Deschideți porțile școlilor și universităților sau România va sărăci!

1 miliard de copii, pe întreaga planetă, au fost (și unii mai sunt ținuți) în afara școlii. Experimentul școlii în pandemie va reduce, la nivel global, viața școlară medie ajustată de la 7,9 ani/persoană la 7,3 ani/persoană, adică vom pierde cam 7,5% din cunoștințele necesare unui nou absolvent de școală. Închiderea școlilor pentru trei luni va aduce fiecărui viitor absolvent o pierdere de 355 de dolari din salariul anual. Dacă închiderea va dura cinci luni, viitorul angajat va pierde 872 de dolari, iar dacă vom sta departe de școală șapte luni, pierderea anuală de salariu va ajunge la 1408 dolari. Pe scenariul mediu, fiecare actual elev/student va pierde 16 000 dolari în întreaga sa activitate, din cauza restricțiilor COVID 19. O spune chiar Banca Mondială. Sursa: http://pubdocs.worldbank.org/en/798061592482682799/covid-and-education-June17-r6.pdf

Ce înseamnă asta pentru România? Valoarea meie a PIB/locuitor în prețuri comparabile, la nivel mondial, a fost în 2019 de 17673 dolari. La noi a fost de 32 297 dolari. (Sursa: https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.PP.CD). Dacă respectăm proporția de 182%, rezultă că fiecare actual elev/student român va pierde din salariu peste 29 000 de dolari în viața sa adultă, ca urmare a lipsei cunoștințelor de care a fost privat în perioada COVID 19!

La nivel mondial, închiderea școlilor pentru cinci luni va induce o pierdere globală de 10 000 de miliarde de dolari, adică o șesime din investiția făcută de guverne pentru asigurarea educației universale.

Lunile pierdute din învățământ vor aduce cu ele și scăderea generalizată a scorurilor medii la testele generalizate cu 25%. Cu alte cuvinte dacă, la nivelul întregii lumi, 40% dintre copiii școlarizați nu acumulau cunoștințele necesare pentru una dintre cele trei discipline testate, peste câțiva ani, acest procent va ajunge la 50%. Dar cât va însemna pentru România? Iată cum stăteam înainte de criza coronavirusului:
La citit/înțeles:

La matematică :

Și la științe:

Sursa: https://ec.europa.eu/education/news/pisa-2018_en

În medie, vom avea jumătate dintre absolvenții care acum studiază care nu vor putea înțelege bine un text, aproape 60% care nu vor avea suficiente cunoștințe matematice și cam 55% dintre ei nu vor avea destule cunoștințe din zona științelor naturii. Adică mai mult de jumătate din aceste generații vor fi compromise, vor putea desfășura numai munci slab calificate și, mai ales, prost plătite!
Culmea este că pandemia COVID 19 prinde omenirea în plin război cu lipsa educației. Războiul avea și o țintă: înjumătățirea ponderii celor cu educație precară de la 53% în 2015 până la 27% în 2030:

Sursa: http://pubdocs.worldbank.org/en/798061592482682799/covid-and-education-June17-r6.pdf
Și asta nu e deloc o țintă ușor de atins. Așa, ca să ne facem o idee despre cât de ușor se pot pierde cunoștințele odată însușite, studiile indică faptul că între 25% și 30% din ceea ce acumulăm în timpul anului școlar/universitar, pierdem pe timpul vacanței de vară. Americanii, mai pragmatici, cred că, într-o vacanță de 3 luni se pierde o lună din școala făcută anul încheiat.

Banca Mondială a elaborat o măsură integrată a educației într-o anumită țară : ‘Learning Adjusted Year of Schooling’ (LAYS), care combină măsurarea accesului la educație cu rezultatele procesului de educație. Simplu spus, LAYS este egal cu produsul dintre numărul de ani petrecuți în medie în sistemul de învățământ și media scorurilor la testele standardizate. Acest indicator este cam 7,9 ani ca medie globală.

