Două sute de ani din viaţa unui proiect: „Iubirea de Oameni-Filantropia”

La începutul secolului al XIX-lea, un tânăr medic, pe numele său Constantin Caracaş, se întorcea de la studii într-o ţară complicată, măcinată de sărăcie, cum era Valahia anului 1800, unde spitalul modern era un vis prea frumos. Constantin Caracaş a revenit într-un oraş aproape exclusiv oriental, târgul Bucureştilor, unde cuvântul „şosea” nici nu exista în vocabularul citadin, dar să mai vorbim de termeni medicali şi ştiinţă doftoricească. Dar, cu toate acestea, a existat în vremurile acelea o boierime reformatoare, care nu de puţine ori şi-a pus veniturile gaj pentru un proiect de ţară nouă. Căci un spital modern rămâne un proiect de înnoire socială: în primul rând, echipa de specialişti care se formează acolo şi care reprezintă un capital de mare importanţă pentru orice ţară şi în al doilea rând, miile de vieţi înrgijite, şi care altfel ar fi fost pierdute. O minoritate decidentă, de boieri şi liber-profesionişti, care au luptat în proiecte mici pentru proiectul final: modernizarea României. Acesta este contextul pe care l-au trăit Constantin Caracaş şi proiectul său: Spitalul Filantropia – „Iubirea de Oameni”.

Constantin Caracaş şi proiectul său

Spitalul Filantropia la sfârşitul secolului al XIX-lea, când Bulevardul Ion Mihalache de azi se numea Filantropia

Întemeietorul spitalului a fost dr. Constantin (sau Constandinache) Caracaş, aromân născut în localitatea Satişte din sangiacul Monastir la 1773 (m. 1828). A făcut studii la Viena, unde a obţinut titlul de doctor în filozofie şi medicină (1800). A practicat medicina la început alături de tatăl său, Dimitrie Caracaş, la Spitalul Sf. Pantelimon. Numit medic al oraşului Bucureşti în anul 1804, a iniţiat construirea Spitalului Filantropia (1811-1815) şi refacerea Spitalului Sf. Pantelimon (1816) după modelul spitalelor vieneze. Acelaşi Caracaş a stabilit primul regulament modern de organizare şi funcţionare spitalicească de la noi (1817). Lucrarea sa „Topografia Ţării Româneşti şi observaţiuni antropologice privitoare la sănătatea şi bolile locuitorilor ei” reprezintă prima monografie cu caracter sanitar de la noi, publicată în anul 1937 de P.Gh. Samarian. În anul 1810 începe subscripţia publică pentru ridicarea spitalului „Iubirea de Oameni”, proiectul lui Caracaş fiind sprijinit financiar şi logistic de Grigore Băleanu (teren, materiale de construcţii şi bani), banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, vornicul Nicolae Văcărescu, aga Constantin Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, dar şi generalul rus M.I. Kutuzov. Acesta din urmă era comandantul trupelor ruseşti din vremea războiului ruso-turc (1806-1812).

Constantin Caracaş într-un portret de epocă

Spitalul începe să fie ridicat în anul 1813, proiectul iniţial fiind prevăzut cu parter şi etaj, însă, din cauza izbucnirii „ciumei lui Caragea” şi a greutăţilor survenite, a fost amenajat numai parterul, iar spitalul a fost deschis în anul 1815. La acea vreme, Filantropia era un stabiliment modern, construit prin contribuţie publică, fiind primul spital de acest fel de la noi, menit „de a primi bolnavi de ambele sexe, fără nici o deosebire de religie” (Al.G. Galeşescu, 1899).

