De la Rio în Amazonia

Din culisele celui mai mare carnaval din lume, la Sanctuarul Jaguarilor din Mato Grosso, plaje secrete se întind de la Alagoas la satele uitate din Sertao, oferind sejururi insolite şi posibilitatea de a cunoaşte o Brazilie autentică, dincolo de clişeele turistice.

Carnavalul brazilian, cu muzica lui vibrantă şi paradele spectaculoase, a devenit una dintre cele mai răspândite imagini asociate Braziliei, fiind simbolul tinereţii, frumuseţii şi sexualităţii. Este celebrat înainte de postul mare în toate municipiile ţării, însă cele mai impunătoare petreceri au loc în Rio de Janeiro, Salvador, Recife şi Olinda.

În culisele carnavalului din Rio, după o primă întâlnire cu Şcoala de samba Santa Cruz, pentru o repetiţie generală, novicii evenimentului descoperă cu uimire miticul Sambodrom, ale cărui tribune pot găzdui 150.000 de persoane, cu inimile bătând în ritmul sambei şi al celor 300 de percuţionişti. Desigur, nu poate fi uitat, în cetatea Carioca, Maracanã, cel mai mare stadion de fotbal din lume.

Dar Brazilia, unica ţară sud-americană de limbă portugheză, înseamnă mult mai mult.

Întâlniri la Sao Paulo

Casa Dos Ipes din Sao Paulo, concepută de Marcio Kagan

Capitală economică a Braziliei, Sao Paulo, situat în zona sud-estică, ilustrează noua prosperitate a ţării. Imediat după Săptămâna Modei, ce se desfăşoară între 11 şi 16 iunie, va avea loc aici un Târg de Design de lux, între 15 şi 18 iunie.

Cel mai mare oraş al Americii de Sud, cu aproximativ 20 de milioane de locuitori, Sao Paulo are o economie efervescentă, o gastronomie şi o viaţă culturală remarcabile. Vizitatorul descoperă în primul rând o arhitectură contemporană excepţională, semnată de personalităţi ale domeniului, de la Oscar Niemeyer la Paulo Mendes da Rocha, care au conceput imobile superbe răspândite în tot oraşul. Arhitecţii tineri construiesc hoteluri, restaurante sau buticuri avangardiste. Inspirat şi decadent, Sao Paulo nu poate fi decât iubit, chiar dacă, monstrous, tentacular şi fără sfârşit, sperie în aceeaşi măsură în care impresionează.

Oraş al contrastelor, cosmopolit, el aliniază arhitecturi anarhice, bogăţie şi sărăcie nelimitate… Dar în acelaşi timp, vizitatorul descoperă o extraordinară vitalitate, cluburi şi vitrine ultimul strigăt, un haos urban plinde energie şi creativitate.

Considerat adesea drept cea mai bună adresă pentru turişti, hotelul “Fasano”, proprietate a familiei omonime, a fost conceput de arhitecţii brazilieni cei mai în vogă în momentul de faţă, Mario Kogan şi Isay Weinfeld, care au condensat în el eleganţa masculină, făcută din mobilier vintage modernist, piele, esenţe de lemn tropical şi tonuri calde.

Jardins este cartierul magazinelor şi restaurantelor de lux

Nu poate fi ocolită cafeneaua Santo Grao, situată pe elegantul bulevard Paulista, erou de film el însuşi, care oferă cele mai bune sortimente de cafea din ţară şi spectacolul celebrităţilor locale sosite în 4×4.

Avenida Paulista oferă un peisaj de zgârie-nori, cei mai mulţi construiţi în anii ‘60. Cu arhitectura lui brutalistă, semnată de Lina Bo Bardi, Muzeul de Artă Modernă (Masp) are o frumoasă colecţie de artă europeană. În piaţa din faţa lui, sâmbăta, apare un talcioc foarte căutat.

În holul Muzeului de Artă Modernă, conceput de arhitectul Oscar Niemeyer la mijlocul anilor ‘50, în parcul “Ibirapuera”, desenat de precursorul peisagisticii moderne, Roberto Burle Marx, are loc, din septembrie până în decembrie, Bienala de Artă Contemporană de la Sao Paulo. O posibilitate de a urmări febra creatoare ce caracterizează această ţară de peste o jumătate de secol. De la Oscar Niemeyer la fraţii Campana, de la arhitectură la design, nu lipseşte nici un domeniu al artelor din această avangardă ce-şi descoperă o triplă moştenire: indiană, colonială şi africană. Escapada se termină la Rio cu descoperirea Casei lui Burle Marx, cel care a fost şi peisagistul oraşului Brasilia, şi ale cărui grădini-atelier adună sute de specii de plante tropicale.

