Conform programării anunțate – sîmbătă, luni, miercuri – iată și cel de-al doilea episod al serialului dedicat personajului ales, în fapt autoales, că n-are liniște omul… Trebuie să mintă, să denigreze, să insulte, inclusiv pe cei care nu mai sînt printre noi, scrie Liviu Antonesei pe blog.
Cum procedează de vreo patru ani cu Radu Călin Cristea, care nu a fost doar unul din cei mai buni critici și istorici literari generației mele, ci și un excepțional analist și comentator politic. Cum s-a văzut vreme de aproape treizeci de ani în presă și mai cu seamă masiva autopsie a unui regim sinistru – mpăratul cu șapcă – Regimul Traian Băsescu și elitele sale, Editura RAO, 2017.
Valaștok (II)
Aflu de la Vladimir Tismăneanu că mă fac vinovat și de o altă crimă: ”Acum câțiva ani a prefațat un masiv volum (de fapt un tomberon) de dejecții secretate de (între timp răposatul) Radu Călin Cristea.”
Minte. Prefațatorul volumului “Împăratul cu șapcă – Regimul Traian Băsescu și elitele sale” (RAO, 2017) este reputatul critic și istoric literar Al. Cistelecan (PREFAȚĂ – O epopee a stupefacției). Alt reputat critic și istoric literar, Paul Cernat, semnează o INTRODUCȚIUNE – Un satyricon cu politicieni și intelectuali.
După ce am citit cele peste o mie de pagini ale volumului și i-am spus ce cred despre ele, Radu Călin Cristea m-a întrebat dacă aș fi de acord să scriu un scurt text pentru coperta a patra a cărții. L-am scris. Editura însă a hotărât să-l publice drept POSTFAȚĂ păstrând titlul original – Chipurile și chipiurile. N-am avut nimic împotrivă.
Trei autori, probabil trei opțiuni politice diferite, trei abordări distincte, dar aceeași concluzie în legătură cu volumul: un efort uriaș, o inițiativă absolut necesară, o carte de o valoare excepțională.
Indiferent de cum a fost formulată concluzia de fiecare dintre cei trei autori și dincolo de delimitări față de opinii ale lui RCC privind un personaj, un eveniment, o prestație publică sau un context, dincolo de semnalarea unor excese ce țin de stilul folosit de autor în anumite secțiuni ale cărții, valoarea ei a fost scosă în prim plan de toți trei:
Al. Cistelecan – “Decăderea discursului public – și îndeosebi a celui intelectual, căci asupra acestuia stăruie RCC – suscitat de politic e una din magistralele pe care înaintează, din șoc în șoc și din uluială în uluială, cartea de față.”/…/”Cartea lui RCC e, cum cred c-am spus, epopeea unei stupefacții, o amplă dramă a discernămîntului critic în acțiune publică. E și un proces făcut intelectualilor, elitelor auto-omologate și baricadate în propria autolegitimare, închise într-un fel de ’fortezza del giusto pensiero’ de unde trimiteau apeluri, apostrofe și profeții sumbre; e o tentativă de a găsi explicații pentru o fascinație inexplicabilă (RCC emite și analizează totuși cîteva ipoteze).”/…/”Bref! O țară în care un cuvînt cum e ‘băsismul’ devine un concept onorabil (măcar pentru unii; și fie din sfidare) și operațional în cîmp politic trebuie să fie o țară cu mult umor.”
Paul Cernat: ”E deconcertant să vezi cum oameni erijați în campioni ai idealismului reformist ajung să compromită valorile pe care le predică.”/…/”Cartea de față poate fi citită (și) ca o vastă epopee, în parte eroi-comică, în parte tragică și grotescă, a metamorfozei unor intelectuali publici stimabili (unii – mai mult decât atît) în legitimatori, consilieri și propagandiști de serviciu ai unei Puteri mafiotice, obscene și abuzive. Excelent analizat, discursul lor flamboaiant sună strident și fals, ca un orgasm mimat cu exces de zel pentru excitarea galeriei.”/…/”…memoria citatelor e vie și compromițătoare, iar Radu Călin Cristea o resuscitează necruțător, ori de cîte ori are ocazia.”/…/”Eroi- sau tragicomic, vehement polemic oricum, prezentul volum e, prin excelență, unul de etică a memoriei publice. Un exercițiu terapeutic pe viu, fără anestezic.”