În anul 1816, la iniţiativa lui Constantin Caracaş, Spitalul Sf. Pantelimon a fost refăcut din temelii „după modelul spitalului Filantropia” (P.Gh. Samarian, 1937). Inovarea adusă de Caracaş în organizarea spitalicească de la noi, prin cel dintâi regulament specific, a constat în ideea că bolnavul devine principalul personaj, în jurul căruia se organizează activitatea spitalicească (vezi „Viaţa Medicală”/12, 1975). Între anii 1834 şi 1839, Spitalul Filantropia a trecut printr-o reparaţie generală, prilej cu care i-au fost aduse adăugiri pentru maternitate şi s-a construit zidul de incintă. Spitalul a găzduit între anii 1853 şi 1856 Şcoala de mică chirurgie, organizată la iniţiativa medicului primar al spitalului, dr. Gheorghe Polizu. În anul 1853 sunt luminate coridoarele spitalului cu petrol, fiind înlocuite lumânările, iar în anul 1857 avem aici un serviciu de oftalmologie creat de dr. Carol Widmann, cu 30 de paturi (I.Glăvan, 1939). În anul 1859, după desfiinţarea Spitalului Ilfov pentru „boli lumeşti”, Filantropia a preluat atribuţiile acestuia, ajungând la 145 de paturi (de la 80 în anul 1847). În acelaşi an, la Spitalul Filantropia au fost organizate două secţii: una medicală, condusă de dr.G. Cariadi, şi una chirurgicală, condusă de dr.A. Grunau, ambii medici primari (I.Negru, 1975).

Din anul 1832 şi până în anul 1949, Spitalul Filantropia s-a aflat în administrarea Eforiei Spitalelor Civile.

Ce a fost Eforia Spitalelor Civile?

Spitalul Filantropia. Un salon pentru intervenţii chirurgicale din prima parte a secolului XX

Eforia Spitalelor Civile a luat fiinţă printr-o decizie a Generalului Kiseleff din 2 aprilie 1832, prin reunirea fundaţiunilor „Colţea”, „Pantelimon” şi „Iubirea de Oameni-Filantropia”. Până la 1832, aceste trei fundaţii au fost gospodărite separat iar apoi au fost reunite într-o „Eforie a Spitalelor”, numindu-se ca efori: vornicul Mihail Ghika, logofătul Mihail Racoviţă, căminarul Alecu Ghika iar ca „om al meşteşugului”, doctorul Picolo. În anul 1847, Gheorghe Bibescu trece sub controlul Eforiei administraţia tuturor spitalelor din ţară. Domnitorul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse controlului în acelaşi fel ca şi cheltuielile statului. Între anii 1860 li 1864, Eforia a funcţionat ca o direcţie anexă a Ministerului de Interne, revenind în 1864 la un patrimoniu distinct de cel al statului, cu caracter de instiutţie de utilitate publică, sub numele de „Eforia Spitalelor Civile”. Legea din 16 octombrie 1864 a hotărât ca bugetul ei să fie supus votului Adunării Deputaţilor ca şi bugetul statului, administrarea bunurilor sale urmând a se face după normele administraţiei bunurilor statului cu aplicarea legii contabilităţii publice şi controlul curţii de conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Această lege a durat până la dispariţia instituţiei, sub comunişti.

Spitalul Filantropia. Un grup de medici şi asistente din perioada anilor ’60

Dintre efori au făcut parte, de-a lungul timpului, medici remarcabili precum Alexandru Davila, Nicolae Creţulescu, C. Severeanu, Alexandru Şuţu, Constantin Cantacuzino, A. Fotino, dr. Gerota, Victor Gomoiu şi mulţi alţii. După numai o sută de ani de existenţă, Eforia Spitalelor Civile reprezenta cea mai importantă instituţie de asistenţă publică românească. Însă aşezămintele spitaliceşti Colţea, Pantelimon şi Filantropia aveau deja o istorie remarcabilă la întemeierea Eforiei.

