' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Drogul universal. Ah, Nostradamus! Stați, nu eu sunt Nostradamus, nu vă luați după aparențe, bine, bine, putem fi prieteni pe Facebook dar eu nu sunt Nostradamus. Absolut deloc. Dar lasă.
Stați pe o terasă la cafea, o cafea de zile mari, ce să mai vorbim. Vă gândiți la tot felul de lucruri, da, da, așa cum mă gândesc și eu la tot felul de lucruri și mă întreb mereu în ce fel mă gândesc eu la tot felul de lucruri. Unele sunt banale, altele sunt caraghioase sau sărite de pe fix, buclucașe, poznașe. Dar sunt gândurile voastre, nu-i așa?! Adică, dacă vă gândiți la ceva, înseamnă că sunteți în viață. Sunteți încă în viață.
Și gândul acesta vă dă aripi. Ce credeți despre asta? E povestea voastră, nu-i așa?! E povestea pe care o spuneți cu nesațiu de dimineață și până seara. Și povestea asta vă vălurește neîncetat. Și mie îmi place să spun povești. Asta e. Parcă vouă nu vă place să spuneți povești, uite-așa, de dimineață până seara. Povești siropoase, povești terifiante, povești lacrimogene, povești de necrezut, povești bombastice, zău așa. Spui așa, tot soiul de povești până ce realitatea se confundă cu povestea, ziceți că nu-i adevărat.
Păi nu e asta plăcerea plăcerilor? Drogul universal, povestea, să vezi și să nu crezi, ce să mai vorbim. Adevărate sau nu, poveștile ne cuceresc fără drept de apel. Stau chiar acum pe țărmul oceanului și mă gândesc ce poveste să vă spun, să vă amăgesc, să vă cuceresc, să vă năucesc, să vă văluresc cumva. Dacă nu știați, la Parlamentul României, Nostradamus e la mare preț. Vorbesc asta cu domnul Politehnicescu, om rasat, subțire, cu idei progresiste.
A fost membru PSD, apoi a trecut la liberali, i-ar curta pe useriști. Din astea, de-ale noastre. El spune așa, anume că Nostradamus e pe toate coridoarele și ungherele din Parlamentul României. Politicienii noștri se ghidează după profețiile lui. Aha, domnule Politehnicescu, zic eu, de aia sunt toate anapoda. Profeția e drogul universal al politicienilor români.
Ne plimbăm prin Cișmigiu, trec niște extratereștri, trece un felcer trăgând de urechi un covid, covidul urlă ca un drac împelițat. Ce de povești, zic eu, cu parlamentarii noștri. Asta e Politica! Sigur că ne putem întreba dacă nu cumva textele, fie ele şi aleatorii, nu sunt pentru un observator cântecul de sirenă al Politicii. Aceasta după ce ne vom fi întrebat asupra Politicii fie ca autoritate, fie ca expresie spaţială sau spaţio-temporală.
O întrupare a neutrului sau manifestare a nefiinţei. Dacă ar fi vorba de autoritate atunci raporturile noastre ar fi de subordonare, de confruntare sau de cooperare cu autoritatea în Politica ei sau cu o parte din ea. Insurgenţa noastră ar fi într-un asemenea caz nu lipsită de comic. Autoritatea ar reprezenta pur şi simplu textul în întregul lui dat nouă spre interpretare sau doar spre a fi contemplat.
Am putea bănui că şi privim un asemenea text, că trecem pe lângă el în fiecare zi sau că suntem chiar propoziţiile lui. Ce ar fi Politica? Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?!
Text înfășurat pe băț(sul), un text ce urcă din țărână fragmentar, ca orice papirus ori pergament, rând pe rând, fiecare încercând să anticipe cu textul său, cum fac tastele mele, care-mi anticipă intențiile, rezultând un metatext de tot râsul, cam cum erau textele suprarealiste sau dadaiste scoase tzarist (Tristan Tzara!) din pălărie, bilete de papagal la oracolul din Delphi. Interesantă zidirea de texte în contexte locale, în care fiecare zelos absolut ignorant si incompetent își dă cu părerea, proorocind, de ce ar putea zice tăietura de text, mai departe! O, Casandrele sau Pithya, preoteasa ce interpreta profețiile politicii lăutărești a la București! Când NU stăpânești o situație, pleci de la elemente disparate și visezi povești sau mituri somnifere la infinit, PE LÂNGĂ RALITATE! Cam cum făceau comandanții nostri în armată, în câte o pauză prelungită de la instrucție: erau meșteri rapsozi, aezi în inventarea de verzi și uscate, sau părerologii de pe geamurile electronice, musafiri nepoftiți în casele noastre!
