Când cunoștințele și civismul sunt în suferință, politica devine răfuială, iar degradarea este consecința. Acum cinci ani se promitea “România lucrului bine făcut” și “alt fel de a face politică”. A ieșit invers. Iar cu atacarea din zilele trecute, de către președinte, a unor concetățeni s-a atins încă o culme a “lucrului prost făcut”. „Camelota”, de care avertiza cu premoniție Constantin Brâncuși, este acum abuz pe față!
În definitiv, poate să-ți convină sau nu ce spune Dana Gârbovan, dar nu poți contesta exprimările ei în apărarea independenței justiției – independență și față de cei care jură pe Constituție și apoi o încalcă. Poate să-ți convină sau nu Iulian Iancu, dar este unul dintre cei mai buni cunoscători ai economiei în vremea în care fiecare țară își drămuiește resursele, după ce specialiștii cei mai importanți din lume au dovedit că bunăstarea și democrația nu sunt posibile fără acțiune în statul național. Pot să-ți convină sau nu Dana Gârbovan, o judecătoare care înțelege dreptatea, Iulian Iancu, care a condus firme de prim plan, și Șerban Valeca, un manager de cercetare tehnologică, dar nu ai voie să-i discreditezi și nici să le încalci drepturile. Nici lor și nici altora!
Discreditarea de persoane și instituții și încălcarea de drepturi se folosește însă la noi copios pentru a împiedica oameni de valoare mai ridicată să îndeplinească roluri. Împotriva unei asemenea violări a civismului, Jürgen Habermas atrăgea perspicace atenția: dacă ai ceva de obiectat juridic unui om, te adresezi tribunalului, dacă nu, îl respecți, căci fiecare cetățean are drept la opțiuni de viață, inclusiv la opțiuni politice. Când se va face inventarul, se va putea observa că în nici o țară nu s-au eliminat, cu mijloacele falsificărilor, abuzurilor, “justiției” injuste, oameni de valoare în proporția în care s-a făcut în România ultimelor decenii. Adesea de către neica nimeni, nimeriți la decizii!
De vreo cincisprezece ani, decidenți din România, neavând idei și succese, se reped în politica externă. Aceasta este teren larg, în care verificările par anevoioase. Cei mai mulți se sforțează în fel și chip să creeze impresia realizărilor și că ar avea alt calibru decât îl au.
Sincer, ne-ar fi bucurat ca politica externă a României în perioada menționată să fi adus idei noi, inițiative proprii, avantaje în plus pentru cetățeni și pentru lumea din jur. Numai că lucrurile stau pe dos. Politica externă a României actuale este eminamente turistică, cu costuri și urmări nefaste de rigoare.
La un moment dat, un președinte al Franței spunea că unii lideri ai României au scăpat ocazia să tacă. Comentarii? Nu au rost nici când aceștia tac, neavând ceva de spus. O dată un amfitrion, exasperat de pierderea fără rost a timpului, a și ridicat brațele: mai este ceva? Se pot imagina și alte scene ridicole.
Desigur, acasă, “reprezentatul” dă cu barda. Odată plecat Papa Francisc, spre exemplu, după foarte nimeritul cuvânt rostit în Catedrala Ortodoxă din București, în care Suveranul Pontif a atras atenția asupra amăgirilor puterii și nevoii creștine de a-ți respecta, măcar atât!, “fratele”, președintele a chemat la bătaie. La bătaie în sceneta de prost gust, la care nu s-a recurs în nici o țară civilizată, a “infractorilor” și “pușcăriabililor”! Cine te poate lua în serios în lume cu asemenea primitivism?
Să admitem că toate acestea țin de “atmosferă”. Poate însă cineva să indice precis o idee nouă, o inițiativă proprie și un avantaj nou adus României de cei care pretind că o “reprezintă”? În afară, desigur, de încolonarea după cum bate vântul. Se vede alt rezultat? Invers, idei vetuste, ocazii ratate, pagube ale “reprezentării” se pot cita cu duiumul!
