Dogmă și marketing politic: cum se ajunge la o țară ”noi contra lor”

Nu este deloc greu să găsim în presa românească articole în care termenii ”corupt” sau ”penal” să se repete de zeci de ori. Ușor este să găsim și în presa americană articole în care termenii ”rasism” sau ”rasist” să se repete la fel. ”Republicanii și conservatorii cred că ”rasist” este un termen pe care opoziția îl folosește pentru a-și stigmatiza, denigra și reduce la tăcere adversarii. Cum a spus un mucalit, rasistul este un conservator care tocmai a câștigat o dispută cu un liberal”, scrie Pat Buchanan.

”Brigada” radicală din Congresul SUA

Un editorial semnat de Charles Blow în The New York Times folosește cuvintele acestea de zeci de ori și arată că americanii care nu acceptă că președintele Donald Trump este rasist sunt ei înșiși rasiști: ”Să nu ne înșelăm. A nega rasismul sau a refuza să-i spunem pe nume este de asemenea o dovadă de rasism”.

De unde a plecat tot scandalul? De la disputa dintre Donald Trump și ”Brigada”. ”Brigada” (The Squad) este grupul noilor membre democrate ale Camerei Reprezentanților Alexandria Ocasio-Cortez (de origine portoricană, New York, 29 de ani, cea mai tânără membră a Congresului), Ayanna Pressley (prima reprezentantă de culoare din Massachusetts), Rashida Tlaib (musulmană de origine palestiniană, reprezentantă de Michigan) și Ilhan Omar (musulmană de origine somaleză, Minnesota). Toate reprezentantele sunt născute în SUA, cu excepția lui Ilhan Omar, sosită aici la vârsta de zece ani.

”Brigada” este aripa de extremă stânga a Partidului Democrat, încarnarea ”progresismului”. Inițiativele acestor politiciene sunt catalogate de-a dreptul socialiste și nerealiste. Chiar și președinta democrată a Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a sugerat că proiectul ecologist ”Green New Deal” promovat de ele este nerealist. Acum, ”Brigada” s-a lansat într-o serie de atacuri împotriva președintelui Trump, pe care îl acuză de ”rasism”, deoarece le-a invitat să plece acolo de unde au venit, adică în unele dintre țările sau teritoriile cu cele mai catastrofale administrații din lume, după cum a spus președintele. A fost reacția sa la faptul că Ilhan Omar ar fi vorbit prea blând despre grupările teroriste afiliate la Al-Qaeda și nu a pronunțat numele acestei organizații.

Însă ce înseamnă rasism? Pentru Pat Buchanan este ura manifestă față de oamenii care au o altă culoare a pielii. ”Trump nu a denunțat etnia sau rasa lui Ilhan Omar. El a reluat cea a spus Ilhan Omar, la fel ca atunci când Nancy Pelosi a denunțat ceea ce susțineau Omar și Brigada, atunci când a luat peste picior agenda lor ecologistă”, scrie Buchanan.

Este limpede că americanii nu sunt de acord în privința a ceea ce înseamnă rasismul. ”Un sondaj USA Today/Ipsos arată că sunt de două ori mai mulți americani care cred că termenul ”rasist” este folosit cu rea credință decât cei care susțin contrariul”, scrie chiar The New York Times.

Regulile și țintele radicalilor

Ce legătură au toate acestea cu marota ”corupției” sau a ”ciumei roșii” din România? O arată analiza făcută pentru revista National Interest de catre Star Parker, președintele Centrului pentru Reînnoire Urbană și Educație din SUA. El scrie: ”Din nefericire, Camera Reprezentanților începe să semene tot mai mult cu universitățile americane. Cei tineri vin aici nu să învețe, ci să predea. Cred că ei le știu deja pe toate și că misiunea lor este să corecteze ce se învață la facultate și să îndrepte lumea. Brigada crede că a fost aleasă în Congres pentru a reinventa ceea ce ele cred că este o Americă eșuată și să corijeze modul de conducere a partidului lor și a națiunii. Din fericire, majoritatea americanilor nu împărtășesc negativismul lor vocal față de America. 61% dintre americani consideră că pot atinge visul american dacă muncesc și sunt corecți. America rămâne în continuare țara celor mai mari oportunități pentru cei care vor să vină aici. Atunci de ce se bucură de atâta atenție acest grup dubios de negativiste?”.

”Prima regulă din lista de ”Reguli pentru radicali”, scrisă de stângistul Saul Alinsky, este «Puterea nu este doar ceea ce ai, ci ceea ce dușmanul crede că ai».O altă regula oferă muniția – «Ridiculizarea este cea mai puternică armă a omului». Aceste patru tinere democrate nu au niciun interes pentru discursuri serioase în care să căutăm ce este adevărat și ce funcționează. Singurul lor interes este să-și vândă dogma”. Pentru a nu mai vorbi de o a treia regulă pentru radicali: ”Alege ținta, fixeaz-o, personalizeaz-o și polarizeaz-o. Distruge rețeaua de sprijin și împiedică-l pe adversar să obțină simpatie. Caută oameni, nu instituții, oamenii pot fi loviți mai ușor decât instituțiile”.

”Așadar, urmând sfatul lui Alinsky, ele (Brigada) atrag atenția nu prin ideile lor de reformă a politicilor publice, ci prin promovarea senzaționalistă a dogmei lor și prin asasinarea publică (character assassination) a celor care nu sunt de acord. Prin urmare, discuția nu este despre meritele socialismului pe care îl promovează, despre propunerile lor pentru sănătate, locuințe, educație, emanciparea săracilor, ci discuția se rezumă la atacurile lor la adresa oricui nu este de acord cu ele, despre care spun că este un rasist. Atacarea mesagerului în loc de a discuta despre mesaj este o tactică veche a celor care aspiră la puterea politică mai degrabă decât la căutarea adevărului”.

