„Domnişoara Iulia” a început să danseze

Era noaptea de Sfântul Ion, noaptea care aprindea simţurile. Se dansa în faţa focului, flăcările se ridicau către cer. Chiar în acea noapte s-a schimbat viaţa tinerei Iulia. Dar cine era Iulia? Era fiica unui conte care, într-o noapte fatală, şi-a dat seama că este îndrăgostită de Jean, frumosul camerist al tatălui său. Din dominatoare, contesa Iulia devine victimă. Şi tragic va fi şi sfârşitul ei, când încearcă să se sinucidă. Un război al simţurilor, dar şi al luptei de clasă.

„Domnişoara Iulia” („Fröcken Julie”, în suedeză) este una dintre dramele cele mai celebre ale lui August Strindberg, scriitorul considerat alături de Ibsen părintele teatrului modern, care a dispărut în luna mai 1912. Este drama care încalcă toate regulile, care trece peste convenţii, emanciparea femeii părând să fie soluţia salvatoare. Jean este valetul, servitorul umil, dar stilat, dornic de a-şi depăşi condiţia socială.

Dragoş Mihalcea şi Nadja Sellrup în Domnişoara Julia

„Dansul e o artă care permite coregrafierea dramelor psihologice pentru că oferă posibilitatea sondării sentimentelor”, sunt cuvintele coregrafului Boris Eifman, care adăuga: „Între paginile Domnişoarei Iulia găsim nu numai studiul profund al psihologiei eroinei, dar şi o adevărată revelaţie a personalităţii sale. Iulia este invadată de pasiunea sa, ea devenind o emblemă a dorinţei de a fi înţeleasă”.

Strindberg a fost celebrat şi în Italia, încă din 1888, anul scrierii acestei piese. O revelaţie a fost interpretarea Tatianei Pavlova, în regia lui Visconti. De la Ana Maria Guarnieri la Margaret Mazzantini, de la Sergio Castellitto la Gabriele Lavia şi Monica Guerritore, până la Valeria Solarino şi Valter Malosi, actori renumiţi au interpretat rolurile principale din acest spectacol.

Dragoş Mihalcea şi Nadja Sellrup în Domnişoara Iulia

Dar să nu uităm că, în dans, unul dintre interpreţii strălucitori a fost Rudolf Nureyev, la „Teatro della Scala”, în 1980. Celebrul coregraf Kenneth MacMillan fost şi el sedus de „Domnişoara Iulia” şi, pe muzica lui Panufnik, a prezentat o versiune inedită, intitulată „Fraülein Julie”. Coregrafia a fost încredinţată Baletului din Stockholm, în rolul titular, Marcia Haydée.

Dar versiunea care va rămâne cu siguranţă în istoria baletului este cea creată de Birgit Cullberg, deoarece marele artist suedez îşi trage matricea culturală din Strindberg. Chiar şi muzica este semnată de Ture Rangstrom, un compozitor necunoscut de multă lume, dar un admirator total al dramaturgului. Prima reprezentare a baletului lui Cullberg a avut loc la „Riksteatern” din oraşul suedez Vasteras, la 1 martie 1950, şi a consacrat-o pe marea sacerdotesă a dansului scandinav, Elsa Marianne Von Rosen, care îl avea ca partener pe Jan Megarelli. Înaintea căderii sale, personajul a fost descris într-un mod aristocratic, nobil, ca apoi să fie interpretat într-o manieră expresionistă. Baletul lui Cullberg avea şi impresionante momente corale şi vizuale, în special în faimoasa Noapte a Sfântului Ioan.

Gheorghe Iancu, într-o emisiune a televiziunii italiene, invitatul Mariei De Filippi

„Domnişoara Iulia” a intrat în repertoriul „American Ballet”, unde şi-a găsit doi interpreţi de excepţie în Violette Verdy şi Erik Bruhn, iar în Italia a ajuns în 1956, în coregrafia lui Cullberg Ballet, la Festivalul de la Nervi, cu aceeaşi protagonistă Elsa Marianne von Rosen, evoluând alături de corpul de balet de la Scala. Dar marele Rudolf Nureyev poate că nu a fost interpretul adaptat pentru rolul lui Jean, deoarece s-a apropiat cu o oarecare distanţare, părând mai mult un tânăr Werther. Alături de el, Anna Razzi, „seducătoare, dar poate prea suavă pentru personajul său care trebuia să fie ambiguu”, nota cronicarul Luigi Rossi.

Apoi, i-a fost parteneră Bruna Radice. Era în 12 februarie 1980. Baletul a fost reluat, 10 ani mai târziu, în 12 mai 1990, dar numai pentru cinci spectacole, avându-i ca protagonişti pe marele nostru balerin Gheorghe Iancu şi Oriella Dorella. Succesul a fost răsunător.

Steaua baletului Paolo Bortoluzzi

Gheorghe Iancu a lucrat sub îndrumarea unor mari coregrafi din întreaga lume şi a participat la spectacole de gală, dansând alături de cele mai sonore nume ale baletului secolului XX: Rudolf Nureyev, Patrick Dupont, Paolo Bortoluzzi, Vladimir Vassiliev, Fernando Bujones, Marin Boieru, Galina Ulanova, Margot Fonteyn, Alicia Alonso, Daniel Ezralow, David Parson. Stabilit în Italia de o viaţă, Gheorghe Iancu are o bogată carieră de balerin şi coregraf, care cuprinde peste douăzeci de stagiuni la „Teatro alla Scala” din Milano, dar şi la Teatrul Reggio Emilia şi colaborări cu prestigioase companii de balet din întreaga lume. A semnat coregrafia şi regia unor spectacole de operă, unele în premieră mondială, şi a fost distins cu numeroase premii internaţionale. Iancu a debutat în rolul Siegfried din „Lacul lebedelor“ la 18 ani şi a dansat pe marile scene ale teatrelor lirice din toată lumea, fiind răsplătit cu aplauze la „Scala” din Milano, la „Arenele” din Verona, la „San Carlo”, Opera „Garnier” din Paris, la Tokyo, Roma, la Teatrul „Balşoi” din Moscova, la „Covent Garden”, la „Royal Theatre” sau la „Teatro Real” din Madrid. Gheorghe Iancu a semnat coregrafia originală pentru spectacolul „Femei“ în anul 2002, pentru Teatrul „Maggio Musicale Fiorentino”, fiind distins cu premiul „Danza & Danza“ pentru această creaţie.

Dragoş Mihalcea

Mai târziu, spectacolul „Domnişoara Iulia” a fost reluat de Jeremy Leslie Spinks. O interpretare de neuitat a oferit Lucia Savignano alături de astrul baletului, Paolo Bortoluzzi, preferaţii lui Béjart pentru expresivitatea lor.

O „Domnişoara Iulia” a zilelor noastre, în coregrafia celebrului Birgit Cullberg, a avut loc nu demult la „Swedish Royal Ballet”, în interpretarea tânărului balerin român Dragoş Mihalcea şi a Juliei Nadja Sellrup, spectacol primit cu aplauze de către public.