Despre Catherine Deneuve și Elena Udrea

Este vară, vacanțele sunt în toi, așa că vă propun o temă care să ne aducă tuturor zâmbetul pe buze: Elena Udrea e în continuare în pârnaie.

Nu îi plângeți de milă, nu o duce rău. Ba chiar ar trebui să aibă motive de bucurie. Stă liniștită, se odihnește, nu tu scutece, nu tu spălat vase, nu tu legănat copilul în crucea nopții, nu tu cârpit ciorapii, bârfă cu fetele și-atât!

Și unde mai pui că, după cum scrie presa de can-can, face bani cu lopata, stațiunea Boghiș-Băi din Sălaj, acolo unde deține acțiuni majoritare, având căutare printre românii care își fac concediul, trai nineacă!

În plus, cică investiția imobiliară de la Cluj-Napoca, despre care presa de acolo a scris că ar fi în valoare de cinci miliarde de euro și în care Udrea ar fi masiv implicată, merge foarte bine, chiar dacă e de abia la început.

Un semn că nu o duce rău e și acela că, din pârnaie, de acolo de unde e ea, are toată libertatea de a se mâțâi pe Facebook, cum că de ce ea e la Neagra, iar Bogdan Olteanu e liber? Uite, de-aia! Încă nu și-a dat obolul de timp petrecut după gratii.

Un alt semn că nu o duce prea rău e și că, prin avocata sa, Andreea Sava, care iese des în fața presei, vedeta de la Târgșor coordonează o adevărată campanie de lobby atingând, ba teme care țin de justiție (”că de ce Art. 69, lit. m., u., i, și e., a fost interpretat în acest sens și nu în celălalt?”), ba teme din categoria ”De ce m-ai făcut, mamă?”, amintind de fiica pe care nu a mai văzut-o de luni de zile.

Legat de copilul ăsta aș putea să fac pariu că, o fi fost vorba și de ceva dragoste de mamă, nu zic nu, dar prea pare că a fost făcut tocmai pentru a fi folosit cu parșivenie, încercând sensibilizarea judecătorilor, cum a dovedit-o în mai multe rânduri: ”Stimați judecători, voi nu vă gândiți la copilul care…?” Sau: ”Ce suflet aveți voi, de condamnați un copil să crească fără mamă…?” Și alte de-astea.

Aș putea chiar să mai pun un pariu, spunând că după divorțul de Cocoș și văzând cum se strânge lațul în jurul poșetelor de zeci de mii de euro, l-a antamat contra casă, masă și ceva bani de buzunar pe Adrian Alexandrov, acela care nu îi e soț, ci doar partener, ăsta având sarcina principală de a contribui, pe parte bărbătească, un copil care să capete rol de Cosette Valjean, dar mai de Dâmbovița, așa, nu chiar ca în cartea lui Hugo, un rol în dramoleta condamnării Lenuței, ei rămânându-i sarcina de a definitiva opera maternității. A definitivat-o. Iar acum, acest copil crește fără mamă din vina ei, nu a justiției!

Doar că, la binele copilului, din punct de vedere afectiv (că de cel material nu o să aibă de ce se plânge, că statul nu o să recupereze cine știe ce din prejudicii), ar fi trebuit să se gândească atunci când fura din banul public ca o caracatiță, cu toate mâinile și tentaculele pe care le avea la dispoziție.

Cât despre eliberare, să mai aștepte și ea câteva luni și se va vedea liberă, etalându-se în fel și chip, așa cum face toată șobolănimea politică sau din zona de afaceri recuperată de show businessul media care îi asigură cu generozitate spațiile din care să-și slobozească zoaiele către admiratorii care pun botul ca personajele din romanul lui Apollinaire, ”Din tinerețea lui Don Juan”, în loc să se păstreze cu decență, în tăcere.

Dar de unde decență la specimene precum Năstase, Mitrea, SRS, Dragnea, Rizea, Boureanu, Becali, Borcea, Copos, Popoviciu, Voiculescu, și alții ca ei pe care, mai des ori mai rar, îi vezi la televizor sau prin presa mondenă? Ăstora și, mai ales, Elenei Udrea, până în momentul în care au intrat pe poarta pușcăriei nu au crezut că au cum să fie condamnați, nu au crezut că li se poate întâmpla așa ceva.

Asta îmi aduce aminte de o întâmplare care în anul 1972 a făcut deliciul presei de scandal din Franța și, mai ales, din Marea Britanie, protagonistă fiind nimeni alta decât Catherine Deneuve, căreia i se spunea Perfecta.

Ca să savurați mai bine povestioara, vă spun că în 1965 marea actriță a refuzat partide dintre cele mai bune, preferând în schimb să se mărite cu fotograful de modă David Bailey, din Anglia.

Căsnicia le-a mers așa cum merg toate căsniciile din lumea lor, cu libertățile de rigoare și cu limitele aferente. Însă totul s-a terminat în 1972, când, întoarsă pe neprevăzute acasă, în apartamentul din Paris, Catherine Deneuve și-a surprins soțul făcând sex cu menajera pe care o pusese pe masa din sufragerie.

În momentul ăla, Deneuve a început să urle, de au auzit și vecinii: ”-Cum!? Să mi se întâmple mie așa ceva!? Mie, care mi se spune Perfecta!? Și cu cine, cu AAASTAAA!!!???”

La care menajera, în timp ce își trăgea chiloții și își prindea ciorapii în clipsurile port-jartierului, îi dădu o replică de a rămas celebră: ”-Da, doamnă, cu o menajeră. Și să știți de la mine că domnul s-a cam săturat de atâta perfecțiune!” După care a ieșit din apartament oprindu-se direct la jurnaliștii cărora le-a povestit totul, de-a fir a păr, făcând și ceva bani și ajungând și vedetă la moment.

Așa și Lenuții: ”Eu!? Eu, care vorba aia…să fiu condamnată!? Să mi se întâmple mie așa ceva!?” Da, madam, chiar tu! Chiar ție!”

Necazul e că sunt prea puțini condamnați dintre cei care au devalizat această țară și că, după cum spun unii, doar cei care trebuie și care sunt aleși după anume criterii ajung după gratii, că nu se recuperează aproape nimic din averile furate și că există o lume intangibilă a hoților din sferele înalte ale puterii, hoți care nu vor ajunge niciodată în fața judecătorilor.

Rețeta e parcă după vorba lui Walter Erno Neulander, tatăl lui Petre Roman, cel care, referindu-se la trecutul bolșevic al României și la schimbarea de regim din 1989, a spus cu puțină vreme înainte să moară: ”Totul s-a întâmplat așa cum trebuia să se întâmple”.

Așa și cu justiția din România, așa și cu pârnăiașii corupți ai României: Totul trebuie să se întâmple ”așa cum trebuie”, nu altcumva, nu cum e drept, nu cum e moral!