S-a spus că politica externă poate fi bună dacă cea internă este în regulă. Dar când politica internă este de continuă învrăjbire, ce aștepți? Când te opui la mărirea veniturilor populației, când te opui la normalizarea justiției, când te opui la anihilarea statului paralel, când te opui la luarea în regie proprie a resurselor, când organizezi “referendumuri” aberante juridic în scopuri opresive, când distribui imaginea unei țări incapabile? Nici o țară nu contează cu asemenea palmares.
Problemele României în 2019 nu sunt deloc ușoare. Continuă cea mai mare emigrare de cetățeni din lume în timp de pace, a rămas în sărăcie o treime din populație, multe instituții nu-și îndeplinesc rostul, democrația a fost schilodită prin desemnări unipersonale, nepotismul a ocupat instituțiile, s-a trecut la comercializarea barbară de ființe umane, nivelul calificărilor scade, imaginea țării a fost pusă la pământ.
O politică externă care nu se înalță peste aceste dificultăți, după ce le-a rezolvat, nu dă alte rezultate decât cele sărace de până acum. Iar cine se ocupă de dificultăți și le stăpânește nu are nevoie de foi insipide pentru a vorbi la microfoane.
În realitate, trăim o nouă schimbare a lumii (A. Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Editura Academiei Române, București, 2013). Ne mișcăm într-o lume a geometriei variabile a supraputerilor (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Editura Niculescu, București, 2017). Aidoma oricărei alte țări, și pentru România se pune problema profilării politicii ei externe.
În politica externă, cum am spus altădată în Parlament, soluția cuprinde: parteneriat strategic principal cu SUA și concretizarea acestuia inclusiv în investiții și circulația persoanelor; afirmarea în Uniunea Europeană ca țară care ia matur decizii democratice de valorificare a propriilor resurse; normalizarea raporturilor cu Rusia și conlucrare în domeniile de interes comun; cooperare hotărât amplificată cu China; cooperări cât mai extinse cu Israel, Turcia, Japonia, Brazilia, Africa de Sud, Coreea de Sud; cooperări cu alte țări interesate (Romeo Couți, România în lumea în schimbare…, Gând Transilvan, Cluj-Napoca, 2013). Și România are nevoie de valorificarea resurselor proprii și de piețe externe. Astăzi ea are nevoie, însă, înainte de orice, de gândire, de gândire deschisă, neîncapsulată în noi dogme, de pricepere și devoțiune.
Nu numai că suntem cam tot acolo unde eram în 2012. Dar nici în 2019 nu se înțeleg imperativele situației. Doar că se încearcă folosirea fie a poziției geografice, fie a idealului unirii tuturor românilor, fie a „luptei cu corupția” drept înlocuitor al democratizării, de care România are, totuși, nevoie ca de oxigen.
Nu este așadar de mirare că s-au adunat eșecuri. Bunăoară, balanța comercială este perseverent negativă. România este luată la rost în instituții europene și atunci când are dreptate. Ea pare o țară dependentă, care s-a căsătorit cu corupția și este bravă când se agită, în vreme ce alții folosesc atent oportunități și inovează. Europa de Răsărit este străbătută de conductele ce leagă Europa, dar acestea ocolesc România. Autostrăzile europene trec la nord, la vest și la sud de țara noastră. În Moldova schimbărilor recente, România a fost omisă. Iar șirul exemplelor poate continua.
Securitatea națională prevalează, logic, în orice politică externă bine concepută. Doar că ar fi timpul să prevaleze, cum ne dăm seama și din situațiile grave de genul celei evocate mai sus, și securitatea cetățeanului. Nu este cale mai bună de a le atinge și pe una și pe alta decât democratizarea exemplară („democrația curată” cum s-a spus în 1918), înainte de toate. Cum să te privească cei din afară când obsesia vizibilă la vârful statului nu este ameliorarea condițiilor de viață ale cetățenilor, ci păstrarea numirii șefilor instituțiilor de forță în mâna unei persoane? În loc ca numirea să fie, precum în orice democrație, atributul unor organisme reprezentative! Când statul de drept este înțeles la nivelul anilor treizeci?
