Pe vremea studenției și a începuturilor mele jurnalistice, însoțeam Ansamblul folcloric Mărțișorul al Casei de Cultură a Studenților din Cluj. Am bătut alături de Mărțișorul o mare parte din România și în drumurile noastre prin Transilvania l-am cunoscut mai bine pe Dumitru Fărcaș. Drumurile erau lungi, spectacolele prin comune și sate țineau pînă tîrziu, iar drumurile de întoarcere spre Cluj treceau întotdeauna peste dealul de la miezul nopții.
Doi oameni ne „stricau“ somnul. Dumitru Fărcaș, care se apuca să mîngîie taragotul, și Gheorghe Turda, care una-două i se alătura cu un „ai-hai“! Ei doi erau vedetele Mărțișorului și pentru ei se aduna lumea prin sate. Pentru Mitru și pentru studentul de la Conservator care voia să spargă geamurile căminelor culturale cu vocea lui de Operă. Ansamblul de dansuri Mărțișorul era un fel de ambasador folcloric al României universitare, dar și un discret vehicul de cunoaștere a lumii de dincolo de Cortina de Fier.
Și Gheorghe Turda și Dumitru Fărcaș au văzut Europa cu folclorul românesc în interpretarea unui ansamblu studențesc. În spatele acestor vedete de scenă se afla un mare organizator al lumii studențești, Laurențiu Hodorog, directorul Casei de Cultură, cel care la prima sa călătorie la Paris, cînd a văzut primul nud, a exclamat: ce nud, vere, este goală de-a binelea! I-am însoțit și am scris cîte ceva despre spectacolele lor în Maramureș și în Bistrița. Am ajuns și la ei acasă, în satele lor moroșene de un farmec pe care nu-l pot descrie. De acolo avea Dumitru Fărcaș multe din melodiile sale. Pe unde cînta, după spectacol mai trăgea cu urechea la cîte un bade de pe Tîrnave sau de pe Valea Mureșului.
Mitru Fărcaș a fost sufletul tuturor marilor petreceri din Ardeal. Uneori a fost adus să cînte și la București. A cîntat pentru toate mărimile României. Nu avea încotro. Toți erau morți să-l aibă la ureche la o aniversare sau la o petrecere. Dacă nu mă înșel, a fost dus să cînte și pentru șefi de state veniți în vizită în România lui Ceaușescu. De-asta, student fiind, nu-l îmbrățișam din tot sufletul. Mai tîrziu, l-am înțeles. Mitru Fărcaș cînta pentru oricine. Numai să cînte. Era modul său de a exista în spațiul românesc, felul său de a vorbi cu semenii, marca și ștampila lui sufletească și spirituală. Nu îmi mai aduc aminte în ce sat din Transilvania s-a întîmplat o scenă.
Am ajuns cu autobuzul pe care scria „Ansamblul studențesc Mărțișorul“ în fața căminului cultural, unde nu era nimeni. Cei din Ansamblul Mărțișorul erau destul de derutați, pînă cînd Mitru Fărcaș a zis: „Ia uitați-vă aici!“. A scos torogoata și a început să cînte pe scările căminului cultural. În cîteva minute, țăranii au început să curgă de pe ulițele satului. Unii ieșeau la ferestre, alții fugeau de-a binelea spre cămin. Parcă îi chema un duh, parcă se trăgea clopotul a foc sau a năvală, parcă se anunța o mare sărbătoare. Pentru mine, acea chemare din taragot (torogoată) era ca un strigăt din buciumul lui Avram Iancu.
Dumitru Fărcaș a fost și rămîne în cultura română ca unul dintre cei mai de seamă rapsozi din cîți au încălzit sufletul poporului nostru. Muzica sa îl așază lîngă legendarii Petru Crețea Șolcanul și Relu de la Căstău, poate mai sus decît aceștia. În două sunete scoase de Mitru se regăseau și Transilvania și sufletul românesc. Din cîteva note te ducea la cer, în acea stare de grație în care nu mai erau necazuri, pericole sau dureri. Doar bucuria de a trăi exprimată printr-o respirație pe taragot. Și ea suna românește cum nu a sunat decît muzica marilor artiști ai neamului românesc. Adică Enescu, Luchian și Celibidache.
Dumitru Fărcaș era un om blajin, plin de haz și cu o voce inconfundabilă, chiar nemuzicală. Dar de îndată ce începea să sufle în instrument, se exprima spiritul românesc în toată frumusețea sa. Cu moartea sa, se duce unul dintre marii artiști, care nu știa că este o mare felie din sufletul românesc.
Dumnezeu sa il ierte, Dumnezeu sa il odihneasca pe omul asta Dumitru Farcasu !
Numele lui real era Farkas Demeter,. ați făcut din el român, pentru că v-a făcut ”folclor maramuresean”. Evident obiceiul persistă de când românul a năvălit in Transilvania și a făcut din Nagy, Naghi, din Szűcs, Suciu, din Sütő, Suteu din Kovács, Covaci si asa mai departe. Insa normal ca prin transcrierea numelui pe romaneste , nimeni nu devine roman.
Da,da,era unul,Telkes,un roman pur-sange care scosese si un manual despre cum …maghiarizam?! auzi acolo…dar mai bine lasa-ne pe noi,cei care l-am iubit si il vom iubi sa-i plangem disparitia si golul pe care il lasa in sufletele noastre si scrie pe ujsagurile matale macar acum…Sa-ti fie somnul lin,crai al sunetelor domoale sau tumultoase picurate in suflete din taragotul tau fermecat!dormi in pace!