Asta-i buba care doare rău de tot, până la a provoca scene de isterie – memoria citatelor e vie și compromițătoare.
O camarilă consolidată într-o rețea de mare influență a reușit să boicoteze, dacă nu chiar să și în groape, cartea lui Radu Călin Cristea.La apariția ei, un autor din cei care s-au simițit vexați de locul ce i se acordă în carte, autor pentru a cărui operă literară am o profundă admirație, cerea boicotarea editurii RAO pentru a fi publicat cartea lui Radu Călin Cristea – o reacție de neînțeles. Ai fi crezut că RAO republicase Mein Kampf, Protocoalele Înțelepților Sionului sau o colecție de pamflete rasiale ale lui Céline.
Are și Tismăneanu partea sa de dreptate, una substanțială – cartea lui Radu Călin Cristea este, cu adevărat, ”un tomberon de dejecții”, numai că până nu minte cu nerușinare, Tismăneanu nu se simte suficient de important – dejecțiile nu sunt secretate de Radu Călin Cristea. Tot ce a făcut RCC a fost să caute un tomberon de proporții gigantice în care a strâns dejecțiile secretate de Tismăneanu și alții.
Singurul recurs pe care l-ar fi putut intenta Tismăneanu acestui demers ar fi fost să dovedescă, pas cu pas, citat cu citat, că dejecțiile pre și post-decembriste care îi sunt atribuite de RCC nu-i aparțin, nu au fost ”secretate” de el. Recurs posibil doar teoretic, fiindcă practic toate dejecțiile care sunt stivuite în dreptul numelui său îi aparțin.
O practică aproape la fel de veche ca prostituția este aceea ca producătorii de gunoaie (dejecții) să dea vina pe gunoier pentru munții de mizerie (dejecții) pe care acesta îi curăță după ei, nu înainte de a-i identifica pe sublimii producători ai mizeriei.
Satisfacția pe care nu și-o poate controla Tismăneanu când îl numește pe Radu Călin Cristea “între timp răposatul” amintește de sfârșitul de an când îi sugera lui Moș Crăciun să aducă drept dar românilor dispariția/moartea lui Ion Iliescu (!?!), omul căruia i se băgase cândva pe sub piele pentru a reuși să scoată un volum de dialoguri. Ce resurse nelimitate de nerușinare zace în acest autor de mari șocuri capabil să ia prin surpindere până și Moartea!
Mai jos – textul de care m-am făcut “vinovat”, deși nu ca Postfață. În episoadele următoare, dăm o raită prin tomberonul dejecțiilor secretate de-a lungul anilor de Tismăneanu, fiindcă “belicosul Rollerică” merită să i se facă dreptate până la capăt:
Chipuri și chipiuri
Există cărți care se scriu singure. Aceasta nu este una dintre ele. E scrisă de Radu Călin Cristea. Calitatea ei esențială este curajul răbdării și al preciziei. Rezistența de a culege, scana, clasifica și analiza fapte. O imensă fișă de observație clinică.
Nu știu dacă ea va face vreun bine României, dar îi poate face foarte mult rău autorului, căci România n-are răbdare decât cu răul. Binele pe care le poartă cu ele precizia și luciditatea este pentru prea mulți dintre noi un dușman de moarte.
Băsismul nu e tuse măgărească – în ciuda unor imense măgării pe care a fost clădit și consolidat. Nu e nici pojar, în ciuda fierbințelii spasmodice resimțite cândva la nivel național. Nu este o boală a adolescenței politice. Este maladia mutanților maturi.
Împăratul nu a fost întotdeauna gol. A rămas așa, doar după ce pupinii l-au dezbrăcat pentru a-și pune botul între marii săi fesieri. El nu a cerut nimănui să lingă clanța Palatului. Până și clanței îi era jenă uneori de exaltarea cu care era linsă.
