Domnule Iohannis, ce părere aveţi despre sloganul „Muie PSD“?

Vă place, nu-i aşa? Sigur că vă place, doar este împotriva adversarilor dumneavoastră, împotriva penalilor, împotriva PSD, în general. Dacă nu v-ar fi plăcut, aţi fi găsit dumneavoastră o cale să le spuneţi să nu-l mai folosească pentru că este urît şi pentru că este jignitor, dar, aşa, tăcînd, parcă aţi fi tentat să-l strigaţi măcar o dată cu toată gura în public! Hai, curaj, dom’ preşedinte, ce rost are să vă abţineţi şi să rataţi ocazia unei astfel de satisfacţii! Dacă se poate, faceţi un efort şi rostiţi-l tare de la Cotroceni, de la acel pupitru cu stema României, cu drapelul ţării în spate, eventual şi cu cel al UE! UE de la „Muie“!

Cer public un răspuns din partea preşedintelui Klaus Iohannis la această întrebare: „Ce părere aveţi, domnule preşedinte, despre sloganul „Muie PSD“ pe care-l scandează susţinătorii dumneavoastră în toate împrejurările posibile şi îl scriu pe orice răboj întîlnit în cale?“. Vreau un răspuns clar, fără volte de scuză, gen: nu comentez ce spun alţii sau nu am auzit aşa ceva. Pot să am această pretenţie pentru că v-am susţinut şi v-am votat în 2014, crezîndu-vă cînd mi-aţi spus la Craiova, în prezenţa lui Sorin Roşca Stănescu, că veţi face altă politică decît Traian Băsescu!

Poate se întreabă cineva de ce îi adresez această întrebare preşedintelui. E simplu. În ultimele zile, în „Cotidianul“ au apărut mai multe articole despre acest slogan înfiorător, articole scrise fie de Cornel Nistorescu, fie de subsemnatul. Am crezut că, spus şi comentat direct, fără perdea, sloganul „Muie PSD“ va atrage atenţia asupra pericolului uriaş pe care-l reprezintă atunci cînd este scandat sau scris de o mare mulţime de oameni, de la copii pînă la bătrîni, de la muncitori pînă la intelectuali cu pretenţii.

Surpriza a venit însă de la unii comentatori ai articolelor, care s-au năpustit asupra noastră, acuzîndu-ne tocmai pe noi de vulgaritate, deşi simpla lectură a textelor arată că ele erau un strigăt disperat împotriva violenţei de limbaj, adică tocmai împotriva trivialităţii acestui slogan!

Sigur, foarte mulţi dintre cititori au înţeles perfect mesajul nostru şi par să fie dispuşi să-i taxeze pe toţi cei care cred că el ar putea deveni un mesaj politic. Le mulţumim! Dar ce facem cu cei care continuă să creadă că „Muie PSD“ poate ţine loc de ideologie, de opoziţie faţă de guvernare etc şi care sînt încurajaţi de Cosette Chichirău, de Dan Barna, deputaţi USR, care sînt satisfăcuţi că le creşte numărul de like-uri pe site-ul partidului? Ce facem cu cei de la Realitatea TV, care scriu pe ecran „#GuraPSD“, trimiţîndu-ne tot la rolul gurii în sloganul „Muie PSD“? Ce facem cu jurnalista Andra Miron, care crede că „Muie PSD“ trebuie afişat pe toate străzile sau cu Claudiu Popa care poartă în piept în timpul emisiunii chiar o insignă cu acest slogan?

S-a ajuns acum la un punct vital al escaladării limbajului în public, unul care nu poate decît să ne arunce într-un haos total, din care nu ne mai putem reveni niciodată. Este, dacă vreţi, victoria definitivă a trivialităţii, a vulgarului, a mojiciei asupra minimei decenţe!

Noi am încercat în „Cotidianul“ să atragem atenţia asupra acestui pericol. Ne-am făcut, cu alte cuvinte, datoria. De aici înainte este rîndul dumneavoastră, al oamenilor pe care nu v-a atins morbida pasiune a vulgarităţii, să reacţionaţi! E treaba voastră cum o faceţi, căci voi sînteţi cei mai expuşi acestui pericol.

În acest moment, ştiu un om care ar putea să pună capăt acestei escaladări periculoase a limbajului politic: Klaus Iohannis! Cei care au lansat acest slogan sînt susţinătorii săi, cei care cred că-i fac un imens bine, deşi noi credem că-i fac un imens rău. Dacă vrea să-i oprească, poate să iasă public, chiar la pupitrul de la Cotroceni, şi să le spună răspicat: „AJUNGE!“

Dacă n-o va face şi va rînji în continuare satisfăcut cînd va auzi „Muie PSD“, Iohannis riscă să-i audă şi pe adversarii săi cum îi vor răspunde în acelaşi limbaj şi nu va fi în stare să-şi protejeze nici măcar soţia! Nu trebuie să uite că tot noi am taxat-o pe Gabriela Firea cînd, în campania electorală din 2014, făcea mişto de familia Iohannis pentru că nu are copii sau cînd familia sa era acuzată că a făcut trafic cu copii! Ne-am pus obrazul pentru a-l apăra.

Acum este rîndul său să-şi pună obrazul chiar pentru a-i proteja pe cei din PSD de aceste vulgarităţi neproductive, căci este, în egală măsură, şi preşedintele lor! Aşa, stînd nepăsător, poate chiar rînjind în barbă a satisfacţie, nu va mai avea niciodată dreptul să se simtă jignit de nici o expresie care – presimt – îl va lovi curînd acolo unde îi este mai drag!

În astfel de situaţii, cînd ţi se întîmplă să primeşti exact ce ai dat, în popor este o vorbă: „Acum, taci şi înghite!“.