Două cazuri se umflă și cresc în gravitate. Aiuritul de partid PSD, o adunătură de închipuiți cu mare poftă de putere, a fost împachetat de un sfertodoct. Darius Vâlcov, lumina financiară a partidului, i-a vrăjit, cu imaginația sa, economic și fiscal. De la Dragnea la Olguța Vasilescu, de la Mihai Tudose la Viorel Ștefan, toți ascultau cu gura căscată șmecheriile și trucurile de mărire a încasărilor, de creștere economică. Și la urmă, acel hocus-pocus fiscal, din care rămîneau bani pentru majorarea pensiilor și a salariilor. Și ei, capete seci în economie și finanțe, notau de zor, promiteau de dimineața pînă seara, de parcă ar fi descoperit Peștera lui Ali Baba. Ai fi zis că Dragnea și Olguța, cînd ies la tablă la Antena 3, sunt gata să ne arate schema în baza căreia scot și Rusia și America Latină din încurcături economice și din datorii financiare. Erau așa de învăluiți în visele, panseurile și speculațiile lui Darius Vâlcov, că nu s-au trezit nici acum, deși cu fiecare idee pusă în aplicare nu iese nimic. Și tot nu își dau seama că Vâlcov era bun de finanțe numai la cafenea și la birt, dar dacă este să facă bani, el îi ascunde în pereți și nu ia în calcul nici un fel de taxă.
Pe vremea studenției mele de la Cluj erau vreo cîțiva poeți și filosofi pe care îi puteai asculta la Corco și la Arizona, la Conti și la Bardezi. Vorbeau despre comunism și despre puterea americanilor, despre noutățile din poezia lui Nichita Stănescu sau despre greșelile lui Eminescu. Erau ca un soi de vrajă intelectuală ce dădea farmec orelor petrecute la o bere. Dar cînd le dădeai o hîrtie să-și scrie poezia sau observațiile, mîna le încremenea pe pix, iar umărul începea să le tremure. Cam așa pare a fi și fabuloasa filosofie financiară a lui Vâlcov, cel care și-a găsit fraierii care să-l asculte. Ce se alege de el și de opera lui dată pe mîna unor învățăcei de paie? Dumnezeu cu mila! În mod normal, în același registru de cafenea sau de tavernă, pesediștii păcăliți de vulpe ar trebui să se pălmuiască singuri și să-l fugărească pe genialul creier financiar care i-a băgat în ridicolul în care se zbat acum. Pe mîna unui poet financiar și-au tocat victoria în alegeri. Ridicolul este total. Îi seacă mai rău ca o boală incurabilă.
În aceste momente de penibil cumplit, PSD mai are o singură șansă: să meargă la o ghicitoare care să-i dezlege de prostie și să caute un finanțist serios care să-i lumineze.
Al doilea caz umflat este cel al lui Iohannis, primarul căruia Dumnezeu i-a pus mîna în cap și care s-a plimbat sau a dormit aproape trei ani, fără să fi fost în stare să pună nici un „punct“ și nici să încerce hîc-ul după care să urmeze „și de la capăt“. Klaus Iohannis a huzurit în plimbări și vizite la prieteni și n-a încercat nici măcar o reparație, ca să nu zic o schimbare la monstruoasa mașinărie rămasă de la Traian Băsescu. Ba, aș zice că o apără, o unge și o lustruiește de parcă ar fi scula cea mai de preț din Europa. Vedem în fiecare zi că se folosește de ea cu sîrg. Mișcă strada, face valuri la televiziuni și pe site-uri, numără zilnic adversarii recoltați de DNA și așa mai departe.
În fond, cam la jumătate de mandat, Klaus Iohannis ar putea fi acuzat că și-a bătut joc de votul românilor din țară și din străinătate. Și pe lîngă că n-a făcut nimic, acum mai zădărăște şi strada și tineretul pentru a se alege cu o mișcare de proporții care să-l ajute, împreună cu abulicul PNL, să obțină un nou mandat.
Trezirea societății civile poate folosi la o relansare a României. Cu o condiție. Să fie făcută cu bună-credință și împotriva unor neputincioși ca PSD-ul, ca Ludovic Orban și ca președintele Klaus Iohannis.
Dacă agitația tinerimii se reduce numai la noul dicționar de cuvinte goale (atîtea știe să scrie și Binomul), gen „corupția ucide“, „justiție independentă“ și „Inspecția Judiciară la CSM, nu la ministru“ (cînd și Inspecția Judiciară și CSM-ul funcționează ca două instrumente politice grosolane), atunci avem de-a face cu o mare farsă (chiar dacă pe alocuri este marcată de accente puternice de sinceritate, de onestitate și de curățenie morală).
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Că Iohannis a cam stat de tânjală în 2015 şi prin 2016 nu este departe de adevăr.
Dar faptul că a neutralizat SRI şi l-a scos din jocurile politice şi ale justiţiei, că l-a pensionat pe Coldea, desfiinţând o reţea paralelă de putere cu adevărat, nu aia ptr care are coşmaruri Tăriceanu, doar A3 şi dl Nistorescu nu le vede. Nu mai vorbim de statura României pe plan extern care este legată doar de prestaţia lui Iohannis.
De ce suflaţi în vântul A3?