Drumul de la spitalul modern la performanţele de azi

Prof. Eugen Aburel (director al spitalului 1952-1969) înconjurat de colegi medici, la mijlocul anilor ’60

Prin donaţiile făcute de soţii Răducanu şi Elena Simonidi, în anul 1880, Eforia a început construirea unui pavilion separat, în curtea Spitalului Filantropia, pentru 20 de paturi, pavilion deschis în aprilie 1881. Foarte curând, între anii 1881 şi 1883, Eforia Spitalelor Civile a construit în curtea Spitalului Filantropia un nou local al Maternităţii, iar în anul 1891 înfiinţează o şcoală de infirmiere. După o restaurare completă a spitalului în anul 1890, modernizarea continuă: sunt ridicate o spălătorie mecanică, baie şi bucătărie (1891, imobilele sunt şi astăzi în picioare!), iluminatul electric (1892); localuri destinate personalului, lucrări de alimentare cu apă (1893); un imobil nou pentru consultaţii, un laborator pentru analize, amenajarea grădinii spitalului în anul 1894 (Liliana Hanganu, 1999).

Foarte important este anul 1898 deoarece, prin susţinerea financiară a familiei Protopescu, este ridicat sanatoriul omonim destinat maternităţii. Acest imobil este ataşat spitalului şi se află şi astăzi în exploatare, desigur modernizat. De evidenţiat faptul că Maternitatea Filantropia poate fi considerată leagănul obstetricii româneşti. Pe lângă maternitate, aici a funcţionat şi Şcoala de moaşe.

Unul dintre saloanele maternităţii Filantropia la mijlocul anilor ’60

În Maternitatea Filantropia au activat medici care reprezintă istoria obstetricii în România, precum Ştefan Capşa. Licenţiat al Facultăţii de Medicină din Viena, dr. Capşa a condus catedra de obstetrică de la Maternitatea Filantropia până în 1885, anul morţii sale. El a introdus foaia de observaţie clinică şi a efectuat primele statistici. Are meritul de a fi organizat învăţământul universitar obstetrical. Lui i-a urmat profesorul Dumitru Drăghiescu, care a condus clinica obstetricală până în anul 1912. El a introdus asepsia şi antisepsia şi a scăzut semnificativ incidenţa infecţiei puerperale. La 1899, spitalul avea şase servicii: două medicale, unul chirurgical, unul ginecologic, apoi urologic şi de consulatţii, cu un total de 235 de paturi.

În anul 1912 urmează la această catedră prof. N. Gheorghiu, până în anul 1937. A fost absolvent al Facultăţii de Medicină din Paris şi fost intern al profesorilor Tarnier, Pozzi şi Budin; el a introdus la Maternitatea Filantropia un spirit ştiinţific şi o organizare exemplară. Numele spitalului a fost schimbat în “Institutul de Obstetrică Filantropia”. Profesorul N. Gheorghiu a fost un întemeietor de şcoală, introducând chirurgia în obstetrică. A înfiinţat “Revista de obstetrică, ginecologie şi puericultură” şi a organizat primele congrese de obstetrică şi ginecologie. Altfel, Ginecologia a intrat destul de târziu între disciplinele Facultăţii de Medicină din Bucureşti, şi anume în anul 1898, primul profesor fiind George Assaky. În anul 1917, dr. Constantin Daniel este numit docent de clinica ginecologică şi ţine cursuri libere de ginecologie la Spitalul Filantropia. Abia în anul 1920 se înfiinţează clinica de ginecologie, iar prof. C. Daniel devine primul şef al şcolii ginecologice.

Unul dintre saloanele de rooming-in de astăzi, destinat pentru mamă şi copil

În anul 1932, Spitalul Filantropia avea cinci servicii: două de medicină internă, câte unul de chirurgie, otorinolaringologie şi un număr de 221 de paturi, ajungând în anul 1938 la 729 de paturi, împreună cu cele ale Maternităţii.

