Toată lumea se adună în Piața Chibrit. Androizi, extratereștrii, roboți, cyborgi, elfi, zâne, câte-n pricolici, toți cu mare zvâc, toți cu mare aplomb. Strigă de nebuni, de toate, în contra Parlamentului, în contra Guvernului, asta e, nu te pui cu lumea digitală extinsă. Ce, nu știai? Planeta Pământ este de fapt un joc pe calculator.
Politica pământeană este un joc pe calculator. Și uite ce de aiureli virtuale strigă toți ăștia din Piața Chibrit! Dronele Poliției au ucis un om nevinovat. Președintele a condamnat un om nevinovat. Parlamentul a făcut piftie un om nevinovat. Astea toate trebuie să fie programe virtuale, nu te pui! Strigă virtualii, în draci! Vrei să-ţi spun cine eşti cu adevărat? Vrei să afli cine eşti cu adevărat? Ţii morţiş să înţelegi ce cauţi aici, acum, în această Ipostază? Îndreaptă-ţi spatele. Mulţi dintre voi îşi bagă nasu’ drept în ecranul monitorului.
Ştii de ce? Nu ca să vezi mai bine. Ci pentru că în Simultaneitate frontierele realului se văluresc. Sunt văluritoare. Pentru că eşti în Simultaneitate. Vezi că-ţi sună celularul. Uuups, e celularul colegilor tăi? E celularul unui trecător? E celularul iubitei tale? E celularul unei gagici mişto care tocmai trece pe sun fereastra ta? Sau e celularul dintr-un spot publicitar? Poate fi un gingle dintr-un hit care se zbenguie pe Accuradio. OK. Cine eşti? În mod sigur nu eşti Ion Iliescu. El nu citeşte bloguri. Poate că nu eşti nici George Bush.
Nici el pare să nu citească bloguri. Cred că nu poţi fi Napoleon Bonaparte, nu? Atunci cine eşti de fapt? Şi cât de conştient eşti de faptul că exişti cu adevărat? Poate că exişti în imaginarul cuiva! Poate că nu eşti real. Marketingul trebuie să vândă! Marketingul? Oauuu! Waving Marketing? Waving War? Waving Era? Ce mama dracului mai e şi bazaconia asta bufniliană? Te ia frica, nu? Îţi este frică de mori! Nu mă păcăleşti. Nu m-a păcălit nimeni, niciodată. Toţi murim de frică. Fiecare dintre noi are o frică a lui, ancestrală, dincolo de raţiune.
Unii vor încerca să afle de ce anume ţi-e frică pentru a te manipula mai bine, inteligent, într-un scop anume. Vom vorbi despre Artele Manipulării. Coming Soon! Neînfricaţi nu există cu adevărat. Frica are părţile ei bune. E corector de situaţii. E un avertizor. Frica face parte dintr-un proces pe care savanţii, filozofii, maeştrii secretului, psihologii militari, politicienii, artiştii şi oamenii de afaceri încearcă să-l desluşească. Nu e nevoie neapărat să cadă pe tine o bombă ca să se stârnească frica. Ce prostie zice Ovidiu Bufnilă, nu?
Dacă a căzut o bombă pe tine eşti terminat, nu? Vezi, oamenii simplifică de fapt faptele realităţii la scheme imaginare şi imaginate. Căderea unei bombe face parte dintr-un complex întreg. O bombă nu cade pur şi simplu pe tine. Realitatea ta te avertizează. Media vorbeşte despre conflicte, despre beligeranţă, despre geostrategii, despre lupte şi bătălii, atentate şi stări conflictuale extreme. Imaginarul tău construieşte ficţiuni cu bombe. Într-o oarecare măsură, MINTEA ta e avertizată. Dar ce anume participă la această dinamică a fricii?
Poate că celulele tale au un simţ al lor, straniu, negândit de noi, intuit doar. Presimţirea are şi ea o dinamică stranie, nebună, magică. Până la urmă ce este FRICA TA? Imaginile, brandurile, imagologiile nu se construiesc aşa, ca la o promenadă. Îmi pare rău, e război tot timpul. Când construiesc imaginea unui lider dau nas în nas cu imaginile altor lideri. E care pe care. Când construiesc imaginea unei instituţii tot timpul descopăr zone de conflict cu alte instituţii. Când consiliez managerii unei firme, oho, câte războaie comerciale descopăr!
Dacă sunt un consilier prost atunci cad în genunchi la prima rafală. Asta e, e război. Când m-am ocupat de comunicarea internă a unei instituţii publice am fost nevoit să mă mulez rapid pe conflictualitatea din instituţie ca să-mi pot îndeplini misiunea. Directorul de la resurse umane se avea la cuţite cu directorul economic, o femeie-caporal, uauuuu! Directorul de la administrativ căzuse în ghearele şoferilor care-l aveau la mână cu gagici şi făceau ce voiau în instituţie. Şefii de birou se cafteau pe viaţă şi pe moarte.
Ce PR? Ce marketing? Lupta pentru supravieţuire e peste tot! Prim ministrul îl rade pe Preşedinte. Femeia de serviciu complotează cu suratele ei împotriva unui şef mărunt de birou care le face viaţa amară. Directorul de marketing se gândeşte la o mărire de salariu în timp ce campania lâncezeşte în mediul virtual, ce să mai zic de campaniile politice, otrăvite și digitale. Ce folos că printurile şi videoclipurile sunt ochioase dacă angajaţii companiei te servesc în silă şi te strivesc între dinţi ca pe un gândac? Eşti un gândac! Asta e. Cu alte cuvinte, tigrilor şi tigroaicelor, se trage din toate părţile.
„Lume ,lume -soro lume / de ce esti asa nebuna /de ce ne privesti cu ura ?” Da Bufnila ,chiar nu mai are rost sa „consiliezi „pe cineva…”A la guerre com a la guerre !”