Opozitia ucraineana i-a dat un ultimatum presedintelui Viktor Ianukovici, dupa ce, in urma luptelor dintre manifestantii pro-europeni incepute duminica, cinci protestatari si-au pierdut viata. Vitali Klitschko, liderul partidului UDAR (Pumnul), i-a transmis lui Ianukovici ca in cazul in care nu va dizolva guvernul, nu va anunta alegeri prezidentiale anticipate si nu va abroga noile legi care restrang dreptul la proteste si libertatea presei, manifestantii vor lansa ”un atac” impotriva guvernantilor.
Guvernul condus de Mikola Azarov a ajuns un paria la Kiev, dar si pe plan international. Organizatorii Forumului Economic Mondial de la Davos au retras invitaţie de participare la reuniune pentru premierul ucrainean, Mikola Azarov. Drept motiv pentru acest fapt a servit escaladarea violenţelor de la Kiev. Prima şedinţă a Forumului a început, pe 22 ianuarie, cu un minut de reculegere în memoria victimelor de la Kiev. In acest context, nu este exclus ca opozitia sa primeasca in schimbul calmarii protestelor demisia lui Azarov, tapul ispasitor care ii va permite presedintelui sa ramana la putere pana in 2015 si sa-si pregateasca minutios realegerea.
Principalii lideri ai opozitiei (Klitschko, Arseni Iateniul, unul dintre liderii partidului Patria – condus de Iulia Timosenko, si Igor Tyagnybok, liderul partidului nationalist Svoboda) urmeaza sa se intalneasca in dupa-amiaza zilei de joi cu presedintele Ianukovici, pentru o noua runda de negocieri, dupa esecul discutiilor de miercuri.
Atmosfera este extrem de tensionata, deoarece au aparut informatii privind moartea a doua persoane, in urma torturii. Cadavrele au fost descoperite langa Kiev. Un adolescent de 17 ani a povestit pentru BBC ca a fost torturat timp de patru ore in arestul politiei (a fost batut, dezbracat si pus sa cante imnul national stand in gerul de afara, iar apoi corpul i-a fost crestat cu cutitele).
Pe de alta parte, sansele ajungerii la un acord favorabil opozitiei sunt tot mai reduse, deoerece violentele din strada au escaladat intr-atat de mult, incat tabara pro-europeana incepe sa piarda la capitolul imagine, chiar si in presa internationala.
Liderii opozitiei par tot mai depasiti de situatie, pe masura ce grupari purtand insemne naziste incita la violenta. In cele nici doua luni de proteste, acestea au ajuns sa nu mai fie unele pro-europene ci pur xenofobe si nationaliste. Manipularea a fost aproape perfecta, iar ”oamenii nu se mai gandesc acum la cum ne-ar putea afecta asocierea la UE, ci incep sa gaseasca raspunsuri simple la chestiuni foarte complexe. Ei ii invinovatesc pe ’’muscali” pentru toate relele”, spune Denis Levin, un lider sindical din Kiev, batut cu bestialitate de neo-nazisti. ”Marea greseala a protestelor a fost ca ele au fost confiscate de partide, iar chestiunile sociale au fost inlocuite cu cele nationaliste. Maidanul nu a devenit o miscare Occupy (Wall Street), ci o miscare reactionara.”
Intr-atat de mare a devenit influenta acestor huligani in cadrul protestelor, incat liderii opozitiei trebuie sa-si adapteze discursul rigorilor lor ultranationaliste, pentru a avea un minim de autoritate asupra protestelor. S-a ajuns astfel ca orice discurs rostit de Klitschko, considerat un politrician moderat, sa inceapa cu ”Slava Ucrainei” (la care miile de protestatari raspund cu ”Slava eroilor”) si sa se incheie cu ”Slava natiunii! Moarte dusmanilor!”. Intr-o discutie avuta pe Skype cu presa straina, Nikita Kadan, unul dintre protestatarii moderati de la Kiev, a declarat ca acum liderii opozitiei trebuie sa lupte nu numai cu regimul Ianukovici, ci si cu elementele neo-fasciste infiltrate in randul miscarii Euromaidan.
Experienta politica a lui Klitschko (care a locuit mai mult timp in Germania decat in Ucraina) este foare limitata pentru a tine in frau tendintele nationaliste, iar Arseni Iateniuk nu are suficienta charisma. Mai mult, cei doi par a nu se intelege asupra stabilirii unui candidat unic pentru potentialele alegeri prezidentiale anticipate si demonstreaza astfel protestatarilor ca in joc nu este decat miza obtinerii puterii si nu rezolvarea problemelor sociale din tara. Si, cum atunci cand doi se bat al treilea castiga, nationalistul Oleg Tyagnybok, a ajuns sa fie pe cai mari si sa complice enorm negocierile cu puterea. Insa nici macar acesta din urma nu pare fi consecvent, unii lideri de opinie considerand ca mai mult se preface a fi nationalist, cu scopul de a intra la guvernare, pentru a pune mana pe cat mai multe parghii de influenta pentru propriul clan. ”Se joaca de-a Ku Klux Klanul”, spune arhitectul Ivan Ponomarenko, citat de The National.
