„Laşitatea este cel mai mare viciu“, spunea Mihail Bulgakov, într-unul din cele mai bune romane ale secolului XX- Maestrul şi Margareta – un roman interzis şi distrus în regimul stalinist, autorul rescriindu-l din memorie, pe patul de moarte, ajutat de soţia sa, Elena, căreia îi dictează ultimele retuşuri.
La fel ca societatea românească de azi, societatea surprinsă de Bulgakov este o societate oprimată, crescută și educată în dictatură, care nu are la un moment dat de ales decât să fie o slugă credincioasă mâinii care îi întinde zilnic bucăţica de pâine, nici prea mare, nici prea mică, ci doar suficientă pentru o supravieţuire care să nu-i îngăduie nici moartea, dar nici progresul.
O asemenea societate tinde să aibă tot restul vieţii sale comportamentul rumegătoarelor: să fie speriată şi dezbinată şi mai ales să lupte pentru supravieţuire prin fugă.
România, la momentul actual, este doar un teritoriu care trebuie cucerit, iar prin implicarea companiilor multinaţionale în activitatea politică şi legislativă se creează pârghiile necesare dependenţei economico – financiare.
Memoria este sursa şi gardianul tuturor lucrurilor, acesta este motivul pentru care trebuie să apelăm ca o ultimă soluţie la mentalul colectiv şi la străfundurile istoriei, ca să înţelegem că perioada actuală pare desprinsă dintr-un tablou al erei fanariote. Şi cum toate izbânzile se întemeiază pe lucruri spuse sau făcute la timpul lor, revoluţia fiscală mult aşteptată se doreşte a fi un veritabil reviriment pentru mediul de afaceri şi pentru cetăţeanul de rând, pentru politica de încurajare a întreprinderilor mici şi mijlocii, considerată ca mijlocul cel mai important al relansării economice, ducând la crearea unei societăţi de mijloc necesară oricărui stat civilizat şi cu o economie sănătoasă.
Politica de încurajare a întreprinderilor mici şi mijlocii, considerată ca mijlocul cel mai important al relansării economice, s-a dovedit a fi insuficient susţinută în fapt, cu efecte dezamăgitoare.
O altă soluţie pentru a ridica nivelul veniturilor la bugetul de stat este aceea de a crește redevenţele pentru toate resurse naturale, dar în special pentru petrol şi gaze. Trebuie să privim cu responsabilitate viitorul ţării, având în vedere că populaţia României este la limita sărăciei, fără să poate beneficia de resursele naturale ale propriei ţări.
Altă măsură fiscală benefică ar fi ca declaraţia de avere, referindu-ne aici la patrimoniu, să constituie momentul T0. Sigur, se poate discuta ce cotă de impozit trebuie să se introducă pentru averea care nu se poate justifica, dar este absolut necesar introducerea acestui moment fiscal T0. Acest model a fost implementat şi de alte state cu succes, efectul fiind atragerea unor importante venituri la bugetul statului.
Dacă obţinerea controlului României printr-o serie de măsuri antisociale prin crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei, distrugerea familiei şi a coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc, distrugerea mediului de afaceri cu capital românesc, disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medical, educaţional şi administrativ-teritorial, îndobitocirea populaţiei, trecerea în umbră a valorilor naţionale şi încurajarea dezvoltării unei societăţi de consum, au pus bazele înfiinţării unei pieţe de desfacere pentru produsele de proastă calitate ale Occidentului, această situaţie trebuie să înceteze, precum şi eşecurile guvernamentale, experimentate de către nişte politicieni lipsiţi de determinare şi cu teama de a-şi asuma chestiuni esenţiale dezvoltării unei societăţi prospere.
Aşteptăm, domnilor guvernanți, măsuri, cum ar fi suprataxarea băncilor străine, stoparea atât a exploatărilor resurselor naturale de către străini, cât şi a exportului profitului țării de companiile străine, prin inginerii financiare.
Cum bunăstarea începe în conştiinţa fiecăruia şi ni se atribuie ceea ce credem că merităm, cum socialiştii, prin ruşi, ne-au luat producţia, iar capitaliştii mijloacele, iar situaţia dezastruoasă în care a fost adusă România, „ridicată“ la rangul de colonie, doar inteligenţa şi curajul ne mai pot ajuta.
„Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj“ – George Orwell
D-le Demetar, sunt intrutotul de acord cu ceea ce scrieti! Asa este: „România, la momentul actual, este doar un teritoriu care trebuie cucerit, iar prin implicarea companiilor multinaţionale în activitatea politică şi legislativă se creează pârghiile necesare dependenţei economico – financiare”.Ati prezentat f bine ce se intampla in Romania de cca 25 de ani:”…obţinerea controlului României printr-o serie de măsuri antisociale prin crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei, distrugerea familiei şi a coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc, distrugerea mediului de afaceri cu capital românesc, disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medical, educaţional şi administrativ-teritorial, îndobitocirea populaţiei, trecerea în umbră a valorilor naţionale şi încurajarea dezvoltării unei societăţi de consum, au pus bazele înfiinţării unei pieţe de desfacere pentru produsele de proastă calitate ale Occidentului, această situaţie trebuie să înceteze…”
S-au scurs 28 de ani de la dictatura ceausista care a construit totusi ceva pentru oameni. Si tot pe dictaura de acum 28 de ani dati vina pentru ticalosia si hotiile voastea de dupa caderea dictaturii? Atunci ce rost a mai avut caderea dictaturii daca traim mult mai rau ca atunci? Doar pentru ca Nastase, Dragnea, Basescu, Tericeanu si multi alti baroni cin diverse culori politice sa poata fura fara oprelisti si sa se lafaie in lux si desfrau cu amante parlamentare dar analfabete?