Există și pamflet în această mie de pagini? Ba bine că nu. Cum ar fi putut fi altfel, când România (îm)băsistă este ea însăși un pamflet uriaș? Dacă Parisul a meritat o liturghie, de ce n-ar fi meritat și lumpenelitele noastre o catedrală-pamflet?
S-a încumetat s-o ridice Radu Călin Cristea. Nouă ne rămâne să alegem între a umbla prin viață cu șapca împăratului trasă peste ochi sau să facem ochii roată și să înțelegem că niciun împărat nu e gol fără abisul imens din “ființa” camarilei sale.
Nu vă lăsați furați de culorile vitraliilor din care vă face cu ochiul diavolesc pamfletul vitriolant. Uitați-vă bine la temelie, la pereți și la cheia de boltă. Astfel veți descoperi soliditatea construcției. Dovezile sunt irefutabile. Analiza – tranșantă.
Eu, unul, mă pot afla în dezacord cu o caracterizare sau alta a unui om, a unei situații sau a unui context care apar în această nici tocmai divină, nici tocmai veselă cómedie. Dar mă găsesc în acord – și asta contează – cu imaginea de final.
Sigla de țară propusă de cel mai aiuritor scutier a fost chipul unui “Henric al V-lea”. Poza de grup a curtezanilor și a camarilei ne arată o coadă la care stau puzderie de capete (unele luminate; altele – nu prea) spre a primi o șapcă mirosind a coroană.
Mâna de ajutor dată împăratului a fost, chipurile, pentru “instaurarea Statului de Drept”. La plecarea împăratului, foști vătafi și logofeți dau de pământ cu chipiurile cândva împărătești. Totuși, urmele lăsate de ei în propășirea Statului de Drept Preferențial nu se lasă duse.
Triste cărămizi!
@ bendix: Alo, atentie la ortografie! „A-ti”(sic!) auzit? N-am facut decat sa va parafrazez.
Ce avem noi aici: un caz clasic de antisemitism=evrei contra evrei. Adica Tisismaneanu se zbirleste la coleg Religionarii (Legionarii Rosii=chibutul PCR desfintat legal de Lege, ca MSKVA sa cistige revolutia lor mondiala, mai ales in Balkani) ca sa ascuta lupta de clasa, cu scop de supravietuire a col.5-a. Daca ei se baga in toate si inerent mai cad si victimele tot ale lor, nu-i bai ca nu te mai scot din HO (ex.Rebeliunea Legionara a devenit acum Pogromul de la Buc.). Am trait in cartiere de ale lor, unde au vrut sa traiasca ca in ghetouri, de a nu scapa de sub seful lor spiritual, care era marele beneficiar. Mai mult au fost locuri in lume care le-a interzis sa nu-si faca garduri sfidatoare (prea inalte), si poate doar in tara sfinta cu garduri mai mari cam 6 metrii, amintesc de modul lor de trai. Cu tari ca noi, tolerante la alte fiinte, s-au apucat, contrar ca toti ne tragem de la Adam si Eva, sa ne construiasca legi ghetoiste antinationale, gen proletcultista Zoe Petre, ca sa loveasca in spiritul de Libertate, uitind ca tara care sponsorizeaza pe ei, SUA, accepta 100 % libertatea, mai ales a cuvintului . Nu mai vorbim de rromul bolshevic, Ilice ce a transferat toate crimele facute de Horty, ca sa promoveze pe impostorul, recunoscut si de unii evrei, tov.WeiSSel, ce replica la actul facut ca ce stiu astia…, adica Romanii, asta fiind speranta acestor propagandisti ca noi nu stim ce au facut ei, si vom uita ca ei au ucis, ucis, ucis…Deci se observa ca ei nu au nici o sansa de a trai normal si a se integra, pentru ca sunt buni numai la dat din gura, declansati cu cheita de pornire…, atit de senini sunt, dar cind devine groasa treaba, spera ca-i apara HO. O zi buna. Con P.S. Cind Boul de Aur=$, si aurul negru nu mai conteaza, daca mai exista Planeta, poate o vor da si ei pe normalitate, iesind din agresivitatea pe care o arata Omenirii.
