Cu un relief remarcabil prin diversitatea lui, de la plajele întinse şi apele adânci ale Pafosului, la câmpiile nesfârşite ale Famagustei, la dealurile acoperite cu livezi de mandarini ale Limassolului şi munţii sfidători cu vârfuri de aproape două mii de metri din Troodos, insula cipriotă poate fi străbătută de la un capăt la altul în mai puţin de o zi, însă îţi trebuie câţiva ani să-i savurezi pe îndelete toate minunăţiile.Aflată la confluența dintre Europa și Orientul Mijlociu, Cipru oferă celor care o vizitează ceea ce e mai bun din cele două lumi. Una dintre cele mai râvnite insule ale lumii, pentru care nu mai puțin de douăsprezece imperii s-au luptat de-a lungul a mii de ani, atât datorită poziţiei sale strategice în Mediterană, cât și climei îmbietoare și frumuseților sale naturale, Cipru demonstrează dictonul conform căruia esența tare vine în ambalaje mici.
Aflată la mai puțin de două ore cu avionul față de România, cine pășește pe această insulă cu o suprafață mai mică decât a Dobrogei înțelege imediat motivul pentru care grecii antici au desemnat-o drept locul de naștere al Afroditei. Larnaca este principalul aeroport al țării, către care trei companii aeriene (Tarom, Cyprus Air și Blue Air) au zboruri directe din București. Zona este bine deservită pe tot parcursul anului nu neapărat datorită numărului mare de turiști din sau spre România, ci mai degrabă datorită exportului de forță de muncă românească în industria turistică și a construcțiilor din Cipru. În realitate, e destul de greu să găsești un restaurant la care măcar unul din cei care servesc să nu vorbească românește. Insula se bazează intens pe munca sezonieră, asigurată de estul Europei, dar și de Orientul Mijlociu și cel Îndepărtat. Rezultatul este un amalgam multicultural, care dă un plus de savoare caracterului calm și tradiționalist al localnicilor.
Larnaca este cel de-al treilea oraș ca mărime și unul dintre cele mai importante din punct de vedere turistic. Fondat de fenicieni acum aproape patru mii de ani, sub denumirea antică de Kition, ruinele sale pot fi vizitate și astăzi, fiind rezonabil de bine conservate. Promenada din Larnaca este una dintre cele mai populare atracții, unde localnici și turiști deopotrivă se lasă văzuți fie plimbându-se agale pe sub palmieri, savurând o cafea la una din zecile de terase chic, fie bucurându-se de plaja generoasă sau admirând ambarcațiunile care îmbie la o plimbare în larg la vremea apusului, indiferent de sezon. Pe timpul iernii, lacurile sărate din jurul orașului sunt înțesate de păsări flamingo, aflate în vilegiatură în țările calde, oferind trecătorilor un spectacol demn de Discovery Channel.
Pentru a călători mai departe, mijlocul de transport recomandat este o mașină închiriată, ofertanții fiind la tot pasul, la prețuri pornind de la 20 de euro pe zi. Transportul în comun cipriot este de-a dreptul rudimentar, limitându-se la câteva autobuze care fac legătura între principalele orașe. Sistemul de trafic este pe partea stângă; însă chiar și un șofer mai puțin experimentat va găsi că semnalizarea riguroasă și rețeaua de autostrăzi impecabile compensează pe deplin un astfel de inconvenient.
Pornind spre vest, de-a lungul coastei, următorul oraș important este Limassol, cel mai mare port al Ciprului. Șarmul său este dat de străduțele întortocheate, cu case tradiționale datând de la începutul secolului trecut, unde poți pierde ore în șir la vânătoare de suvenire, bijuterii, decorațiuni, sau pur și simplu admirând arhitectura localâ și luxurianta vegetație mediteraneană. Un mic ocol către nord, la poalele munților, duce către faimoasele livezi de mandarini ale Ciprului, aflate în localități pitorești precum Arakapas sau Dierona.
Drumul către cel mai vestic oraș important, Pafos, este un adevărat răsfăț pentru ochi. Șerpuind aproape în întregime pe coasta Mediteranei, culminează cu Petra Tou Romiou, locul unde tradiția spune că zeița Afrodita s-a născut din spumele mării. Este, fără doar și poate, una dintre cele mai dramatice priveliști de pe planetă, unde poţi zăbovi după placul inimii admirând jocul hipnotic al valurilor care izbesc cu intensitate rocile ieșite din mare. În apropiere se află și sanctuarul Afroditei, datând din vremea Greciei antice, și templul lui Apollo, de pe vremea romanilor.
