”Discipola” lui Patapievici în paginile Washington Post

Este posibil ca într-un ziar al cărui motto este ”Democrația moare în întuneric” să apară un articol, fie el și de opinie, intitulat ”E vremea ca elitele să aibă mai mult de spus în alegerea președintelui?”. Da, e posibil. Ziarul se numește Washington Post și este deținut de miliardarul Jeff Bezos, șeful corporației Amazon.

Articolul a fost publicat pe 18 februarie și imediat platformele sociale au fost inundate de comentarii mânioase. Șefii de la Post au schimbat imediat titlul, fara vreo notă editorială, fără vreo explicație. Noul titlu, ce poate fi găsit si acum pe site-ul ziarului, este ”E vremea să trecem la scrutinul preferențial la alegerile primare”. Însă articolul este neschimbat, semnat de Julia Azari, profesoară de științe politice la Universitatea Marquette.

Profesoara Azari scrie că ”actualul proces electoral este în mod limpede defectuos”, cu referire la alegerile primare democrate, conduse de Bernie Sanders și în care candidatul ”elitelor”, Joe Biden, este o mare dezamăgire, în timp ce miliardarul Michael Bloomberg, noul favorit al acelorași ”elite”, a fost facut KO la pria sa dezbatere.

”O lecție a ciclurilor electorale 2020 și 2016 este că vor intra în cursă mulți candidați, muți dintre ei fiind foarte calificați pentru a atrage susținători. Sistemul așa cum este al acum – cu alegeri primare informale de lungă durată, multă atenție acordată dezbaterilor pregătitoare și scrutine primare desfășurate timp de luni de zile – este un sistem care îi testează pe candidați, pentru a vedea dacă au abilitatilea de a candida la președinție. La ce nu este foarte bun acest sistem este alegerea unui candidat care poate câștiga, sau care poate unifica facțiunile ideologice, sau care poate găsi un compromis între mai multe priorități”, scrie Azari în Washington Post. Iar soluția ei este următoarea: ”Un proces în care reprezentanții intermediari – delegații aleși care înțeleg prioritățile comunității lor – pot negocia fără să fie constrânși de opțiunea pentru un anumit candidat”. Cea mai bună soluție este scrutinul preferențial. ”Alegerile primare preferențiale ar permite alegătorilor să stabilească un top al candidaților și un top al chestiunilor prioritare pentru ei – ca un exit poll, însă unul formal și la care să participe toți alegătorii. Rezultatele vor fi publicate, însă nu vor trebui să fie respectate; este un mod de a informa elitele despre preferințele alegătorilor”. ”Ideea este de a găsi o modalitate ca elitele partidului să înțeleagă ce gândește electoratul și care să le permită să negocieze, astfel încât să ajungă la un echilibru între preferințele și prioritățile electoratului”.

În fapt, ce susține această profesoară, care cu siguranță se percepe ca fiind parte a ”elitelor”, este introducerea unui soi de vot cenzitar în SUA, a unui sistem electoral care să nu le mai dea elitelor coșmaruri precum Donald Trump, Bernie Sanders. Este o pledoarie pentru extinderea așa-zisilor ”superdelegați” din partea statelor, delegați care nu sunt obligați acum să respecte votul de la alegerile primare din statul lor la nominalizarea candidatului prezidențial. Însă acești ”superdelegați” sunt oficiali aleși în statele lor, sunt acele ”elite politice” care depind la fiecare ciclu electoral de donațiile de campanie ale ”elitelor economice”. Acum, superdelegații sunt circa 15% din totalul care nominalizeză candidatul prezidențial. În sistemul propus în paginile The Washington Post,  americanul simplu ar urma doar să fie consultat, să se ia act de preferințele lui, însă nominalizatul pentru înfruntarea finală pentru Casa Albă să fie alegerea ”elitelor”. Cu alte cuvinte, indiferent cine va ieși câștigător în urma votului plebei, sistemul ”elitelor” să fie slujit de un om al lui la Casa Albă.

Nu că ar fi o noutate, dacă este să-l cităm pe Noam Chomsky: alegerile din SUA pot fi comparate cu alegerea unui tub de pastă de dinți într-un supermarket. ”Țara noastră este tara unui singur partid politic, care este cel al afacerilor și al marilor corporații și care este împărțit în doua facțiuni: democrați și republicani”. Formulele originale ale acestor partide au suferit ”o mutație completă în timpul perioadei neoliberale”, spunea Chomsky in 2016. Consecvent, atunci ca și acum, el susține candidatura socialistului Bernie Sanders.

Ce este însă nou acum este publicarea unor asemenea opinii și sub asemenea titluri în ziare precum The Washington Post, un indiciu că ”elitele” au ieșit la contraatac pe toate fronturile, pentru a aduce ”lumina”, câtă vreme ”democrația moare în intuneric”.

În România, această ”lumină” a fost adusă, printre alții, de Horia-Roman Patapievici, care scria pe la mijlocul anilor 1990 că salvarea țării ar putea veni de la votul cenzitar, care nu le-ar mai permite țărănoilor să influențeze politica în vreun fel. După 20 de ani, efectele se observă în discursul jignitor la adresa unor întregi categorii sociale din România. Însa se pare că în America un asemenea discurs nu mai echivalează cu ieșirea rușinoasă din politica, cel putin nu pentru ziarul pentru care ”democrația moare în intuneric”.