Nu se înțelege nici acum de decidenți că politica externă nu se face împotriva cuiva. Ea se face integrativ, în interior și în exterior, și valorificând atuuri.
În ultimii cinci ani s-a “reușit”, inclusiv grație unor așa-ziși “responsabili” indigeni, ca România să fie prezentată ca echivalent al rămânerii în urmă. Așa stând lucrurile, imaginea României nu poate fi adusă la realitate fără a explica lumii, pe larg și cu pricepere, că ceea ce se numește corupție nu este doar la rivalii politici ai cuiva și că o corupție extinsă nu se combate luând în brațe un ins, o coterie sau un partid. Corupția se combate cu legi acoperitoare și chibzuite, cu justițiari la propriu, cu politicieni cultivați, care nu au ca primă grijă averea proprie și aranjarea.
Este uimitor cât de puțin cunosc decidenții situația din Europa și din lume. Putem compara textele.
La noi, se exaltă, de pildă, o arhitectură instituțională a Uniunii Europene depășită, cu Consiliul European în frunte. Aceasta exact când cei mai importanți economiști și teoreticieni, alături de responsabili din țări membre, arată argumentat că instituțiilor de acest fel le lipsește legitimarea (nimeni nu le-a dat mandatul pe care îl invocă!), mai nou și cunoașterea situațiilor. De competență nu mai vorbim, căci absența ei s-a văzut în crizele (Grecia, Brexitul, imigranții, Europa centrală, relația transatlantică etc.) din ultimii ani!
Decidenții de la noi nu înțeleg globalizarea decât ca extindere a ceva. Ei nu par să fi învățat nici din acțiunea actuală a administrației americane de corectură a globalizării angajată cu decenii în urmă.
Și în Uniunea Europeană și în lume se pune în termeni cu totul noi acțiunea statului național. In acest cadru, importanța calificării și culturii decidenților crește vertiginos. Nu trepădușii conformismului sunt proeuropenii de care România are nevoie într-o situație de fapt de criză, ce pretinde, mai presus de orice, analiză, clarviziune și capacitate de schimbare.
La noi se confundă iarăși chestiuni de protocol cu politica externă. Nicolae Ceaușescu publica telegrame protocolare primite, ca și cum acestea ar fi confirmări ale politicii proprii. Se aranjau diplome și declarații în exterior, care să dea senzația prețuirii. În ultimii ani, s-a ajuns iarăși acolo – la a revendica realizări care nu există și la a pune în mișcare o propagandă pentru a întreține falsuri.
Nu este politică externă fără capacitatea și curajul inițiativei. Dacă cunoști situațiile, procedezi onest și în respectul adevărului, ai justificarea să-ți asumi inițiative. Politica externă se face argumentând neobosit. Dacă spui că aperi adevărul istoric și dreptatea, atunci promovează-le! Formula “niște evrei” a trădat, însă, ce se află în spatele pretențiilor. Din păcate, nu cunoaștere, nu integritate, nici curajul adevărului și dreptății!
Un “liberal” de azi exprima deunăzi bucuria că a adus politica în stradă și confunda voios, din nou, “mișcarea” unor inși fără repere cu politica de care are nevoie această țară. Pluralismul este, firește, oxigenul unei națiuni, dar o țară nu progresează când schimbările înseamnă doar a da funcții unora ușor de manipulat.
Când obsesiile au înlocuit analizele, când “statul profund” a decis, când un ins s-a pus cu de la sine putere în fața considerentelor democratice, România a plătit scump. Anii treizeci, și nu numai, sunt mereu un avertisment.