Tismaneanu este mincinos? Pai a-ti intalnit vre-odata un evreu care sa nu minta?
În realitate Radu Calin Cristea a scris sute de pagini cu acuratete despre ” asasinii cuvântului scris”, despre puslamalelele de salon anticomunist, despre parvenitii regimurilor false care au subminat Romania; multi dintre ei odrasle, rude sau unelte ale asasinilor „clasici”: comunistii- stalinisti.
Vladimir Tisminetki, odrasla de cominternist, a excelat, din momentul in care a traversat Atlanticul,cu pasaportul dat de Secu, tocmai in astfel de scrieri, care aveau ca tinta pervertirea datelor Istoriei si ale dramei Romaniei din 1944 si pana in prezent.
Ce avem noi aici: un caz clasic de antisemitism=evrei contra evrei. Adica Tis ismaneanu se zbirleste la coleg Religionarii (Legionarii Rosii=chibutul PCR desfintat legal de Lege, ca MSKVA sa cistige revolutia lor mondiala, mai ales in Balkani) ca sa ascuta lupta de clasa, cu scop de supravietuire a col.5-a. Daca ei se baga in toate si inerent mai cad si victimele tot ale lor, nu-i bai ca nu te mai scot din HO (ex.Rebeliunea Legionara a devenit acum Pogromul de la Buc.). Am trait in cartiere de ale lor, unde au vrut sa traiasca ca in ghetouri, de a nu scapa de sub seful lor spiritual, care era marele beneficiar. Mai mult au fost locuri in lume care le-a interzis sa nu-si faca garduri sfidatoare (prea inalte), si poate doar in tara sfinta cu garduri mai mari cam 6 metrii, amintesc de modul lor de trai. Cu tari ca noi, tolerante la alte fiinte, s-au apucat, contrar ca toti ne tragem de la Adam si Eva, sa ne construiasca legi ghetoiste antinationale, gen proletcultista Zoe Petre, ca sa loveasca in spiritul de Libertate, uitind ca tara care sponsorizeaza pe ei, SUA, accepta 100 % libertatea, mai ales a cuvintului . Nu mai vorbim de rromul bolshevic, Ilice ce a transferat toate crimele facute de Horty, ca sa promoveze pe impostorul, recunoscut si de unii evrei, tov.WeiSSel, ce replica la actul facut ca ce stiu astia…, adica Romanii, asta fiind speranta acestor propagandisti ca noi nu stim ce au facut ei, si vom uita ca ei au ucis, ucis, ucis…Deci se observa ca ei nu au nici o sansa de a trai normal si a se integra, pentru ca sunt buni numai la dat din gura, declansati cu cheita de pornire…, atit de senini sunt, dar cind devine groasa treaba, spera ca-i apara HO. O zi buna. Con P.S. Cind Boul de Aur=$, si aurul negru nu mai conteaza, daca mai exista Planeta, poate o vor da si ei pe normalitate, iesind din agresivitatea pe care o arata Omenirii.
Ce premonitie, Radule! Iata ca sapca imparateasca isi continua aventura paguboasa pentru neam si tara, asta de acum primita cadou de la americani si purtata pe spate, sa se vada fruntea lata si inalta ca o caramida a kaizerului… Odihneste-te in pace, RCC!
De aceasta lepra comunista care a supt de la toate titele posibile,de acest închipuit sovietolog, kremlinolog, politolog, de fapt pupincurist ba al lui Iliescu,ba al Băsescu mi-e greață. Numai la auzul numelui Tismaneanu ma ia o voma.
Pacat ca faceti publicitate unei JIGODII! Singura atitudine pe care o merita cei ca ăsta este SPATELE ÎNTORS și tratați precum dudele căzute pe pământ. Calci pe ele, sau le ocolești.