Tropicele moderne

Cartierul japonez Libertade din Sao Paulo

La Sao Paulo, “Casa Dos Ipês”, semnată de Marcio Kagan, star al arhitecturii braziliene actuale, îşi ascunde liniile minimaliste şi volumele modulare în luxurianţa vegetaţiei. La 60 de ani, Marcio Kaga este şeful “neotropicaliştilor” brazilieni, care au păstrat de la Niemayer gustul betonului brut şi sensul liniei, dar i-au adăugat o componentă cinematografică, amintind de Bergman, Fellini sau Tati. O capacitate cinematografică de a capta spaţiul, lumina, de a crea contraste. Kagan s-a îndreptat, pe lângă arhitectură, către film, de altfel a realizat câteva scurtmetraje şi un lungmetraj, “Fogo e paixao”. “Există multe puncte comune între arhitectură şi cinema, explica el într-un interviu. O casă este o poveste care se poate nara, care are un început, un mijoc şi un sfârşit; o istorie care trebuie să creeze emoţie. Privesc fiecare proiect ca prin obiectivul unei camere, ca pe un cadru cinematografic. Pentru Casa dos Ipês mi-am îndreptat atenţia către interiorul construcţiei. Voiam să creez treceri de la lumină la umbră”. Este rolul a patru panouri de lemn culisante, care permit închiderea completă sau relevarea integrală a spaţiului, înlăturând graniţa dintre exterior şi interior. Vila este o combinaţie de modernitate şi tradiţie.

Între designerii brazilieni ale căror nume nu pot fi ignorate trebuie amintit Sergio Rodrigues, părintele fotoliilor “Mole”, care la peste 80 de ani nu a pierdut nimic din pasiunea pentru lemn şi esenţele exotice sau din energie. Printre urmaşii lui se numără Rodrigo Almeida, cu mobile afro-metisate, Juliana Llussa, ebenistă reperată de Marcio Kagan, cu piese foarte contemporane realizate după tehnici tradiţionale, Luciana Martins, autoarea cubului luminos Cubo de Ovo.

Clădirea Oca din Parcul Ibirapuera

Locul cel mai original din Sao Paulo este poate “Libertade”, cartierul japonez, în care tăieşte cea mai mare comunitate niponă din lume în afara Japoniei. Cartierul este o replică a ţării de origine, în care se găsesc şi cele mai bune restaurante specifice, dar şi barurile de sake, foarte la modă acum. La “Izakaya Issasau”, la “Ban”, aperitivele japoneze sunt însoţite de băutura-regină importată şi la preţuri exorbitante.

În „lanchonete”, bistrourile braziliene, se pot mânca fructe exotice proaspete, dar şi hamburgeri sau „picanha”, felii de carne de vită friptă, servite cu piure de manioc şi banana. Restaurat nu de mult în stilul anilor ‘60, “Lanchonete da Cidade” oferă cei mai buni hamburgeri, într-o ambianţă vintage.

Muzeul de Artă Modernă de pe Bulevardul Paulista

Pentru seară, destinaţia ideală pare a fi “Spot”. Plasat în faţa frumoasei clădiri create de Burle Marx, restaurantul, de asemenea cu arhitectură din anii ‘60, atrage “la crème de la crème”: manechine, staruri ale marelui şi micului ecran… Aşteptând să se elibereze o masă, cei veniţi pot degusta o caïpirinha. Este locul în care lumea vine să fie văzută şi mai puţin să deguste bucătăria internaţională.

Pentru gusturile rafinate este recomandat “Dalva & Dito”, dechis de “chef” Alex Atala, în care mâncărurile tradiţionale braziliene sunt reinterpretate, ca în cazul căutatei “moqueca bahianaise”, o bouillabaisse cu lapte de cocos.

