De știut: Cine se poate testa fără taxă

Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase din Timişoara a oferit câteva explicații, după ce Institutul Naţional de Sănătate Publică a actualizat definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus, dar şi recomandările de prioritizare a testării pentru COVID-19. Medicul spune că cei care îndeplinesc noile criterii nu vor mai fi nevoiţi să achite vreo taxă pentru testare.

“Vorbim de o clarificare binevenită care permite medicului practician, specialistului să stabilească mai exact cine poate fi testat gratuit. Conform noii definiţii de caz, în suspiciunea de COVID-19 intră orice persoană care prezintă infecţii acute ale căilor respiratorii, care se manifestă prin tuse, febră şi dificultate în respiraţie. Al doilea criteriu este legat de existenţa unei pneumonii sau bronhopneumonii, cu sau fără pleurezie. Al treilea criteriu este SARI, adică o infecţie respiratorie acută severă. Toţi cei care intră într-unul dintre aceste criterii, în definiţia de caz, se pot testa fară să fie nevoiţi să achite vreo taxă. Este important în acelaşi timp că s-au prioritizat testările şi s-au clarificat anumiţi termeni pe care îi folosim, inclusiv în limbajul obişnuit, încă de când a început pandemia.”, spune medicul Virgil Musta, şeful Clinicii II Boli Infecţioase, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş Timişoara.

INSP defineşte termenii de: caz suspect, caz confirmat, caz direct şi deces la un pacient COVID 19.

INSP a actualizat definițiile de caz pentru sindromul respirator acut cu noul coronavirus și recomandă testarea cu prioritate a 13 categorii de persoane.

1. Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar si auxiliar, conform definiţiei de caz

2. Contacți apropiaţi simptomatici ai cazurilor confirmate

3. Pacienţi cu maximum 48 de ore înainte de procedura de transplant (asimptomatici) şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienți cu transplant de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice aflați în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare post-transplant – 2 teste la 24 de ore interval

4. Echipele medicale de prelevare a organelor pentru transplant care se deplasează de la centrul de transplant în centrele de prelevare – la fiecare 2 săptămâni

5. Pacienţi asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos, cu maximum 48 de ore inainte de internarea în spital.

6. Pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie și/sau radioterapie

7. Pacienți oncologici asimptomatici înainte de intervenții operatorii sau manevre invazive, cu maxim 48 de ore înaintea intervenției/manoperei. În cazul pacienților copii care se internează cu însoțitor, se testează și însoțitorul.

8. Pacienti hemodializaţi asimptomatici – de 2 ori pe lună

9. Pacienti hemodializaţi simptomatici

10.Persoane instituționalizate asimptomatice – de 2 ori pe lună

11. Personalul de îngrijire din centre rezidențiale – de 2 ori pe lună

12. Gravidele asimptomatice care se află în carantină / izolare la domiciliu sau au fost contact direct cu un caz confirmat – în ziua 14, dacă nu au devenit simptomatice

13.Personal medico-sanitar si auxiliar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7 zi de la ultimul contact posibil infectant.

În ce privește actualizarea definițiilor de caz pentru sindromul respirator acut cu noul coronavirus, INSP menționează:

Caz suspect
Orice persoana cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (scurtarea respiratiei) / Orice persoana cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie / Orice persoana cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ŞI tuse ŞI dificultate în respirație (scurtarea respiratiei) ŞI care necesită
spitalizare peste noapte)
Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2.

Definițiile COVID-19 comunitar sau IAAM
Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenței medicale (IAAM), în funcție de:
– numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidential de sedere prelungita (ziua 1);
– argumentele din investigația epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenența cazului la focare de infecții cu una sau alta dintre origini)
Pot exista următoarele situații:

Caz COVID-19 comunitar
– simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
– debut în zilele 3-7 după internare și o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenența la un focar de cazuri comunitare)

Caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)
– debut după 48 ore de la internare și o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenței medicale
– cazurile la personalul medico-sanitar si auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare

Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:
– IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare
– cu origine incertă, in cazul debutului la 3-14 zile dupa externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM.
Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz.

Caz confirmat
O persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.
Contactul direct este definit ca:
– Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
– Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
– Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de
mănușă);
– Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;
– Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
– Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție
Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19
Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportată ca și cauza a decesului, independent de condițiile medicale preexistente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.