Din fericire, spațiul i se adresa în urechea cu care nu auzea nimic și pe care obisnuia sa si-o aplece, de dimineață până la prânz, la doleanțele cetățenilor. Cu spațiul în brate Citu se simți împlinit. Lua atitudinea de verticalitate, puse spațiul jos pe jos, scoase din buzunar un teanc de bani si-i oferi cameristei care făcea curățenie în el. Camerista lua banii, cu Citu cu tot și intr-un gest de mare demnitate îl arunca la cos. Fiind fosta jucătoare de baschet, reuși un cos de trei puncte, moment în care spectatorii sarira de pe scaune, scaunele de pe poziții și cu mic cu mare strigara bucu-ROSI de invidie: nu la cos, la gunoi cu el. Catu zăcea chircit pe podea, incerând ca să se ridice. Arbitrul era deja cu numărătoarea la 8. Era convins ca nu mai avea putere sa-si prezinte poziția verticala, dar în acel moment își aduse aminte ca in buzunar are o punga de praf alb de orez. O lua și o consumam pe toată. Sa vezi, domnule explozie de energie. Din acel moment Citu fu numai energie reciclata albastra și devenit feblețea ttuturoradmiratorilor corectitudinii politice din Marea Albastea intesata cu valuri, valuri de covizi, trasi de ureche ca sa crească de prietenii sai Harafat și Jhoannys ajutati de trupa de oligofreni globalisti, digestiv si nu sugestiv intitulata: marea digestie antidiareica.
Ti-am văzut viitorul ieri noapte. Și cum arata? intreba Citu broboade de apa carbogazoasa pe toată fata sa de om cu multe fete. Arata ca viitorul, adică greu de descifrat și totuși cu șanse mari de a deveni un lider de talie zonala fără talie standardizata pentru bărbați, adică 100/220/100. Citu cazu pe gânduri. Cazu rău de tot. Astfel ca-n urma căzături își fractura gândirea logica pe care nu o avusese niciodata,și-l întreba, total ilogic, printr-o întrebare idioata pe Nostradamus dacă va fi președinte. Dar, suntei președinte, ii raspunse Nostra Cosa. Răspunsul fu marea lovitura primita de Citu. Adică va rămâne numai președinte de partid și nu și de țară. Dar parca ca printr-o minune auzi o voce care-i sopti ca Tara Barsei îl vrea președinte. Citu se trezi bucuros și plin de energii astrale începu să facă un set de exerciții Pillates de revigorare a fizicului căzut în dizgrație. Nostradamus îl privea stupe-Fiat cu accent de Ford și Dacia Sandero, după care intona pe versurile poeziei: Dor de rod, binecunoscuta-i recomandare: sa nu uiți ca stai pe un scaun care se clatină și ca balamalele ti-au fost furate de către latura lgbtiqista a securității, usr, ca să le folosească la toaletele publice. M-ati băgat în ceata, zise Citu. Am nevoie de ochelari cu halo-gen fluid ca să pot ieși. Puteți sa ma ajutați? Cu mare placere, zise Nostra Cosa si-i oferi cadou un volum din Opere Culese, de Lenin al Saselea( VI). Citu ii mulțumi prietenește și pleca bulver-SAT de vacanta in zona pădurilor furate de către el și familia sa, spre biroul sau care între timp fusese furat de către o trupa de comando de extratereștri, trimis în mod intenționat de deliberat de către domnul Ovidiu. Totuși, cu chiu cu vai Citu reuși ca să între în spațiul în care își avuse biroul, iar când spațiul îl vazu ii sari în brate și cu o voce de tunet și fulger ii sopti la ureche: sunt or-fan Jhoannys.