Minunatele grădini de la Ibirapuera i se datorează peisagistului Roberto Burle Marx. Aici, Oscar Niemayer a desenat cele mai frumoase clădiri ale sale, printe care şi cea care găzduieşte “Bienala de Artă Contemporană” şi pe cea de “Arhitectură”. Dar şi “Oca”, un fel de igloo futurist în care, între 15 şi 18 iunie, are loc “Design SP”, târgul de design sud-american.

Praca Do Pariarca din Sao Paulo, desenată de Paulo Mendes da Rocha

Nu poate fi ratat nici Centrul istoric, care, deşi este considerat periculos, cuprinde două minuni de arhitectură: “Copan Building”, de Oscar Niemayer, cu formele sale curbate, şi “Praca (piaţa) do Patriarca”, desenată în anii ‘90 de Paulo Mendes da Rocha.

În cartierul “Jardins”, un adevărat cuib al luxului, înfloresc buticurile şi restaurantele. Se poate opta între creatorii de modă brazilieni, ca Melissa, care colaborează cu Zaha Hadid şi Vivienne Westwood, sau magazinul “Havaianas” şi librăria “Livraria da Vila”, ambele semnate de Isay Weinfeld. Şi tot în acest cartier, la galeria “Passado Composto”, pot fi găsite cele mai interesante produse de design local.

Parcul Ibirapuera din Sao Paulo desenat de Roberto Burle Marx

La “Secreto”, un bar cu dans, decorat în negru şi auriu, din cartierul “Vila Madalena”, atracţiile sunt caïpirinha cu fructe roşii şi jabuticaba, o băutură dulce-amară. Barul a devenit celebru de când şi-a făcut apariţia aici Madonna însoţită de fostul ei logodnic, Jesus Luz.

Şi dacă nu întâlneşti la Sao Paulo nebunia Carnavalului din Rio, între 23 şi 25 noiembrie, oraşul trepidează în emoţiile Grand Prix-ului Braziliei.

De la arhipeleagul descoperit de Amerigo Vespucci la rezervaţia maimuţelor albe

Lanchonete da Cidade, unul dintre bistrourile braziliene foarte căutate

Datorită întinderii ţării, geografia Braziliei este foarte diversificată, dispunând de regiuni semi-aride, muntoase, tropicale, subtropicale şi de varietăţi climatice de la cea secetoasă, ploioasă ecuatorială, la un climat mai temperat în zonele sudice. În Brazilia se regăsesc o serie de superlative mondiale, cum ar fi “Pantanal” în Mato Grosso do Sul, una dintre cele mai mari mlaştini ale lumii şi rezervaţie a biosferei declarată de UNESCO, insula “Bananal”, cea mai mare insulă fluvială a lumii, Insula “Marajó”, cea mai mare insulă fluvio-marină, “Anavilhanas”, unul dintre cele mai mari arhipelaguri fluviale, sau fluviul Amazon.

Destinaţii exotice, minuni naturale păstrate, dar îmblânzite de multe ori de om, cheamă turiştii îndrăzneţi.

La Fernando de Noronha, oamenii împart apele şi plajele cu broaştele ţestoase

“Aici este paradisul”, a exclamat Amerigo Vespucci, în 1503, când a descoperit arhipeleagul Fernando do Noronha, aflat la 360 de kilometri de coasta de nord-est a Braziliei, la o oră cu avionul de oraşul Recife, capitala statului Pernambuco. Format din 21 de insule, dintre care una singură locuită, în care numărul turiştilor nu poate depăşi 100 de persoane pe zi, arhipeleagul a fost declarat parc natural maritim în 1988 şi inclus în Patrimoniul UNESCO din 2001. Plajele au o calitate excepţională, iar apa limpede permite vizibilitatea până la 50 de metri. Este atât e caldă încât scufundările se pot face fără costum de scafandru.

Amestecul de faună marină, cu cele 10 specii de corali, formând recifuri, şi de roci vulcanice poate fi văzut clar, iar pe plajele “Praia do Porco” şi “do Sancho” vin broaştele ţesoase. De pe Belvedere din “Baia dos Golfhinos” poate fi urmărit jocul delfinilor rotitori.