De la Gheorghe Brătianu încoace, sunt rare scrierile de proiectare în politica externă. Le poți număra pe degetele unei mâini. S-a scris mai mult pentru justificare post factum. Politica externă se cere concepută riguros și prezentată în scris de cei care o gândesc efectiv, spre dezbatere publică, ca să existe cu adevărat.
Ca să fim drepți până la capăt, consemnăm și câteva noutăți în politica externă a ultimilor ani. Nou este elementarismul, ce constă în neânțelegerea de noțiuni ce se pun în discuție și gonflarea trompetistică de evenimente de rutină. Altă noutate este necinstea, adică însușirea meritelor altora. Atât de stridente acestea nu par să fi fost de multă vreme!
După toate semnele în Romania nu se știu evalua oamenii. Se iau mulți după zvonuri, aparențe (baiat bun!) și impresii (așa cred eu!). Evaluarea a ce au făcut unii sau alții în trecut este la fel. La Munchen funcționari de la cnsas povesteau cum se fac dosare și evaluări. Este semn că din tot ce s-a petrecut în trecut a rămas profitul unora că au fost dați la o parte oameni de valoare și au luat ei locuri. Nimic serios nu s-a făcut și nu se poate avea încredre. Problema soartei oamenilor de valoare este, în adevăr, una dramatică în România.
Mă uit și nu-mi vine să cred: Costel Sârbu ca reper!? Ar fi bine să se consulte arhivele facultății noastre, universității, academiei, ministerului învățământului. Chimistul Silberg s-a opus la avansarea lui și a fost târât în tribunale. Rectorul de atunci la fel. CS se lăuda că este în anturajul șefilor secu, dar îi făcea securiști pe cei care nu îl sprijineau.Ar fi bine să se vadă arhivele pentru a ne da seama cu ce se ocupa omul.
Se cam miroase securismul băieți care-i dați cu credibilitatea și cutia pandorei. Chestiunea adevărului celor spuse în articol nu vă deranjează? Nu aveți voie? Nu sunteți în stare?
Articolul este fundamental. Informat, corect, responsabil. Dintre teme mă îngrijorează teama sistemului de oameni de valoare mai ridicată. Sunt prea multe exemplele. Doar în ultimul an împiedicat Crin Antonescu, ca să nu-l umbrească pe Klaus, împiedicați Dragnea, Tăriceanu, acum Gârbovan. Or fi și alții.Nu ar fi cazul unor întrebări?
Mă mai în pun pe gânduri inșii din media, inclusiv postacii, care nu sunt doar ai lui Udrea, care fac diversiuni continue spre a abate atenția de la problemele țării. Se mai poate adăuga la ce spune articolul: nici o țară nu cheltuie atâta cu diversiunea de orice fel.
Chestia cu credibilitatea se poate discuta despre oricine, Oare de ce nu se întreabă securiștii care este credibilitatea lor?
Precum se vede nivelul discutării articolului este jalnic. După ce câțiva oameni serioși și-au spus părerea, a venit, cum era de așteptat la un articol de calibru, diversiunea: ca să nu se discute articolul s-a vorbit de biografie. Intactul, credibilul, Cutia Pandorei și alte întruchipări din umbra societății vorbesc vrute și nevrute. Să le fie de bine! Numai că în vreme ce domnul Marga exprimă sub semnătură opinii, cei pomeniți fug prin întuneric.În vreme ce autorul articolului dă argumente, amintiții dau atacuri la persoană. În timp ce domnul Marga stă pe fapte, aceia se mulțumesc cu murdării.
Cum să progresăm cu asemenea inși? Este nevoie să se plătească diversiunea? Nu există capacitate de a purta o discuție normală? Mi-e frică că situația nu este deloc îmbietoare. Pe lume sunt lupte, dar nu cu armele lașității și minciunii.
