Ștefana Mărmureanu, unul dintre numele menționate în articolul Andrei Novac a stârnit cuibul de viespi din ICR , semnat de Eduard O. Ohanesian, a ținut să trimită un drept la replică. În mesajul său, Ștefana Mărmureanu precizează că nu a fost consultată, interpelată nici de surse inițiala, nici de dumneavoastră.
Iată dreptul la replică semnat de Ștefana Mărmureanu, așa cum a fost el trimis pe adresa cotidianul.ro:
Replica
Bună ziua,
Referitor la afirmațiile făcute în articolul preluat de redactia Cotidianul, si anuma, Andrei Novac a stârnit cuibul de viespi din ICR, link https://www.avertisment.net/andrei-novac-a-starnit-cuibul-de-viespi-din-icr/
Doresc să fac public prin dreptul la replică câteva precizări.
1. Alăturarea numelui meu în întregul context al articolului dar și al contextului introductiv al materialului postat, în care se folosesc de cuvinte precum, citez… amantlâcuri… sinecuriști, nepotisme.. cuib de viespi…, consider că este nepotrivit. O analiză mai atentă și o scanare a ultimilor doi ani de activitate a ICR reflectată în toată presa poate ar da o perspectiva mai reală asupra folosirii acestor cuvinte și alăturării lor unor fapte și persoane.
Lucrez în acestă instituție din anul 2004, ca urmare a unui concurs public. De atunci m-am ocupat de expoziții și proiecte de arte vizuale, am fost Director al Direcției Arte Vizuale până în anul 2012, Șef Birou Arte și Științe – până în anul 2014, Șef Compartiment Parteneriate Naționale – 2017 etc. Am coordonat și inițiat expediții culturale la propriu, în colaborare cu MAE, UNESCO România, Jurnalul Național și TVR în anul 2007. Am coordonat și implementat varii proiecte culturale, sunt expert evaluator proiecte independente la Administrația Fondului Cultural Național de mulți ani, cât și în prezent, precum și la ARCUB ceva timp în urmă, când existau sesiuni de finanțare.
2. Folosirea cuvantului citez… detractori… este nepotrivită. Nu am detractat pe nimeni. În calitate de reprezentant al angajaților, poziție în care am fost aleasă prin vot, alături de alți colegi ai mei, am sesizat oficial conducerea ICR, intern deci, la nivel de instituție angajatoare, despre comportamentul dlui. Andrei Novac, ca urmare a sesizărilor repetate făcute de chiar subordonații din direcția pe care încearcă să o managerieze, începând cu anul 2019 ( sunt trei documente în acest sens, semnate de colegi).
Este vorba de sesizări interne, înregistrate la nivel de instituție, la care, conform statutului de reprezentant ales de colegiii angajați, a trebuit să solicităm Conducerii ICR să constituie o comisie în care să analizeze comportamentul sesizat de unii subalterni ai dlui Novac.
Menționăm că la nivel de instituție, sesizările noastre, ale reprezentanților, în număr de două ( 1 document inițial și o revenire pentru că nu primisem niciun răspuns), nu au avut nicio consecință, în sensul că nu s-a analizat nimic, nu s-a constituit nicio comisie internă care să cerceteze sau să medieze afirmațiile acestor subalterni. Am primit un singur răspuns în luna iulie.2020, din partea Secretarului general al ICR, care în finalul documentului mulțumește reprezentanților, adică nouă, citez …pentru disponibilitatea dumneavoastră în ceea ce privește restabilirea unor relații civilizate de lucru… în condițiile respectării de către toți angajații a prevederilor Regulamentului de Organizare și Funționare, Codului de Etică și Conduită al personalului ICR…
Atașez documentul care atestă numirea mea în calitate de reprezentant al angajaților (198/25/17.07.2019).
Sesizările noastre în calitate de reprezentanti s-au oprit aici. La nivel de instituție nu s-a întămplat nimic în urma adreselor reprezentanților. Domnul Andrei Novac a făcut parte din ultima conducere a ICR, face încă parte din structurile de conducere ale ICR, subordonații sunt aceiași. Activitatea sa artistică din afara instituției nu face obiectul acestei spețe.
3. Doamna Ana Nedelea, angajată, colegă, neprimind niciun răspuns instituțional la sesizările interne făcute, s-a adresat unor instituții superioare, care prin statut, se ocupă de analizarea situațiilor conflictuale la locul de muncă: Comisia pentru abuzuri …a Senatului României – instituție care tutelează ICR – și CNDC, adică Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Dl. Andrei Novac a trimis către CNDC un document răspuns – postat de dumneavoastră în articol-, în care afirmă niște lucruri extrem de grave, fiind neadevărate.
Și anume că subsemnata m-aș fi răzbunat pe el, fiindcă, în urma sesizărilor sale la AFCN ( Administrația Fondului Cultural Național) în calitate de membru în Consiliul Acestei instituții reprezentând ICR, aș fi pierduit calitatea de evaluator proiecte culturale independente.
Fals.
Ultima evaluare făcută pentru AFCN a fost în luna noiembrie-decembrie, la secțiunea Contestații – Arte Vizuale. Atașez dovada că numele meu este pe site-ul AFCN https://www.afcn.ro/files/2020/SI2021/final/AV%20SI%202021.pdf.
4. Pentru a sesiza neconcordanța gravă între cele afirmate de dl. Novac și situația de facto în relația mea cu AFCN, atașez două documente. Unul semnat chiar de directorul AFCN, doamna Irina Cios și altul semnat de Președintele Interimar la acea dată, dl. Mirel Taloș, care regretă afirmațiile scrise și trimise către CNDC.
Iar, în calitate de angajat la ICR, nu dețin nicio pozitie care să-mi permită să iau decizii referitoare la selectarea, aprobarea sau respingerea proiectelor de orice fel care vin înspre institutie, solicitand diverse feluri de implicare: bugetară, parteneriate etc. Aceste decizii de aprobare sau respingere, de selectare și analizare, se iau de către conducerea ICR, printr-un for numit Comitet Director. Comitet Director din care dl. Andrei Novac, în calitate de director – funcție pe care o deține de cel putin un an jumatate, în contextul ultimei conduceri a instituției – face parte (sau a facut parte pâna zilele trecute – OUG -urile ref.la mandatele conducerii ICR).
La ora actuală ICR traversează o perioadă tulbure. Sperăm ca această instituție să își revină, pentru că sunt multe de făcut în domeniul acesta vast, al culturii. Dar această renaștere nu poate fi făcută prin jocuri gonflate de imagine și situații conflictuale prezentate fals.
Între noi, respectiv mine și dl. Novac, nu există niciun fel de interacțiune, cu atât mai puțin una publică, ca să fiu acuzată și eu și colegii mei, de detractare, sau calomnie, sau șifonarea așa zisei imagini publice.
Palierul de interacțiune dintre noi a fost și este unul strict instituțional pentru că facem parte din aceeași organigramă. Înafara unui vag raport instituțional – pentru că nu sunt subalterna sa – , nu manifest niciun tip de considerație pozitivă sau negativă și niciun fel de interes pentru nicio activitate prestată de domnia sa.
S-ar părea că acțiunile de defăimare, calomniere, proferare de afirmații false în spațiul public sunt mai degrabă în sens invers. Probabil că autoritățile indrituite vor decide.