Sunt omul consumului nocturn și al mancatului de cuvinte diurn, adică condamnatul pentru mers în zig zag Zagreg pe autostrăzi străine, domnul Citu și sunt așteptat de domnul tovaras Nostradamus. Secretara se imbujora pana in inima bujorul sau rămas fără petale in urma cu ceva ani buni și cu o voce demna de o femeie de bătut la mașină de bătut litere i se adresa, în timp ce-l mângâia pe creștetul cu ușoare urme de par salbatic domesticit: ma Bucur, oierul care a stat la baza orașului București, enorm de mult ca va cunosc la fata locului. Am auzit foarte multe lucruri urate despre domnia voastră de 12 luni avortate , dar nu mi-am putut imagina ca sunteti atât de frumos! As zice, dacă nu va supărați: o, ești frumos cum numa-n vis un înger se arata/ iar ochii tai sunt ca un leu cu fruntea cracanata. Citu își pierdu puțin din udul rațiunii vezicii urinare în pantaloni, la auzul acestui superb complement direct și cu mâinile tremurând de emoție gesticula: sunt al dumneavoastră pe veci. Amin. După acest scurt intermezzo lacrimogen cu lacrimi oferite cadou de către secția de jandarmi a biroului, Citu fu poftit in biroul oval de patrat al distinsului prezica-TOR zeul Nordului din zona sudica a Finlandei și Norvegiei. Ai venit? Am venit minim garantat și și ceva pus deoparte la salteaua relaxa. Bine. I-a loc și stai jos fiindcă vad ca te doare dintele de canin și un premolar din partea celor care nu cuvanta. Citu lua loc în picioare și zise: de ce m-ati solicitat printr-o chemare urgenta? Nostradamus își duse mana la tampla- rie și cu un gest de Phitia cuvanta:
Nostradamus îl chema, printr-o nota de PATRU scrisa cu care picase examenul de treapta a doua, in biroul Oval pe marele om de șezut Citu Naufragiatul. Citu citi nota și dădu fuga la mamica sa din Baneasa: mami, mami puiul Securiștilor, zise mami, ce vant te aduce la mine și la sondele de mare adâncime? Mami, am fost chemat de către Nostradanus în biroul lui. Ce sa fac? Dragul mami drog de sare în spinarea lui Orban, du-te. O sa-ti prezică viitorul. Dar mami, mi-e mi l-a prezis securitatea și CIA-anurile de paste ocean cu sediul în București. Lasă. Nostradamus are puteri celeste, nu ca ăștia subterestre adică acoperite ci celofan precum murăturile în borcan. Cu inima în dinți și cu dinții în buzunar, Citu apasă pe CLOANTA cabinetului particular a tovarășului căpitan Nostradamus. Îl intampina secretara, in papuci de casa de marcat si sutien cu o singură piesa, adică cupa drepta, ca să vadă lumea ca ea e de stânga dispusa la hedonism și de dreapta la acțiunii subversive.
Asta Nostra Balush (nu Cosa Nostra, inventata tot de cei „alesi” si copiata de sicilieni, dar pe care nu s-au dat prezicator), sau Nostra Labush, ca tot ne tine el ocupat cu cutzu cutzu na grivei, se ocupa cu drogurile, adica intr-un hirdau cu apa fierbinte punea si el ierburile lui, iar virind capul in hirdau, se naste-au ideile lor ca nu era-au curajosi pe vremea aceia sa le foloseasca public. Asta se cheama ca ei folose-au ka laba lor si visau ca si 24 fecioare promise nu erau de ajuns, daca de atitiea ierburi nu se mai sculau,ca oricum nu se mai ce mai scula…Asha ca metoda lui Pavlov sa transmis ca un reflex la ka labishti lor, precum se spunea in vechime ka ka laba noastra nu este a nostra, dar si nu a lor…Asha c aHitlerica ShoroSSel pe post de Lovrov Boy s-a pus la scos la produs intelectualii lor ca pe vremea si actualul Hitler-Stalin. Ce mai, nu mai sti cine mani pulea za: aia din vest, ori aia pe invers=Est???
O zi buna.
Con
Mda bre,.E UNIVERSAL .. Se potrivește oriunde oricând la oricare ocazie.. Nostradamus a fost foarte deștept, aproape ca mine,.Pricepea șpilu și a demonstrat,.Păcat că doar după secole e apreciat..