WSJ a scris sâmbătă că ambasadoarea SUA în România, Kimberly Guilfoyle, ar fi avut o discuție contondentă la o cină din luna martie cu ministrul grec al energiei, Stavros Papastavrou. În timpul acelei conversații s-ar fi referit la ceea ce e pe cale să pățească Guvernul de la București pentru că se opune intereselor energetice americane în regiune.
„Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”, ar fi spus Guilfoyle, potrivit celor prezenți la cina la care s-a purtat discuția.
O filmare publicată în luna aprilie a acestui an în presa autohtonă despre o întâlnire care ar fi avut în luna martie și la care au participat președintele PSD Sorin Grindeanu și ministrul de atunci al Energiei, Bogdan Ivan, alături de ambasadoare, a dobândit sâmbătă alte valențe în contextul dezvăluirilor WSJ.
La momentul publicării articolului, accentul a fost pus pe nefirescul participării la întâlnire a unui urmărit general alături de președintele PSD, un consilier prezidențial și ministrul Energiei. Jurnaliștii s-au întrebat cel mult ce rol ar avea prezența unui ambasador SUA în altă țară decât România la întâlnire, fără a face vreo legătură cu debarcarea guvernului.
La acel moment, Sorin Grindeanu declanșa atacuri virulente la adresa premierului Bolojan și invoca foarte des posibilitatea ruperii coaliției de guvernare cu PNL.
Peste doar o lună a avut loc în PSD referendumul intern care a consfințit retragerea miniștrilor PSD din guvern, iar în luna mai PSD și-a demis propriul guvern, condus de liderul PNL alături de care Grindeanu făcea parte dintr-o alianță de guvernare.
Demiterea în Parlament a fost instrumentată cu ajutorul extremiștilor de la AUR, printr-o alianță de conjunctură.
„Intermediarul își încasează marja, iar cetățeanul rămâne cu factura”
În România, deciziile proaste din energie au aproape întotdeauna același deznodământ: politicianul. Dar politicianul își încheie mandatul, intermediarul își încasează marja, iar cetățeanul rămâne cu factura”, spune Dumitru Chisăliță, fondatorul Asociației Energia Inteligentă, inginer și expert român în gaze și energie.
„Cazul tentativei de a aduce gaz natural lichefiat scump din SUA, care sa fie amestecat cu gaz ieftin românesc și să fie plătit de „fraierii” de români asta arată: cât de ușor poate fi împinsă populația către o afacere al cărei preț nu a fost demonstrat public”, remarcă specialistul.
Tot el spune și cât ar fi plătit consumatorul român pentru acest gaz: la nivelul lunii septembrie 2026 cca 0,62 lei/kWh.
El amintește că un ministru al Energiei, i-a cerut președintelui și premierului începerea negocierilor pentru un acord cu SUA privind GNL, referindu-se, fără a-l numi pe Bogdan Ivan,
Bogdan Ivan, ministrul Energiei, îi ceruse încă din ianuarie 2026 lui Nicușor Dan și lui Bolojan să semneze un acord guvernamental pentru cumpărarea de GNL american prin Nova Gas&Trade.
Solicitarea sa ar fi fost temperată la Cotroceni și la Palatul Victoria din cauza numeroaselor semne de întrebare privind prețul și oportunitatea economică.
„Nimic anormal. Printre argumentele a invocate evitarea unui posibil „blocaj” în relația cu partenerul american”, spune analistul.
El se întreabă, însă, „cine a creat aceste așteptări (blocaj) pentru SUA?”
Promisiuni fără acoperire. Refuzul premierului de a sacrifica o companie și de a-i pune pe români la plată
În jurul demersului se afla un memorandum semnat în noiembrie 2025 la Atena, spune Chisăliță.
El dezvăluie că „declarațiile iresponsabile ale unui director la Atena, au pornit de la convingerea că, la acest nivel, poți face promisiuni fără să te trezești obligat să le respecți. Numai că promisiunile au dus la un memorandum. Partea americană a observat că semnatarul român nu putea revinde gazele și a insistat ca, înainte de plecarea din Atena, documentul să fie semnat de un furnizor român.
Acesta ar fi acceptat după ce i s-a spus că semnătura este doar un artificiu și că va ieși din înțelegere în câteva luni.
În realitate, memorandumul prevedea cumpărarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz american, iar angajamentul ar fi încă în vigoare”, spune expertul.
„Ieșirea promisă nu s-a produs. Prim-ministrul a impiedicat sacrificarea companiei împinse să semneze artificiul și, mai ales, transferarea notei de plată către români.”
Cum ajung românii să plătească matrapazlâcurile politicienilor
Așa arată mecanismul prin care românii ajung să plătească de 20 de ani matrapazlâcurile politicienilor, spune Chisăliță.
„Mai întâi, o oportunitate comercială este prezentată drept obligație strategică. Apoi, se invocă urgența diplomatică.
În final, unei companii de stat i se cere să preia riscul economic, pentru că oricum românii vor plăti”, conchide specialistul.
El spune că nu gazul american este problema: „gazul american nu este, prin definiție, o alegere proastă”.
„Poate fi o sursă necesară în anumite perioade”, dar, dacă un oficial vrea ca România să cumpere volume mari, trebuie să arate prețul final la intrarea în România, perioada în care gazul este necesar și alternativa cu care l-a comparat”, explică el.
„Patriotismul economic”, spune Chisăliță, începe cu acest calcul.
Românii nu trebuie să afle din factură cât costă ambițiile unui ministru sau promisiunile făcute în numele statului
România are nevoie uneori de importuri, spune expertul în energie. „Dar faptul că importăm gaze nu înseamnă că trebuie să acceptăm orice cantitate și orice preț. Un import care acoperă un deficit real poate proteja consumatorii. Un angajament scump, luat pentru a satisface un obiectiv politic, îi poate împovăra pe români ani întregi.”
Publicul, spune el, are dreptul să cunoască adevărul și este de datoria autorităților să prezinte corect lucrurile.
„Românii nu ar trebui să afle din factură cât au costat vorba lungă a unui director, ambițiile unui ministru sau promisiunile făcute în numele statului. În energie, fiecare decizie politică are un preț. Regula trebuie să fie simplă: cine propune cumpărarea să arate calculul înainte de semnare, iar cine greșește să răspundă pentru cost.”
Precizări necesare
Chisăliță face o distincție clară între diversificarea rutelor de tranzit și diversificarea surselor de gaze.
România, spune el, are un interes direct în dezvoltarea unor rute alternative pentru că acestea îi sporesc securitatea aprovizionării și rolul regional.
Diversificarea surselor trebuie urmărită în cadrul unei strategii prin care România să-și extindă activitatea dincolo de granițele naționale. Cele două obiective nu trebuie confundate și nici invocate pentru a justifica acțiuni neeconomice.
Furnizorul român intermediar a fost victima, nu „băiatul deștept” din Energie, spune Chisăliță.
El spune că, deși nu se vorbește deloc, afacerea ăguboasă a eșuat în primul rand datorita poziție corecte și neobediente a conducerii ROMGAZ.