Putem să înlocuim termenul ”rasist” cu ”ciuma roșie” pentru a vedea cât de mult se aseamănă campania de promovare a unor dogme în România cu ceea ce se întâmplă în SUA acum. Pentru a vedea că și în România se dorește ca politica să semene cu un curs universitar inspid despre „corectitudine politică”, diseminat de tineri școliți la școli cu aceeași orientare și aceiași finanțatori precum cele urmate de membrele ”Brigăzii” radicale din SUA. Rețeaua de lideri tineri care să aplice ”agenda speranței și schimbării” despre care vorbea fostul președinte Barack Obama în martie 2019 există. ”Dacă am putea forma o rețea de tineri lideri, nu doar în Statele Unite, ci în intreaga lume, atunci ar fi ceva”, spunea Obama, adăugând că, ”dacă am putea pregăti un milion de Barack și de Michelle (soția sa) care să acționeze cu credința că pot schimba lumea”, atunci ei ar putea duce la capăt ”agenda speranței și schimbării”. ”Universitatea pentru schimbare socială” (de ce nu pentru inginerie socială) visată de Obama, care să fie o trambulină pentru tinerii din SUA și din întreaga lume care nu mai cred în ”vechile instituții”, universitatea aceasta există și produce deja, printr-o rețea bine pusă la punct, bine unsă, protejată și finanțată, acel milion de ”Barack” si ”Michelle”, de ”young leaders”/”lupi tineri” pregătiți sa-și vândă dogma acasă și aiurea, acționând ca într-o ”internațională” a deținătorilor adevărului și privindu-i cu superioritate pe ”ceilalți” – deplorabilii, mizerabilii, retrograzii. În urmă cu doar câteva decenii, o asemenea strategie se aplica nu prin universități și fundații, ci prin Partid și Securitatea lui. Acum, serviciile adoptă o ”agendă a speranței și a schimbării” și își creează ele însele partidele lor.

”Demagogia este o veche amenințare la adresa libertății și a procesului democratic. Întotdeauna vor fi unii care vor să ajungă la putere și care vor încerca să obțină puterea prin căldură mai degrabă decât prin lumină”, scrie Star Parker.

Scindarea unei națiuni

Într-un articol despre aceeași dispută dintre Donald Trump și ”Brigada” progresistelor din Congres, Pat Buchanan arată cum, prin îndoctrinarea din universități și prin mijlocirea presei de mainstream, aceste tinere politiciene încearcă, conștient sau nu, să transforme America într-o țară ”noi contra lor”. Este ceea ce se întâmplă de la începutul președinției lui Traian Băsescu și în România. Este ceea ce a început să facă Hillary Clinton în campania electorală din SUA, în 2016, când a spus: ”Puteți să-i puneți pe jumătate dintre susținătorii lui Trump într-un coș al deplorabililor… rasiști, sexiști, homofobi, xenofobi, islamofobi. Unii sunt pierduți în mod iremediabil, însă din fericire ei nu sunt America”, a spus Clinton. Aceeași Clinton care, în 2019, condamna atacurile împotriva musulmanilor, însa se ferea să pronunțe cuvântul ”creștin”, folosind sintagma scremută ”cei care sărbătoresc Paștele”.

La acest demers de scindare a unei națiuni contribuie și presa. În America, scrie Pat Buchanan, susținătorii lui Trump știu ce gândește presa despre ei, iar de aceea presa este în criză de credibilitate și autoritate morală. ”Adevărații susținători ai lui Trump nu cred în ce scriu ziarele și nu îi respectă pe ziariști. Iar sentimentul este reciproc”. Oare nu la fel stau lucrurile în relația dintre românii de rând, dintre ”Teleorman” și presa și politicienii care au transformat în mod periculos acest toponim în sinonimul corupției, mizeriei și înapoierii?

”Vin vremuri tulburi pentru republica noastră”

”Ultima săptămână a arătat din nou ce gândim noi, americanii, unii despre ceilalți, iar asta anunță probleme pentru republica noastră”, scrie Pat Buchanan. La fel, ultimii ani, ultimele luni au arătat ce gândesc românii unii despre ceilalți, iar asta anunță vremuri tulburi și pentru țara noastră.

”Pentru ca democrația să reziste trebuie să se plece de la premisa că cei învinși azi vor putea participa la alegerile de peste câșiva ani. Iar dacă învinșii vor reuși să convingă majoritatea populației, își vor putea relua pozițiile de autoritate și își vor putea promova agenda. Cei 40-45% dintre americani care îl susțin pe Trump au fost nu numai demonizați constant de presa sistemului, ci li s-a spus chiar că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, vor fi înghițiți demografic de numărul tot mai mare de imigranți care intră în țară. Timpul vostru s-a scurs, li se spune”, scrie Pat Buchanan.

Să nu fie oare la fel și în România? Nu se aude oare tot mai des că timpul ”patriotismului”, al ”suveranității” s-a dus, că sunt concepte retrograde, la fel ca și ”naționalismul” atacat pe unde apucă de Emmanuel Macron, protectorul lui Dacian Cioloș.

”America, le spun progresiștii conservatorilor, se va schimba atât de mult în câțiva ani, încât nu veți mai ajunge din nou la putere, iar America voastră va dispărea într-o altă Americă, unde ”Brigada” și cei ca ei vor stabili agenda”, scrie Pat Buchanan.

Însă jurnalistul pune o întrebare, la fel de valabilă și în România. ”Oare deplorabilii, care sunt cu milioanele, vor accepta un viitor în care ei, copii și nepoții lor vor fi conduși permanent de oameni care îi detestă și îi consideră rasiști, sexiști, fasciști?”.