Bați câmpii, Mai bine ai închide Cutia Pandorei, că ies prostii, cum oricine se așteaptă din ea. Văd că Veniamin te interesează. Nu-i știu profesia, dar m-ai nimerit ca istoric. Heizkorper, pe românește calorifer, este înregistrat ca inovație la viena de Meissner, inginer din Mediaș, dar profesor la Viena. Citește istoria sașilor și ai toate probele de arhivă.
Dacă te pasionează caloriferul, îți dăm trimiteri istorice. Este una din invențiile Mediașului, pe care domnul marga, din câte știu a evocat-o la un moment dat la tv, alături de Oberth, apoi alături de Moreno, Procopiu și alți autori din România ai unor inovații.
Articolul la subsolul căruia stai nu este despre invenții, ci despre politica externă. Știu tactica ocolirii unor adevăruri – abați discuția la numărul pantofilor sau viteza de zbor a cucilor. Totuși, nu puteți răsturna vrei zicere a domnului Marga, măcar una?
In maniera in care te exprimi , esti avocat cum a fost fotbalistul Dobrin pictor . In acel ” PORCES mizerabil ” transpirai la carat geamantane in gara Tiraspol .
Tudorica , bibicule hazliu , da-i in judecata pentru asemenea grozavii . De ce nu o faci , sa termini cu falsurile pentru naivi ? Cand ai postat cu pseudonimul ” Veniamin ” , da , ai folosit falsuri grosolane pentru naivi , caloriferul a fost inventat NU de un sas din Medias , ci de omul de afaceri Franz Karlowitsch San Galli in 1855 , descendent italian si german ( dupa mama , pe care o chema Henriette si provenea dintr-o veche familie din Pomerania , familia Lubcke . ) Si-a desfasurat afacerile la San-Peterburg , avand motto-ul :” Fara graba , fara odihna „. Sunt dubii asupra brevetului ,americanul Joseph Nason a dezvoltat inca din 1841 un radiator pentru care a primit o serie de brevete americane , s-o fi inspirat si Franz . Asta da postaceala de 2 bani , l-ai scos din joben pe bietul sas din Medias sa dregi busuiocul . Poti sa revii sub cate pseudonime vrei , rugam seriozitate , te-ai facut de ras !
Rău stați dacă Costel Sîrbu este sursa, iar wikipedia dovada. Cum bine spune cineva, wikipedia este scrisă de contributori de oriunde.Iar Costel are o istorie de relații bogată. cu profesorul său Cordoș a ajuns la conflict încât în 1993 se acuzau reciproc de securitate. Cu profsorul Silberg a ajuns la conflict încât aceasta a pus că nu se știe cine este mai securist între ei doi. La facultate este o arhivă cu memorii ale lui Costel în care toți erau făcuți. El lucrase cu șeful securității, încât atunci cînd rectorul Marga nu l-a făcut profesor, ba i-a și apărat pe Cordoș și Silberg, Costel a trecut la atac.Nu are nici o probă, dar murdărește. De aceea, dacă Costel este luat ca probă, este clar ce josnică afacere.
Ca să vezi cât de mare este ignoranța și falsificarea, normal, ca și consecință. Ca avocat știu mai bine decât oricine situația creată politic în jurul domnului Andrei Marga. Era prea competent și angajat și nu era nevoie de valori. Dar asta este altă treabă. Nu există nici o probă incriminatoare față de dânsul. Fabulații cu Horia – s-a și dovedit, de pildă, că domnul Marga nu a fost înainte de 1989 la Atena sau Sarajevo la congrese de istorie, cum a fost acel Horia, că Werner era un redactor din presă. unt simple fabulații pe care un Costel sau altul le folosesc. Neputând să contrazică o iotă din ce scrie și face domnul Marga, acești Costeli sed ocupă de murdării. Domnul Marga a refuzat să le ia în seamă aberațiile și nu s-a interesat nici măcar de ce au spus.Ca avocat observă că John perjins se contrazice: doamna Marga nu putea fi informatoare dacă obligată de lege a spus cine o vizita la domiciu. Legea de până în 1989 obliga să spui cine te vizitează. Familia Marga a fost vizitată de mulți americani, germani, francezi etc. înainte și după 1989. Aria de relații a fost și este mare. Nu este în nici o țară infracțiune să respecți o lege, mai ales că nu era nimic de ascuns. Așa că să mai învățăm și drept, un drept al oamenilor maturi care nu se ocupă de orice murdărie li se oferă.
