Demiterea lui Lăzăroiu, o nouă diversiune de zile mari

„Bomba zilei” (de vineri, 16 septembrie a.c.), adică demiterea din funcţia de ministru al Muncii a lui Sebastian Lăzăroiu, este doar la prima vedere o bombă. În realitate nu este nici o bombă, ci doar o nouă diversiune pritocită în laboratoarele de la Palatul Cotroceni. O diversiune care să mai albească din imaginea ultra-pătată a PDL.

Haideţi să vedem de ce spun eu că este de fapt o diversiune. Şi nu exclud ca printre autorii diversiunii să se afle chiar Sebastian Lăzăroiu, care a făcut parte dintr-un scenariu foarte bine pus la punct.

Puţină istorie. Sebastian Lăzăroiu, un personaj antipatic pentru Opoziţie, pentru o mare parte a societăţii civile, pentru presa independentă, cunoscut ca autor al celor mai multe dintre diversiunile lansate de Palatul Cotroceni, pleacă la sfârşitul lunii aprilie din funcţia de consilier prezidenţial. Au existat două „variante” ale plecării. Prima viza o serie de declaraţii „nepotrivite” făcute de Lăzăroiu, a doua se referea la rolul de strateg al PDL pe care urma să-l îndeplinească, motiv pentru care nu mai era compatibil cu funcţia de consilier prezidenţial. Lăzăroiu a lăsat de înţeles că prima variantă ar fi cea adevărată. „Sunt conştient că există anumite constrângeri instituţionale fireşti în formularea publică a unor analize politice din poziţia de consilier prezidenţial. Nu vreau ca analizele politice pe care le fac să fie asociate instituţiei prezidenţiale”, aşa a sunat motivul demisiei de la Cotroceni. După numai câteva zile, surpriză: Sebastian Lăzăroiu este numit ministru al Muncii. Din această postură el a devenit şi mai antipatic categoriilor mai sus amintite, a intrat gratuit în contre cu Opoziţia şi, ce este mai grav, prin inactivitatea sa şi-a atras şi antipatia exact a celor care ar trebui să fie beneficiarii Ministeruluiu Muncii: angajaţi şi pensionari deopotrivă. Treptat, antipatia s-a transformat în repulsie, în cele din urmă Lăzăroiu intrând direct pe un loc fruntaş în topul oilor negre ale României. Şi pentru a-i creşte cota negativă, răspândacii Puterii au lansat şi zvonul unei posibile numiri a lui Lăzăroiu în funcţia de prim-ministru. Deci, omul negru poartă numele de Sebastian Lăzăroiu. Şi, dintr-odată, filmul se rupe şi invocându-se o declaraţie care a lezat partidul (din care scriptic nu făcea parte), Lăzăroiu este demis fără regrete. Urmează – nu ştiu, dar nu am fost deloc surprins – declaraţii ale fruntaşilor PDL, inclusiv la mult boicotatul post tv Antena 3, care ne spun că Lăzăroiu a fost întruchiparea răului pentru România, români şi PDL. Brusc, mai toţi liderii PDL au avut revelaţia că Lăzăroiu nu avea ce căuta la Ministerul Muncii, că nu a făcut nimic aici şi că nimeni din conducerea PDL nu a fost consultat la numirea lui – aici scenariul îi pune într-o lumină mizerabilă pe Emil Boc, şi indirect pe Traian Băsescu, dar cred că este doar o scăpare sau rodul lipsei de inteligenţă a scenariştilor. Aceasta este fila de istorie.

Să vedem însă ce se urmăreşte prin acest scenariu. Se împuşcă doi iepuri dintr-un foc. Este luat un individ antipatic prin definiţie şi i se cere să se sacrifice pentru partid şi preşedinte. (Mă rog, sacrificiul impunea un stagiu de câteva luni într-un post de ministru, ceea ce nu-i chiar rău deloc.) Lăzăroiu face tot posibilul pentru a juca la perfecţie rolul „omului negru” (în realitate el este o eminenţă cenuşie a regimului), este demis, iar gestul premierului, al partidului, este aplaudat la scenă deschisă de toţi contestatarii. Deci, primul iepure împuşcat: premierul şi partidul scapă ţara de omul negru care nu a făcut nimic – doar rele – pentru oameni, pentru România. Uralele continuă atât din banca opoziţiei, cât şi prin microfoanele fătucelor, mai ales că ţara a aflat şi din gura UDMR-iştilor că la minister nu s-a făcut reformă. Al doilea iepure împuşcat este unul clasic: acoperirea dezbaterilor asupra unor chestiuni ce nu ar trebui să se dezvolte: presiunile făcute de Traian Băsescu pentru demararea odiosului proiect Roşia Montană, cumpărarea de avioane F-16 de la americani etc. Ăsta este tot „şpilul” bombei zilei de vineri.

P.S. Nu cred în teoria avansată de Radu Tudor, care se referă la o înţelegere subterană Băsescu – Lăzăroiu care ar viza un motiv plauzibil al demiterii lui Emil Boc şi al unei remanieri „zdravene”. Aceasta pentru că o plecare acum a PDL de la guvernare este mai catastrofală pentru portocalii în perpectiva alegerilor decât rămânerea la guvernare. Demiterea lui Boc ar însemna de fapt o recunoaştere oficială a falimentului regimului Băsescu-Boc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.