52. Midias
Bunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, a fost, până la urmă, un om foarte bogat. Până la urmă…
Într-o zi, pentru că l-a auzit că se plânge toată vremea de sărăcia lucie în care-şi târăşte zilele, Dumnezeu i-a oferit o şansă unică bunicului lui Julius Zimberlan: l-a introdus în S. C. a M. L. (Seiful Central al Monetăriei Lumii) şi i-a spus că poate să ia de acolo atâtea monede de 5 centime câte va putea număra.
Cu o asemenea oportunitate nu te întâlneşti de două ori în viaţă! Ba, majoritatea oamenilor nu s-au întâlnit nici măcar o dată cu ea. Cunoaşteţi dumneavoastră pe cineva care să fi avut o asemenea şansă formidabilă? Despre trei miliardari se spune că ar fi fost în această situaţie, dar nici măcar asta nu e sigur!
Aşa că bunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, s-a pus pe numărat monedele de 5 centime. După câteva ore a obosit, însă a văzut că, deşi a lucrat atent, n-a strâns încă atât cât şi-a impus. Pe urmă, când a ajuns la cifra visată, şi-a zis că nu-şi va putea ierta niciodată dacă va abandona culegerea de monede, atunci când poate să-şi dubleze, tripleze ori multiplica la nesfârşit cele mai luminoase vise.
Bunicul lui Juluius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, a numărat fără să se oprească monede de 5 centime timp de patru zile şi aproape patru nopţi, deşi era tot mai istovit şi-i era tot mai sete. Înainte de a se lumina pentru a patra oară de ziuă, bogat şi mulţumit de sine, foarte bogat şi foarte mulţumit de sine, s-a prăbuşit mort epuizat şi complet deshidratat.
Bunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, este considerat unul dintre oamenii cei mai de succes din istorie.
53. Dr. Julius Zimberlan
Străbunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, a fost un om deosebit de cult: a studiat la oraş şi şi-a luat examenul de bacalaureat cu brio. Când ieşea pe stradă, lumea îşi scotea pălăria în faţa lui.
Bunicul lui Julius Zimberlan, pe care l-a chemat tot Julius Zimberlan, a fost un om deosebit de cult: a studiat la oraş şi şi-a luat examenul de licenţă cu brio. Când ieşea pe stradă, lumea îşi scotea pălăria în faţa lui.
Tatăl lui Julius Zimberlan, J. B. Zimberlan, a fost un om deosebit de cult: a studiat la oraş şi şi-a luat examenul de master cu brio. Când ieşea pe stradă, lumea îşi scotea pălăria în faţa lui.
Julius Zimberlan a fost un om deosebit de cult: a studiat la oraş şi şi-a luat doctoratul cu brio. Când iese pe stradă, respiră aerul metropolei cu reclamele ei multicolore şi se pierde în torentul de trecători.
54. Julius Zimberlan este cel mai genial pianist al timpului nostru
Se spune că Julius Zimberlan ar fi cel mai genial pianist al timpului nostru şi că n-ar avea decât un singur rival, pe Xao Xi. Cel puţin aceasta a fost părerea unanimă a specialiştilor. Chiar şi „concurenţa“ a trebuit să recunoască neputincioasă că Julius Zimberlan ar fi cel mai genial pianist contemporan şi că n-are decât un singur rival, pe Xao Xi. Măcar de data asta, specialiştii sunt în deplin acord: „Julius Zimberlan este cel mai genial pianist al timpului nostru şi n-are decât un singur rival, pe Xao Xi”.
Publicul s-a bătut pur şi simplu pentru un bilet la concertele lui Julius Zimberlan, cel mai genial pianist al timpului său, deşi preţiosul bilet nu era deloc ieftin. Şi Xao Xi l-a apreciat mult pe Julius Zimberlan.
Paula Mirenfield n-a reuşit să obţină un bilet la vreun concert de al lui Julius Zimberlan, deşi ar fi dorit atât de mult să-l asculte în sală şi nu de pe disc… Aşa că a trebuit să se mulţumească şi cu interpreţi mai puţin celebri. Aceasta a fost toată viaţa una dintre deziluziile ei.
Într-o zi, soţul, inginer de poduri şi drumuri, a întrebat-o, plin de compasiune, cu ce este mai bun Julius Zimberlan decât solistul de la al cărui concert tocmai se întorceau. În loc de răspuns, Paula i-a aruncat una dintre „privirile ei ucigătoare”. Nici Wilhelmina n-a catadicsit să explice de ce Julius Zimberlan este cel mai genial pianist. Şi nici chiar Robert, profesorul de muzică. Aşa că J. P. Mirenfield n-a mai insistat. E clar: Julius Zimberlan este cel mai genial pianist al timpului nostru. Nu încape nici o îndoială!
55. Acvariul
Julius Zimberlan s-a trezit leoarcă de sudoare: visase că era un peşte de acvariu, un scalar asemenea unui fluture. Nu ştia cât a dormit, dar ţinea minte cum înota strecurându-se printre plantele ornamentale până ce dădea de peretele de sticlă. Atunci se întorcea şi înota strecurându-se printre plantele ornamentale până ce dădea de un alt (?) perete de sticlă. Pe urmă, Julius Zimberlan îşi amintea foarte limpede că era un peşte de acvariu, un scalar asemenea unui fluture ce înota strecurându-se printre plantele ornamentale, până ce dădea de peretele de sticlă. Atunci se întorcea şi înota strecurându-se printre plantele ornamentale până ce dădea de un alt (?) perete de sticlă.
„Groaznic! se tânguia Julius Zimberlan, e cumplit să fii încorsetat între nişte pereţi de sticlă, să depinzi de bunăvoinţa stăpânului… proprietarul acvariului… pentru a primi mâncarea, pentru a se curăţa apa, practic pentru orice! Groaznic!”
Visul acela l-a urmărit toată ziua: şi cât s-a plictisit la serviciu şi a fost admonestat pentru întârzierea lucrării, şi cât şi-a numărat banii la băcănie, şi când s-a strecurat prin traficul intens, şi cât şi-a completat formularele pentru fisc.
În noaptea următoare, Julius Zimberlan s-a trezit din nou leoarcă de sudoare: visase iarăşi că era un peşte de acvariu, un scalar asemenea unui fluture care înota graţios, strecurându-se printre plantele ornamentale. Şi realiză că în visul său nu s-a insinuat nici şeful de la serviciu, nici poliţistul de la circulaţie, nici banii întotdeauna drămuiţi.
Seara următoare abia aşteptă să se viseze peşte, scalar superb, asemenea unui fluture. Şi se trezi leoarcă de sudoare când realiză că nu se mai află în acvariu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.