– Asta e, a zis cu năduf baba Safta, Dragnea, dragul babei, l-a tradus pe Ponta, s-a dat în priteșug cu Băse, s-a dus pe la americani, a tras sforile cu Ghiță, i-a făcut ochi dulci lui Udrea și să-ți mai zică baba Safta dacă dai un bănuț…
– Drept să-ți spun, nu prea mă doare pe mine capul de Dragnea, a strigat vatmanul Gore trăgând tramvaiul douășapte fix la depou în Colentina. Hai, gata, plimbărica. Ne dăm jos și valea, hai, că n-am chef de panaramă!
– Să-ți fie rușine că te porți așa de urât cu o doamnă bine ca mine care ascult Bob Dylan și recit din Erza Pound! se supără baba Safta având grijă să nu-și scrântească vreo gleznă între șinele lucioase.
– Cine-s ăștia, mă rog?
– Niște boieri, domnu’ Gore, așa să știi. Niște boieri din ăia adevărați.
– Așa! Păi, da! Avea dreptate guzganul rozaliu să-i jefuiască pe burjui că ăștia au supt sângele poporului, babă Safto! Ai grijă la tampoane! Fii atentă la scări! Și lasă balivernele că noi poporanii tot proști suntem. Nu ne mai canoni cu premiantu’ Nobel. Și mai citește-l și pe domnu’ Eminescu, auzi!
– L-am citit! Să știi că l-am citit! Dar tu l-ai citit?
– Am avut șapte la compunere, babo Safto!
– Cam mult. Nu meritai tu așa notă mare!
– Lasă că ăștia de-au furat România bucată cu bucată nici cinci n-au avut la aritmetică.
– Zici tu?!
Baba era userista, mambra #rezist, plătită se Soros, Klaus era șef de depou, avea grijă că vatmanii și șoferii să fie pe linie, le semna foile de parcurs, cam erau cuminți la da cate un covrig, sau macar gaura din covrig, când nu erau cuminți îi trimitea la reparat de linii unde șef de echipă este Obama, băiat bun, bea votcă, știe să cânte la mandolină, cântece de mahala, când este nevoie strigă cine este generalul, ce mai, va ajunge om mare șef la spații verzi…