Bai gagauta, ungurii au maghiarizat toate numele in Transilvania. E plina Germania de nemti cu nume maghiarizate. Comportament de asiatici. Daca nici Dumitru Farcas nu are suflet de roman… Dar ce sa ceri de la niste loaze semidocte ca tine.
Ai Siktir bozgor mincinos.
Amice , spuneti mata numa’ tarasenii. Lucrurile au stat „izact” invers , adicatelea numele multor romani au fost maghiarizate. Si credeti MATA ca D.F. ar fi putut interpreta cu atata simtire si har muzica romaneasca daca nu era fiu al acestei natii ? Imi veti spune , mata, ca in 1938 , cand s-a nascut D.F. inca nu venise Diktatul de la Viena. Da , acesta e mai tarziu , dar maghiarizarea mumelor se facea de multa vreme .Nu intru in istorie pentru o asa nastrusnica afirmatie a Dvs privitoare la numele de familie/botez din zona „Celor 3 natiuni” , o rusine pentru alogenii de acolo . Vaz ca mentalitatea inca exista , chiar si la aere mai rarefiate.
Dumitru Farcas , Dumnezeu sa te odihneasca !
CE BINE ERA IN SOCIALISM-NU COMUNISM,CUM SPUN TOTI TEMBELII DE AZI. ERAM EGALI,UMBLAM NOAPTEA FARA
CACAMERE VIDEO,MANCAM,BEAM,DANSAM. NEMERNICII LUI IL DIABOLO DE AZI,NE MANANCA DE VII. MAI VIN SI
100000 DE PUTORI IN TARA, SA STRICE ASFALTUL SI TROTUARUL. SA-L ARESTEZE PE NEAMT, CA A FURAT SI VANDUT
5 COPII PENTRU ORGANE .NU-I ADEVARAT. SA ADUCA COPCHII ACASA,SA-I VEDEM. MANGLITOR DE SIBIU. HUO,SCARBA
Odihnă veșnică ”””artist și mare om.”””
Cum moare cineva ,hopa toti cu lauda (din acest moment orce promisine nu costa nimic )asa ca , luati o pauza !
A mierlit-o Farcasu ! La cite kile de osinza avrea pe inima avea nici nu ma mir , ma mir ca a trait ! Mare artist , sa-i fie tarina usoara , un voloșan autentic ! Daca ar fi fost ingropat la Sapinta asa as fi scris pe crucea lui . Io-s din Camirzana Oașului si cunosc oaminii locului …..
nici macar intr-o inima imensa nu a mai incaput atata durere!…asta ne este noua societate si viata si „untoldurile” si motocicletele ne vor distruge natia si glia! „dar pana cand?”… „…cristosi sa fiti nu veti scapa nici in mormant”
Sulfetul artistului, indiferent de domeniul sau, este unul special. Artistul vorbeste cu sufeltul si incinta sufelte. Drum luminos, Dumitru Farcas!
Dumnezeu sa-i odihnasca sufletul in liniste si pace !. Din pacate a plecat un mare iubitor al folclorului romanesc, din fericire, dupa cei plecati, raman sau se nasc alti promotori ai folclorului romanesc.
…acu tre sa va contrazic dle Nistorescu si nu i nici o place din parte mi; el stia ca i parte din sufletul romanului ca d aia canta ..stia ca ce canta exprima durere , vesnica durere ..ca asta ne a fost dat ..durerea. exceptând perioada ceausista când romanul umil (nu cel oportunist care az ii parlimentar) romanul umil s a simtit om..si a fost o perioada demna ..bineinteles eliminând excesele unora ..unora din care s au recrutat executorii lu ceausescu..
Antiromanismul a devenit „monden” ! Multumesc ca aparati sentimentul national .
Doamne, ce trista veste! A murit iubitul Mitru Farcas, magicianul oboiului si mai ales al taragotului, cel care ne-a incantat tineretea/studentia, noua, generatiile clujene ale anilor ’60-70, mai ales a tinerilor veniti de la sate si nu numai, a iubitorilor de folclor autentic. Cu siguranta la fel si pentru generatiile anterioare si ulterioare. In spectacolele de la Casa de cultura a studentilor, alaturi de orchestra „Martisorul”, era inepuizabil cantand „Sambra oilor” si multe, multe alte melodii. La fel si in serile de dans de la Agronomie, sau alte locatii clujene. De era tanar si dansul, eram tineri si noi. Dumitru Farcas a fost apreciat si laudat de marea Maria Tanase, alaturi de care a cantat in tinerete. Ma inclin, sa ne inclinam cu piosenie, in memoria marelui artist, care a fost Dumitru Farcas si sa spunem: Dumnezeu sa-l ierte! Odihna linistita si vesnica! Pentru unii comentatori, care gasesc motive de galceava, certuri, jigniri, consider ca ar fi bine, omeneste, crestineste sa lasati disputele de orice fel, pentru alte ocazii si sa ne lasati pe cei care l-am cunoscut, apreciat, respectat si iubit sa-l plangem in liniste, sa pastram un moment de reculegere in memoria marelui disparut, regretand trecerea Maestrului Dumitru Farcas la cele vesnice. Inca odata, Dumnezeu sa-l ierte!