Santo Grao Cafe

De la Fortaleza la Jericoacoara se poate ajunge, călătorind în buggy, prin plajele de la Ceara, descoperind marea deltă a fluviului Parnaíba, aflată la graniţa statelor Piauí şi Maranhão, cu insulele ei mărginite de mangrove deasupra cărora zboară stoluri de păsări ibis roşii. Punctul forte al călătoriei îl constituie “Lençois Maranhenses”, un parc naţional într-un mini deşert de dune, dintre care unele ajung la 40 de metri înălţime, între care sclipesc în culori schimbătoare lacuri. El constituie bijueria statului Maranhão, a cărui capitală, São Luis, singurul oraş din Brazilia fondat de francezi, întâmpină însă vizitatorul cu amprenta sa portugheză, vizibilă în acoperişurile de ţiglă şi preţioasele azulejos.

Înghesuit între Pernambuco şi Bahia, Nordeste oferă spectacolul tradiţionalelor ambarcaţiuni “jangadas”, dansând pe valuri. Plaja “Barra de São Miguel” este renumită pentru liniştea sa şi pentru piscinele naturale formate de recifuri. Totul pe fundalul verde al vegetaţiei abundente. O clientelă de lux vine în ultima vreme să descopere arhitecturile remarcabile ale vilelor împrăştiate de-a lungul plajei, gândite ca un ecran vitrat prin care se zăreşte orizontul.

Quadrado în Trancoso, una dintre destinaţiile de ultimă oră

Vastă zonă deşertică în interiorul Nordeste, uitată de circuitele turistice, Sertao, născut în mijlocul cactuşilor, sub un cer plumburiu, are particularităţi pasionante.

De la Recife, pe drumul care duce la Caruaru, unde are loc cel mai mare târg artizanal din Nordeste, este obligatorie o haltă la Bezerros pentru a descoperi una dintre figurile cele mai interesante ale culturii populare locale, poetul gravor Jota Borges, marele maestru al literaturii “cordel”, cum este numită modalitatea de auto-editare a poeziilor populare sub forma unor fascicule, numite “folhetos”. Apărută în Brazilia în secolul al XI-lea, ea s-a dezvoltat pe fondul tradiţiilor narative orale ale populaţiilor amerindiene sau provenite din Africa. Numele îi vine de la sforile întinse între două beţe pe care sunt prezentate micile fascicule. Fabule populare, poveşti romanţate din viaţa cotidiană sunt prezentate nu numai în cuvinte, ci şi în linogravuri ce formează ele singure obiecte de colecţie. Ceva mai departe, la Caruaru se află un muzeu dedicat muzicii “forro”, specifică Nordeste, şi “regelui” ei, Luis Gonzaga. Totul, într-un relief modelat de climatul aspru ca un decor de western, şi care este, de altfel, unul dintre locurile favorite de filmare ale cineaştilor brazilieni.

Literatura Cordel

Pe coasta de sud a statului Bahia, la 50 de kilometri de Porto Seguro, vechea Terra de Vera Cruz în care Cabral a pus bazele Braziliei, Trancoso este locul idilic căutat de artişti şi creatori.

Cu plajele sale imaculate, ce se intind la picioarele falezei ocru şi ale cocotierilor, în inima istorică a Braziliei, “Quadrado”, aflat pe o colină, mai mult dreptunghiular decât pătrat, este o piaţă cu iarbă moale ce duce la treptele unei biserici albe din secolul al XVII-lea, înconjurată de case de pescari în culori vii. Seara, în arborii de mango se aprind lampioane, şi ritmurile de bossa nova invită la dans clienţii din restaurante şi baruri, în aerul blând al locului. Un vis pe care şi l-a împlinit Wilbert Das, fostul director al mărcii “Diesel”, care a cumpărat una dintre proprietăţile de lângă “Quadrado”. Cei mai buni artiştii ai Braziliei au lucrat la proiectul său de hotel ecolo-şic, în care materialele naturale, cum ar fi argila sau fibra de cocos, ţes un decor boem în spatele zidurilor cobalt, de culoarea anasonului sau fuxia. Şi, desigur, nu puteau să lipsească piscina, barul de pe plajă, amenajat într-o cocă de vapor, spa-ul şi, mai ales, cursurile de capoeira, vestita artă marţială afro-braziliană.

Bijuteriile baroce ale Drumului Aurului

Jota Borges, maestrul literaturii cordel

Coborând spre sud, este obligatorie o escală în statul Minas Gerais. Aici a izbucnit, în secolul al XVIII-lea, o febră auriferă care a prilejuit răspândirea unui şir de bijuterii baroce în munţi. Diamantina, Belo Horizonte, care este şi capitala statului, Ouro Preto, Tiradentes… perle urbane ce se întind pe cei 1.400 de kilometri ai „camino real”.