Ți-ai schimbat numele, impact necredibil? Văd că ai luat numele celor care ți-au spus adevărul gol goluț. Chiar iei cititorii de fraieri? Eu rămân, însă, tot Veniamin, căci așa e în buletin.
Dar nu ne dai o opinie la obiect despre articol? nu ești în stare? Bănuiam din prima clipă.
Dar că veni vorba, așa frică ți-e de credibilitatea domnului Marga? Să știi că pentru capetele mature credibilitatea o dă argumentele nu numărul de la pantofi sau cu cine stă de vorbă vreun autor.Iar argumentele aduse de obicei de Andrei Marga sunt solide. Încearcă să răstorni măcar unu.Credibilitatea sa este ca a oricărui om competent și integru. Da, știu, integritatea deranjează. Ce să facem, pe lume sunt și oameni integri, iar unul este autorul articolului pe care aștept să-li contrazici.
Mă Impactule, poate că ar trebui să știi că wikipedia este scrisă de inși ca mata. Nici mai mult nici mai puțin. Nu există nici un verdict de judecători cum zici, iar dacă ar exista acesta nu spune mare lucru. Nu ai văzut procese cu falsificări? Ce spui sunt baliverne de la cap la coadă. Ca rector – eu am fost avocat în acel porces mizerabil – te poate ataca cineva cu ce vrea, căci la noi procesele sunt cum se știe. Nu a existat vreo probă certă care aă-l implice pe Marga, Restul sunt bătălii politice pe care nu le discut aici.
Dar nu ar fi cazul să discuți articolul? Biografia lui marga te interesează? O să-i sugerăm să o scrie. Numai că te va copleși în a arăta că sunt confuzii și ce spui sunt simple falsuri pentru naivi.
E clar ! UNITATEA ESTE IN ALARMA ! WIKIPEDIA : ,, Conform deciziei CNSAS publicată în data de 21 februarie 2014, Andrei Marga nu a fost colaborator al securității, dar dădea note informative sub numele de cod „HORIA”. Această decizie vine pe fondul publicării în data de 16 august 2012 de documente acuzatoare la adresa acestuia. De menționat este faptul că Andrei Marga tocmai ce fusese remaniat cu două săptamâni înainte din Guvernul condus de Victor Ponta. Decizia din 2014 specifică modul de recrutare a lui Marga în luna august 1977 ca element de legătură cu un alt personaj cu numele de cod „WERNER”. Turnătoriile lui Marga îi avea ca țintă pe profesorii și studenții străini care veneau la Cluj ”.
,, Decizia CNSAS aduce lumină și în ce privește calitatea de informator al securității a Deliei Marga, soția lui Andrei. Dovada se regăsește în notele informative pe care Delia Marga le-a dat în anul 1987 despre o profesoară americană venită la Cluj și care dorea să-l cunoască pe filozoful Constantin Noica:
„Conform obligațiilor ce decurg din legile în vigoare privind relațiile cu cetățenii străini, subsemnata D.M., filolog la Institutul de istorie și arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 an fost anunțată (seara) telefonic de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni a profesoarei K.V din SUA. După o oră, profesoara V mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soțul meu, Andrei Marga[2]”
Usurel cu pianul pe scari , cautati wikipedia , nu sunt baliverne , doar nu ne interziceti sa mai citim , e scris negru pe alb sa se informeze toata lumea . Ce faceti , dati” wikipedia” in judecata ? De ” Horia ” stiu altii mai bine , verdictul judecatoriilor Cluj si Baia Mare cu privire la afirmatiile profesorului Costel Sarbu de la Facultatea de Chimie din Cluj , este concludent . Si inca ceva : culoarea cravatei este , pentru multi , de cele mai multe ori , asortata in functie de interesul imediat si pe termen lung , cameleonul supravietuieste prin paleta de culori folosita in concordanta cu mediul pentru reusita camuflajului .