Pe de alta parte nu trebuie uitat ca intreaga mobilizare de forte nationaliste sau pro-europene de la Kiev nu face parte dintr-o batalie politica pentru intreaga Ucraina cu 46 de milioane de locuitori, ci doar pentru jumatatea sa vestica, mai putin industrializata si mai saraca.
Initiata la finalul lunii noiembrie, ca urmare a deciziei presedintelui Ianukovici de a nu mai semna acordul de asociere la UE si de a se indrepta catre Uniunea Eurasiatica a lui Vladimir Putin, protestele din Kiev au fost vazute ca manifestarea a frustrarii celor careau crezut ca Ucraina va alege alaturarea la civilizatie Vestului. Numai ca tara este rupta, la randul ei, in doua arii de civilizatie: Vestul Ucrainei (unde exista o puternica comunitate greco-catolica si catolica) orientat catre Occident, si Estul Ucrainei, rusofon si ortodox. Evolutiile protestelor de la Kiev arata ca nationalismul specific vestului Ucrainei a inceput sa prinda tot mai mult si in zona critica a Kievului.
Agentia americana Stratfor noteaza ca protestele au inceput sa fie confiscate de grupari ultranationaliste, de orientare fascista, extrem de obscure, precum Sectorul Dreapta, Ciocanul Alb sau Trident. Sunt grupari alcatuite din tineri nationalisti violenti, majoritatea membri ai galeriilor echipelor de fotbal din Kiev si nu numai.
”Fara nationalisti nu ar mai fi niciun protest”, sustine Alexander, un tanar care a venit dintr-o zona rurala pentru a protesta la Kiev. Iar relatarile presei internationale ii dau perfecta dreptate, pentru ca, dupa protestele de sute de mii de oameni organizate imediat dupa momentul renuntarii la calea europeana decisa de guvern, manifestatiile s-au redus la doar cateva sute de oameni si parea ca ele se vor stinge. Insa presedintele Ianukovici a comis o eroare uriasa cand a decis inasprirea legilor anti-proteste intr-un moment in care acestea nu mai reprezentau o amenintare. Imediat, kievenii s-au remobilizat si au inceput sa iasa in strada dupa incheierea programului de munca. Aceasta noua serie de proteste, soldata cu morti si sute de raniti, este condusa de nationalisti.
Intr-un comunicat al organizatiei Sectorul Dreapta se arata ca ”doua luni de proteste fara succes sub conducerea partidelor de opozitie au aratat ca protestatarii nu au nevoie sa-i urmeze pe cei care vorbesc dulcegarii de la tribuna, ci pe cei care pot oferi un scenariu concret pentru schimbarile revolutionare din tara.”
Potrivit lui Maksim Butkevici, coordonator al unui ONG care lupta impotriva xenofobiei si discriminarii, gruparile de extrema dreapta din Ucraina au cunoscut o crestere spectaculoasa a popularitatii. El avertizeaza ca ideologia promovata de aceste grupari este cu mult mai periculoasa decat extremismul promovat de partidul Svoboda, coalizat cu partidele parlamentare de opozitie.
Puseele nationaliste au fost incurajate indirect si de catre o vizita a senatorului american John McCain si de politicieni europeni, care au venit la Kiev si au avit intrevederi cu liderul nationalist al partidului Svoboda, legitimand astfel o miscare cu accente anti-semite si sovine, in speranta ca aceasta ar putea fi praghia care sa-l indeparteze de la putere pe presedintele Ianukovici.
Si astfel s-a ajuns ca un partid ce are un rol central in protestele de la Kiev sa sustina valori absolut contrare celor europene, pentru care se presupune ca demonstreaza zecile de mii de kieveni. Svoboda cere incriminarea ucrainofobiei, interzicerea avorturilor, interziocerea adoptiilor internationale. In prima zi a anului 2014, Svoboda a organizat un mars in amintirea lui Stepan Bandera, liderul armatei ucrainene care a luptat impotriva Armatei Rosii, dar si un colaborator al regimului nazist, acuzat de epurarea etnica careia i-au cazut victime mii de polonezi.
Analistii ucraineni au ajuns sa se teama de acest fenomen al revirimentului nationalismului, constatat deja la alegerile din 2010 si 2012. Ei vorbesc despre o schizofrenie a maselor de protestatari, care isi doresc aderarea la UE, dar in egala masura scandeaza sloganuri extremiste si sovine. O explicatie pentru un asemenea comportament ilogic al maselor este ”teama generală de a intra intr-o relatie civilizata cu Rusia”, considera Olga Papaș, o activista pro-europeana citata de presa occidentala.