Pe acest drum abrupt, măgarii coborau aurul şi diamantele din Minas Gerais până la micul port Parati, urcând apoi cu produse de import din Europa, destinate interioarelor caselor bogate ale coloniştilor portughezi. Printre locurile de neuitat din acest itinerar trebuie amintite numeroasele biserici, cum ar fi “Sfântul Francisc din Assisi”, capodoperă a artei rococo, şi “Notre-Dame-de-Pilar”, bogat decorată, de la Ouro Preto, sau “Matriz de Santo Antonio”, cu arhitectură barocă remarcabilă, oferind o privelişte extraordinară de pe esplanada sa de la Tiradentes.

Sanctuarul Jaguarului

Rezervaţia naturală Lencois Maranhenses cu lacurile strălucind printre dune

La graniţa dintre statele Mato Groso şi Mato Groso do Sul se întinde o imensă câmpie inundată periodic de fluviul Paraguay şi de afluenţii săi, care a devenit noul eldorado al safari-ului. Între cer şi ape se întinde un labirint de păduri-galerii, de întinderi mlăştinoase şi de savane cu arbori traversate de râuri. Este un adevărat sanctuar natural, clasat “Rezervor al biosferei mondiale” de către UNESCO, în care trăiesc peste 4.500 de specii de animale. Lutri gigantici, anaconde, tucani şi ibişi, maimuţe urlătoare, cerbi de mlaştină, jaguari… Partea de nord a Pantanalului este ideală pentru observarea acestei mari feline a continentului sud-american. Trecând prin Ciuaba, capitala statului Mato Grosso, prin Pocone, de unde începe Transpataneira, singurul drum ce traversează această regiune, se ajunge la Porto Jofre şi la teritoriul de predilecţie al jaguarului, pentru a cărui observare este nevoie de multă prudenţă. Localnicii spun că el vede oamenii de zece ori înainte de a fi observat. O călătorie ce trebuie făcută între aprilie şi noiembrie, sezonul uscat din Pantanal.

Amazonia cunoscătorilor

Mamiraua, paradisul maimuţei albe Uacari

Un itinerar al locurilor rareori propuse de broşurile turistice, care să ilustreze interacţiunea de totdeauna a omului cu natura în acest bazin mirific al unuia dintre cele mai lungi fluvii ale lumii, care a devenit nu o dată cadrul poveştilor mai mult sau mai puţin fantastice, începe la Marajo, insulă pe care se poate ajunge de la Belem.

Situată în delta formată de Amazon şi de râul Tocantins, cam de dimensiunea Elveţiei, este considerată cea mai mare insulă din lume înconjurată de apă dulce. Acoperită de mangrove, ea oferă o viziune inedită asupra Amazoniei. Activitatea principală constă în creşterea bovinelor, iar poliţiştii urcaţi pe spatele bivolilor îi uluiesc pe vizitatori. Un sit arheologic evocă tribul dispărut misterios al indienilor Marajoara. Anaconde, porci sălbatici, ibişi roşii şi leneşi formează fauna insulei. Pentru a ajunge la al doilea sit, călătorul trebuie să meargă la Manaus şi apoi la Tefe, poarta de intrare în rezervaţia Mamirauá şi unul dintre cele mai vechi oraşe ale Amazoniei, fondat în 1686. De acolo, cu o ambarcaţiune, se ajunge în inima celei mai mari păduri inundate din lume. Istoricul creării acestei rezervaţii situate pe malul nordic al fluviului Solimoes arată în ce măsură ocrotirea naturii are nevoie de intervenţia umană. Gândită ca staţie ecologică, întinsă pe un milion de hectare, pentru a proteja speciile Uakari albă, o maimuţă ameninţată cu dispariţia, ea a reuşit prezervarea biodiversităţii, ameliorând, în acelaşi timp, condiţiile de viaţă ale locuitorilor.

Să nu uităm că pădurea amazoniană este în continuare, cel puţin potrivit presei internaţionale, victima unei tehnici discrete de defrişare, prin ierbicidele pulverizate din avion care au distrus până acum zeci de hectare la sud de Canutama, în statul Amazonas.