Ne mirăm degeaba că lucrurile nu merg cum vrem în țara aceastq. Cum apare un om bine pregătit, cum apare o analiză mai curajoasă, cum iese din capul cuiva o idee apar, ca la comandă postacii plătiți. Cum spune domnul Marga neica nimeni ia la rost oameni mai valoroși. În România s-a făcut obicei să se lege tot felul de neisprăviți de funcții avute, de biografii etc,. ca și cum funcțiile nu pot fi sub șefi și suprașefi, iar biografiile măsluite.Este bine cu ce este? Să o spună și cei care mișună prin subsoluri. Ca să știm cum stăm.
Prea multa logica risipita in acest articol. Pentru ce? Pai, un TICALOS este TICALOS si punct. Sa ai asteptari firesti de la un TICALOS este o PROSTIE! De la un TICALOS, in mod logic, nu te poti astepta decat la ESCROCHERII IMOBILIARE, TRAFIC DE COPII si INCALCAREA CONSTITUTIEI IN CEL MAI PUR STIL BOLSEVIC.
Vezi mă Impactule că lista cu funcțiile domnului Marga este mult mai lungă. A fost 19 ani rectorul celei mai mari universități, este în organisme internaționale și consultant în diferite țări. Este autorul unei opere propriu-zise. Dar, după mintea ta, este bine să fii prost și credibil sau deștept și fără trecere la inși ca tine? Măcar ești bine plătit ca să umbli prin subsoluri cu reflecții de astea? N-ar fi mai bine să nu confunzi ce spune un om cu culoarea cravatei.
Insule cu Impact, dar fără credibilitate, ai infirmat cu probe vreo susținere a lui Marga? Ia încearcă și o să vezi că are dreptate punct cu punct. Stau – ca lector de logică și etică la bucurești – și mă minunez ce sofisme faci: nu ești în stare să dărâmi vreo ideea a Lui Marga, dar îl ataci la persoană. dacă vrei, pune mâna pe un manual de logică de clara XI – este sofismul ad hominem. În cunosc pe domnul Marga de la doctorat, doar. Nu un român a inventat caloriferu, ci un sas din Mediaș, validat la Viena timpului. Nu te hazarda omule, căci sunt acte oficiale! O știu și eu pe domnișoara Trif, care este director ICR la Budapesta. A cîștigat procesul – nu este nepoata domnului Marga. Dacă ții în cap asemenea murdării, să fii sănătos. dar pune mîna pe carte și pe informații corecte. Aștept că infirmi ceva din ce zice articolul.
Domnule Marga , credibilitate in ochii cititorilor se masoara prin fapte , trecutul ilustreaza perfect individul prezentului . Ati fost ministru din partea PNTCD , o perioada chiar presedinte PNTCD , apoi , v-ati inscris in PNL . Ba, mai mult , ati fost si Ministru de Externe al Romaniei in guvernul Ponta . A venit perioada 2012 si ati preluat ICR anuntand infiintarea de asezaminte ale ICR in tara , cand scopul era promovarea Romaniei in afara tarii , ati declarat ca un roman a inventat caloriferul si ca Eunicia Maria Trif e musai sa ocupe functia de secretar adjunct ICR . Ca sa nu mai vorbim si de alte necunoscute din spatele cortinei . Sincer , care credeti ca este impactul articolelor dumneavoastra asupra cititorilor ?
