Dialog senzațional între Florin Chilian și un demonstrant de la OMV Petrom

O convorbire telefonică purtată de cantautorul Florin Chilian cu un prieten de-al său, angajat la o multinațională, scoate la lumină unul dintre resorturile ascunse ale prezenței masive a protestatarilor în Piața Victoriei. De cele mai multe ori, adevărul se află doar dacă urmezi firul banilor.

Mă sună un amic și-mi zice:

Bro, sunt un prost, iartă-mă!

Da’ ce-ai, mă, ce-ți veni?

Păi, m-am bucurat ca vita la furaje gratis. Știi că muncesc la OMV Petrom.

Așa, și?!

Păi… am mers mulţi în Piață, la Guvern, la proteste.

Da, mă, știu. N-am nimic împotriva protestelor. Ați mers mulţi, și voi și ăia de la Daikin… Cam toți ăștia cu sediile pe la Viena și nu numai, dar ce-ți veni acum?!

Păi, n-am avut de ales, bro… Înțelege și tu, te rog.

Nu pricep, ce vrei acum?

Păi, cică e posibil să vină restructurări masive pentru că nu ne-a reușit protestul…

Nu de la protest o să vă dea afară, dragule.

Dar de la ce, bro?

De la bani, drăguță. O să oprească 10%, maximum un sfert din voi, și-o să vă muncească până vă vor spune copiii „nenea“ când or să vă îngroape. E pentru profit, aşa-i la multinațională. Nu are legătură cu protestele.

Ba da, de la proteste e, că nu ne-a reușit repede.

Cum, mă, repede?!

Hai să-ți zic. Mă duc astăzi dimineață la birou.

Aşa…

Îl văd pe șefu’ că înjură și trântește și bufnește și aruncă cu toate alea de toți pereții prin birou.

Da, mă… L-o fi înșelat amanta pe imbecil. Era omul nervos, na… Nu mai avea albăstrele…

Lasă-mă, bro, cu caterinca ta de doi lei… Pe colega aia o știm toți. Nu se crizează ăsta de la o gagică.

Da’ ce-a pățit, mă?!

Știi că șefu’ are o mare d’asta de construcții aici, în România, aşa, pentru zile negre… O societate de construcții. Toți știm, dar na… E businessul omului.

Pfff…. zi, mă, odată, că mă plictisești cu tâmpeniile tale!

Bro, stai să-ți spun. Ăsta era negru, negru. Da’ negru, știi ce zic, mort de supărare era.

Aha…

Atâtea înjurături în atâtea limbi n-am auzit în viaţa mea.

Bine, mă, ce se întâmplase?

Păi, trebuia să-i vină un partener mare în ţară poimâine și l-a anunțat că nu mai vine. Cică instabilitate politică. A anulat contractul.

Și, ce dragule, vrei să-l plâng eu pe idiotul de șef al tău?! De ce-mi spui asta?

Păi, bro, ăsta era un contract în construcții la care șefu’ muncea de juma’ de an! Îi făceam și noi comisioane câteodată pentru contractul ăsta și era de unu sau două miliarde. Își rezolva pensia și pentru nepoți cu contractul ăsta…

?!…

Bă artistule, ce nu înțelegi?! Era un contract de 0,6% din PIB! Şi era doar unul!!! Măi artistule, tu ai idee cât o fi pierdut România la contracte cu protestele astea, cu cursul valutar, cu anulare de investiții, pe motiv de instabilitate politică?! Acum idiotul ăsta care ne-a scos în stradă ne anunță că se vor face restructurări de personal?! Și eu ce o să fac cu ratele?!

Cum, mă, ce o să faci?! O să #rezişti, că deh…

Bine, bro, că ești pus pe caterincă… F…tule m…rţii-n gură de nemernici!

Dragule, nu știu, chiar nu știu câte dăți viitoare vom mai avea, dar îți spun ca data viitoare să caști bine ochii.

Da, bro, ne-am bucurat ca proştii la pizza și d’astea moca, că nu eram la muncă, dar eram pontați ca la muncă…

Băi amețitule, tot ce trebuie să ții minte este că tot ce-i gratis o să te coste cel mai mult. E lege!

Cu muzica ce faci, bro?

E OK. Fac vinilul acum… în Germania, să o susțin pe coana Merkel și economia ei, că alde d’ăştia ca tine ați făcut cado’ Electrecordul și nu mai există.

Aaaa… Tot vina mea e acum și asta?!

Nu, dragule, este și a ta, aşa cum este și a mea și a ăstora ca tine și ca mine.

Hai că te las, bro, trebuie să plec la muncă. Dacă ai nevoie de cineva să te ajute, să mă suni, că poate o să rămân fără muncă și am rate, bro. Să nu mă uiți, te rog.