Pafos este considerat emblematic pentru Cipru, fiind un oraș aflat sub patronaj UNESCO datorită vestigiilor sale excelent de bine conservate. Situl arheologic cu ruinele oraşului antic grec, datând din secolul 4 î. Ch., conține și o serie de mozaicuri tematice păstrate aproape intacte. Cetatea din Pafos, construită de bizantini ca un avanpost de apărare și reconstruită pe rând de cavalerii templieri, de venețieni și de otomani, este o mărturile vie a venerabilei istorii a acestui oraș. La o mică distanță, pe faleză, se află o adevărată pleiadă de restaurante care servesc pește proaspăt la prețuri atractive, oferind totodată și o priveliște încântătoare asupra portului de iahturi.
Întreaga regiune Pafos este faimoasă și pentru livezile sale de portocali, lămâi și banani, care pot fi întâlnite la tot pasul la marginea șoselelor. Pe măsură ce urci spre masivul Troodos, aflat în mijlocul insulei, vegetația devine tot mai aridă, pentru ca apoi, spre vârful de aproape două mii de metri, totul să fie acoperit de o pădure deasă de conifere. Drumul durează doar câteva ore și oferă o priveliște spectaculoasă asupra întregii insule, care se așterne la picioarele călătorului. Cam cinci luni pe an munții sunt acoperiți de zăpadă, așa încât aici nu e un lucru neobișnuit ca dimineața să culegi banane și să te scalzi în mare, pentru ca după-amiza să schiezi printre nămeții de zăpadă.
Capitala Nicosia este ultima dintre capitalele divizate ale lumii. Prin mijlocul acesteia trece linia verde a ONU care demarchează Republica Cipriotă de Republica Turcă a Ciprului de Nord, formată în urma războiului interetnic din 1974, când cele două comunități majoritare ale insulei, cea greacă și cea turcă, s-au divizat administrativ. Republica Turcă a Ciprului de Nord nu este recunoscută oficial decât de Turcia, iar de restul lumii drept un teritoriu aflat sub ocupație. Acesta este principalul impediment al aderării Turciei la structurile UE, alături de negarea genocidului armenilor. Situația s-a ameliorat oarecum în ultima perioadă, atât la nivel politic, cât și în plan concret. În 2008 a fost înființat un punct de trecere pietonal pe populara stradă Ledra, din inima cetății vechi, care face legătura între partea greacă și cea turcă pentru orice doritor, pe baza doar a unui act de identitate. Cu toate astea, dacă cereți o cafea turcească vi se va răspunde rece că aici nu se servește decât cafea cipriotă.
Odată aflat în partea turcă, călătorul va resimți un adevărat șoc. Lăsând în urmă bunăstarea europeană, pătrunde într-un labirint de străduțe întortocheate și sărăcăcioase, cu un aer de mahala lăsată în paragină, înconjurată de sârmă ghimpată și tranșeele rămase de zeci de ani neatinse. Există în derulare un program susținut de Națiunile Unite pentru a șterge urmele războiului, dar care se desfășoară destul de anevoios, ca urmare a gradului ridicat al distrugerii clădirilor istorice din orașul vechi. Și totuși, dincolo de zidurile cetății, pe restul teritoriului aflat sub administrația turcă, se remarcă efectul unui puternic influx de capital, zona având un aer prosper, punctat de șarmul oriental al clădirilor cu cupole rotunde și al minaretelor moscheilor care se înalță către cer. Famagusta este orașul cel mai mare aflat în totalitate sub administrarea turcă, fiind așezat pe latura estică a insulei, cu o largă deschidere către Mediterană. Este faimos pentru restaurantele sale cu specific oriental și pentru delicioasele deserturi cu miere turcești.
Întoarcerea către Larnaca se poate face prin punctul de trecere dintre regiunea Famagusta și Ayia Napa, fiind la o distanță mai mică de două ore. Un mic ocol prin cel mai estic punct din zona de sud, Cavo Greco, oferă o priveliște de la înălțime asupra coastei de sud a insulei, dar și a întinderii nesfârșite a Mediteranei către coastele Siriei, Libanului și Israelului, aflate la puțin peste o sută de kilometri distanță.
