ăstora, menită ca instrument în mâna puterii, ajunge să fie înţesată cu incompetenţi, deoarece acolo sunt numiţi de obicei fiul lui cutare, finul lui nea cutărică, amantul lui cutăreasca etc.

Cu alte cuvinte, deşi porcăriile ultimului an sunt legate de Laura Codruţa Kovesi, înlocuirea acesteia la şefia DNA nu este suficientă. Avem Parchet General şi funcţionează foarte bine. La ei nu am văzut nicio porcărie comparabilă cu cele făcute de DNA. La fel şi atribuţiile ANI pot fi preluate de compartimente ale fiecărui minister. Şi, dacă tot ne place modelul american, Curtea Constituţională ar putea fi parte a Curţii Supreme, care să includă doar judecători cu experienţă şi care să fi avut activitate ştiinţifică bogată în domeniul dreptului constituţional, nu jurişti de IAS de tipul lui Augustin Zegrean. Ca să nu înceapă Monica iarăşi deliriumul tremens, propun ca prima mişcare să fie trecerea DNA sub jurisdicţia Parchetului General, iar CCR să decidă cu claritate, în sfârşit, dacă legea de funcţionare a ANI este sau nu constituţională. Asta, ca primă etapă, până la desfiinţarea acestor organisme mutante, cu trei urechi şi creier spongios.

Despre Dr. Razvan Constantinescu Articolele 2
Author