Controlul certificatelor de eliminare a CO2 ar putea fi gestionat de o bancă centrală a carbonului, iar carbonul ar putea deveni ceva similar unei monede pentru a asigura securitatea tuturor jucătorilor, în cadrul pieței de profil din UE, scriu Wilfried Rickels, Roland Rothenstein și Felix Schenuit pentru Euractiv.com.
Wilfried Rickels este profesor pentru „Economia tehnologiilor cu emisii negative” la Universitatea Christian-Albrechts din Kiel și director de cercetare la Institutul Kiel pentru Economie Mondială. Roland Rothenstein este Senior Quantitative Modeler la NORD/LB și lector la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Hanovra. Felix Schenuit este cercetător la Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate și efectuează cercetări privind guvernanța și fezabilitatea politică a gestionării și eliminării carbonului în cadrul proiectului CDRSynTra, finanțat de BMBF.
În revizuirea politicii climatice Fitfor55, UE stabilește nu numai calea de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030, ci pregătește deja următorii pași către 0 emisii nete. Acest lucru devine evident, în special dacă se analizează noua cale de reducere a emisiilor pentru sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), care acoperă în special sectorul energetic și industrial. În acest sistem, volumul anual de noi certificate de emisii (cote) scade liniar și, în cadrul reformelor adoptate în prezent, se așteaptă ca ultima cotă să fie eliberată încă din 2039, și nu între 2057 și 2060, așa cum se preconiza anterior.
Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile din sectoarele energetic și industrial trebuie să scadă rapid, trebuie create lanțuri de aprovizionare pentru captarea și stocarea CO2, iar eliminarea CO2 din atmosferă trebuie să fie integrată treptat în EU ETS. În timp ce există deja stimulente pentru CSC cu stocare geologică sau chimică permanentă, deoarece companiile nu sunt obligate să restituie cotele pentru CO2 stocat, nu este cazul CDR. CDR inversează procesul de emisie de CO2.
„Noi susținem că acest tip de control al monedei CO2 ar putea fi gestionat de o bancă centrală a carbonului. În detaliu, propunem ca eliminarea fizică a CO2 să fie achiziționată cu mult înainte de 2039, convertită în certificate de eliminare a CO2 și înregistrată într-o rezervă corespunzătoare, astfel încât acestea să poată fi apoi scoase la licitație. În acest fel, prețurile CO2 pe calea spre zero net devin controlabile“, spun autorii articolului.
Rolul unei bănci centrale a carbonului
O bancă centrală a carbonului ar însemna mai multă siguranță pentru toți actorii, potrivit autorilor. Chiar dacă se precizează clar cantitatea de emisii în cadrul EU ETS, nu este clar cum vor evolua prețurile CO2. În timp ce transformarea sectorului energetic pare fezabilă, există încă numeroase întrebări și lacune în materie de inovare pentru sectorul industrial, aviatic și, în curând, pentru cel al transportului maritim, care va fi inclus.
O presiune suplimentară este exercitată de reducerea timpurie a alocării gratuite a cotelor de emisie în cursul introducerii ajustării la frontieră a emisiilor de CO2. Aceasta prevede ca în viitor să se plătească un preț pentru CO2 la importurile în UE, lucru menit să compenseze dezavantajul concurențial al industriei europene în aprovizionarea pieței europene și, în schimb, să elimine alocarea gratuită deja până în 2034 și, prin urmare, înainte de încheierea emisiunii de cote.
Stau și mă întreb pădurea, pădurea care ne dă oxigen cu ce „funcționează”? Că parcă la școală, pe vremea mea ziceau unii că e plămânul planetei și parcă ea se ocupa cu Co-doiu, dar partea proastă e că am cam tăiat pădurile…da n-am prea auzit mare tam-tam pe tema asta, sau vreo inițiativa serioasă la nivel european de împădurire…hmm , din câte știu eu cu o floare nu se face primăvară, sau om fi noi europenii singuri pe planetă și eu nu știu? Nu fraților, nu are legătură cu planeta, îi doare in cot de planetă, are legătură doar cu controlul total al populației și vă veți lămurii cât de curând dacă nu apare vreo lebădă neagră și vreo schimbare de paradigmă pe la împărăția UE.