În anul 1949, regimul comunist desfiinţează Eforia Spitalelor Civile, iar spitalele aflate în administrarea acestei întreprinderi exclusiv private, dar aflată în beneficiul public (nu percepea taxe pentru spitalizare şi intervenţii medicale), au intrat în administrarea statului. Cu toate acestea, Spitalul Filantropia a avut şansa să aibă în continuare aportul unor specialişti cu recunoaştere internaţională precum profesorul Eugen Aburel, director al spitalului între anii 1952 şi 1969, după plecarea profesorului Dumitru Săvulescu (1942-1952). Eugen Aburel a absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi şi s-a specializat în obstetrică şi ginecologie la Paris, lucrând în serviciile profesorilor Brindeau şi Le Lorier. A efectuat cercetări în Departamentul de fiziologie al Universităţii Sorbona. S-a pensionat în 1969. A fost o personalitate remarcabilă, fiind membru de onoare a numeroase societăţi ştiinţifice internaţionale, iar în anul 1968 a fost ales membru corespondent al Academiei Franceze de Medicină. Pentru meritele sale ştiinţifice deosebite, prof. Aburel a primit ordinul “Les Palmes Academiques” oferit de guvernul francez în 1973.

Salonul de terapie intensivă al Maternităţii Spitalului Filantropia

Spitalul Filantropia a avut încă din anii 1820-1830 o capelă amenajată în interiorul spitalului, cu hramul sfinţilor Damian şi Cosma, doctori fără de arginţi. Peretele din stânga îl are reprezentat Sfântul Stelian, protectorul copiilor. În anul 1958, pereţii capelei au fost acoperiţi cu placaj pentru a fi salvată pictura de la distrugere. După placare, capela a găzduit până în anul 1989 Biroul Organziaţiei de Bază a PCR şi ulterior a fost sediul sindicatului. A fost decopertată şi recuperată pictura începând cu anul 1994, cu sprijinul pictorilor de la Institutul Teologic. Astăzi în capelă este asigurat serviciul religios pentru paciente şi copiii acestora.

Imagine cu intrarea principală în Spitalul Filantropia

În prezent, spitalul are 195 de paturi şi păstrează organizarea sa tradiţională. În spital s-a dezvoltat o activitate susţinută şi recunoscută de chirurgie ginecologică oncologică, inclusiv de diagnosticare şi tratare a cancerului mamar, precum şi de chirurgie laparoscopică ginecologică. De asemenea s-au pus bazele unui departament modern de medicină materno-fetală. Departamentul de neonatologie are o unitate de terapie intensivă cu echipamente moderne cu posibilităţi de îngrijire a nou-născuţilor bolnavi născuţi în maternitate sau transferaţi de la alte spitale.

Spitalul Iubirea de Oameni-Filantropia, la capătul unui drum de două sute de ani de istorie

Începând cu anul 2000, la conducerea spitalului a venit din nou un aromân, prof. Dr. Gheorghe Peltecu. Cu acelaşi spirit de iniţiativă, dovedit de înaintaşul său aromân, Constantin Caracaş, prof. dr. Gheorghe Peltecu a reuşit sincronizarea unui dublu proiect: modernizarea spitalului şi perfomanţă medicală alăturată formării de tineri specialişti. Clădirea Spitalului Filantropia a fost consolidată, restaurată şi modernizată, reuşind astfel să rămână singurul spital bucureştean căruia nu i-a fost modificată înfăţişarea de la înfiinţare (1813). Lucrările au fost realizate cu sprijinul Ministerului Sănătăţii şi al Administraţiei Spitalelor din Sectorul 1.

Modernizat şi adus la parametrii de performanţă ceruţi de exigenţele medicinii contemporane, Spitalul Filantropia de azi a reuşit să realizeze idealul lui Constantin Caracaş, rezumat astfel în proiectul de viaţă al celor de azi: „Scopul nostru principal este de a creşte calitatea serviciilor oferite pacientelor noastre, concomitent cu formarea de specialişti şi cercetarea ştiinţifică”. De aceea, nu întâmplător, în Spitalul Clinic Filantropia fiinţează o clinică universitară de obstetrică şi ginecologie, afiliată Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” şi condusă de prof. dr. Gheorghe Peltecu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.