Mai nene, numai in filmele SF (STS) se mai rastoarna in turul 2 gramada ordonata. Trimisul lui Angela pe pamant romanesc le-a deschis ochii americanilor care l-au chemat la ordin de doua ori in 5 ani de zile ca sa vada inca odata ca, omul jaka rosie joaca la doua capete. Mai trebuie sa joace si cu rusii si va fi asvarlit peste bord cat de curand. Si-a dat foc la jaka rosie din moment ce Bibi nu uita si nu iarta!
Pînă la americani și Merkel românii au ocazia să decidă. Vor o țară făcută praf sau una normală? Nu americanii îl aleg și nici Merkel. Și lor le convive o Românie în ordine, nu una dusă în toate șanțurile de nepricepuți.
Lipsă totală de inteligență la români,..Despre cultură,..ce să mai vorbim,.Deci cocoțrea la guvernare a acestor borfași,.. cu permisiunea ”unora” are un scop evident.. Românu nu-și dă seama. proștii ăstia , lăsați sp fure, acum sunt puși in cerc, după un joc săsesc, in care-și dau șuturi la cel din față,.. Pe urmă se opresc și stau perechi și se iau la palme,.Asta pentru intelighenția și distrarea neamului romanesc ortodox. Că cine va câștiga ?? N-are importanță,. Căci de fapt au fost și rămân tot ei,.
@Cititor: Obedienta fata de americani este, intr-adevar, deranjanta. In plan simbolic, imi amintesc de constructia monumentului dedicat aviatorilor americani, adica celor care bombardau la hectar si mitraliau trenurile, in timp ce aviatorii nostri, care nu pregetau sa-i infrunte chiar si in raport de unu la zece, nu au un astfel de monument. Stricarea relatiilor cu China este o enorma gafa. China a fost singura mare putere care a respectat Romania dupa aranjamentele de la Malta care seamana la perfectie cu cele de la Yalta. Cu Rusia insa este alta poveste. Rusia nu a binevoit sa ne dea si noua un semn de mila mariei sale niciodata de cind a ajuns la spatiul romanesc, adica acum peste trei sute de ani. Altfel ar fi fost relatiile daca, dupa 1989, ar fi incetat amestecul in teritoriul dincolo de Prut si ar fi incercat reconcilierea cu Romania. Aroganta ei a aruncat Romania in bratele NATO, desi mult mai de dorit ar fi fost neutralitatea.
Domnule Profesor (sa ma iertati, dar e un titlu pe care il respect mult mai mult decit cel de ministru), trecind de la arzatoarele dvs. concluzii la cazul particular al angajarii Romaniei pe un curs de coliziune cu China, simultan cu asumarea sporirii efectivelor militare americane pe teritoriul national, ceea ce va stirni negresit reactia Rusiei, toate in mod personal (Iohannis a vorbit rinjind de „arhitectura statului”, in sensul ca acesta ar fi el insusi, nu?!), fara vreun mandat din partea Parlamentului ori altor responsabili avizati in politica externa, exemplul anilor ’30 devine presant pentru orice observator rational. O intrebare: din ce parte a istoriei trebuie sa abordam acest exemplu? Caci, date fiind antecedentele, KWI are, banuiesc, un alt punct de vedere decit cel impus de etosul national romanesc.
Înainte de orice dulapul este dulap. Un absolvent oarecare – să nu jignim, căci adevărul este mai trist) – de fizică nu are cultura pe care un fizician inteligent și-o dobândește. Nu are nici cultura civică, nici cea juridică necesară unei funcții ca cea în care a ajuns cum se știe. Iar de cultura politică ce să zicem – datul cu barda, cum spune articolul și încolonarea când alții apără interesele țărilopr lor. Vai de biata țară!
Singurul lucru pe care l-a putut insusi a fost unul din zona peninilismului: „mu.psd” Cred nu e nicio mandrie pentru un presedinte sa nu faci nimic in 5 ani. Ca un robot bezmetic a sabotat PSD-ul, dandu-i acestuia motive din belsug pentru a-si justifica nereusitele.