Ei bine, banca Mondială a observat că o alocare mai mare (financiar vorbind) determină un scor mediu la teste mai mare doar în măsura în care țara este suficient de dezvoltată. Iată, de exemplu, deși ungurii și cehii alocă sume mult mai mari decât românii pentru finanțarea învățământului, ei obțin la teste note mai mari, dar nu cu mult mai mari decât ale noastre:

Sursa: https://www.cgdev.org/blog/rosetta-stone-comparing-test-scores-around-world-and-across-global-income-distribution
Un atribut îngrijorător pentru o societate bazată pe inegalitate crescândă este acela că o astfel de societate determină o corelație profundă între veniturile părinților și media scorurilor la teste obținute de copii:

Sursa: https://www.cgdev.org/blog/rosetta-stone-comparing-test-scores-around-world-and-across-global-income-distribution

Practic, suntem campioni europeni la corelația dintre veniturile părinților și notele copiilor, această corelație fiind dublă față de cele ale cehilor și polonezilor și cu 15% mai mare decât la unguri. Mai dependente (decât la noi) de veniturile părinților sunt notele copiilor doar la columbieni, brazilieni și panamezi, popoare cu inegalități incomparabil mai mari.

Banca Mondială a determinat că 98% din pierderile globale de educație vor fi în țările dezvoltate și în cele mediu dezvoltate (noi ne situăm în categoria statelor cu venituri ridicate de anul acesta), iar volumul pierderilor financiare din educație este invers proporțional cu gradul de dezvoltare a unei națiuni. Simplu: cu cât un stat este mai dezvoltat, cu atât își va permite mai mult să compenseze on-line ceea ce se pierde prin închiderea școlilor, pentru că poate asigura echipamente, canale de comunicație și profesori bine pregătiți.
Toate datele de mai sus indică un singur rezultat: România fiind pe locul 24 din 27 în Uniunea Europeană, va putea compensa într-o măsură mai mică pierderile de educație decât statele mai puțin dezvoltate. În interiorul țării, pandemia COVID va spori inegalitățile dintre copiii de la sat și cei de la oraș, dintre copiii cu părinți bogați și cei cu părinți săraci.
Practic, omenirea trebuie să întărească prioritatea educației de acum înainte dacă va dori să revină la obiectivul reducerii ratei educației insuficiente:

Sursa: http://pubdocs.worldbank.org/en/798061592482682799/covid-and-education-June17-r6.pdf

Ce spune curba de mai sus? Dacă nu facem nimic, înjumătătțirea numărului celor insuficienți educați se va atinge în 2061. Dacă nu s-ar fi produs pandemia și am fi continuat să aplicăm programul Băncii Mondiale, respectiva înjumătățire s-ar fi atins în 2030. Datorită pandemiei, am putea să mai așteptăm încă 24 de ani în plus, dar suplimentând eforturile în educație vom pierde doar 3 ani și vom ajunge să-i înjumătățim pe cei insuficient pregătiți în 2033.

Să ne aducem aminte că efectele pierderilor din educație cauzate de gripa spaniolă s-au întins peste 60 de ani, până în anii 80, inclusiv cei abia concepuți atunci suferind efectele lipsei de educație.

Un studiu recent indică faptul că dacă doar 10% dintre elevi și studenți vor fi ținuți de lipsa echipamentelor și canalelor on-line în afara procesului de învățământ, o țară ca România (recent plasată în categoria celor cu venit ridicat) va pierde între 6 și 9% din PIB din cauza insuficientei educații a celor 10%. Adică pierderile României vor fi între 13 și 20 de miliarde de euro! Sursa: https://www.brookings.edu/blog/education-plus-development/2020/08/27/wages-and-gdp-lost-due-to-covid-19-school-closures/

România este o țară încă insuficient de bogată și cu o administrație insuficient de matură pentru a putea compensa cu predarea on-line pierderile de cunoștințe cauzate de închiderea școlilor. Dacă vom ține școlile și universitățile închise, cei bogați vor deveni mult mai bine educați decât cei săraci, cei din marile orașe se vor afla la distanțe și mai mari față de cei din orașele mici, iar cei de la sate vor fi condamnați la o viață de slujbe primitive și prost plătite. Din toate acestea va pierde întreaga națiune, căci ne vom reduce economia într-un mod dramatic. Așa că singura soluție rămâne ținerea școlilor și universităților deschise. Politicienii trebuie să renunțe la frica paralizantă și la nesfârșita campanie electorală și să adopte cu curaj măsuri pentru limitarea pierderilor.