Etnobotanicele şi încrederea în guvernul Boc

Un miting-demonstraţie-adunare populară ce a strâns laolaltă tineri – şi mai puţin tineri – pentru a protesta împotriva pericolului constituit de consumul de droguri şi produse etnobotanice a adus în actualitate un subiect extrem de grav. Nu atât pericolul – real, deja – al proliferării consumului de droguri, mai slabe sau mai tari, ni se pare relevant, cât o anume stare de fapt a societăţii româneşti. Cine este cel mai vulnerabil în faţa provocărilor unei societăţi unde fiecare trebuie să-şi găsească un loc şi un rost? Tineretul. Cine sunt cei mai vulnerabili în faţa dezamăgirilor şi minciunii şi mizeriilor de tot felul de care se lovesc dincolo de inocenţa vârstei şi incandescenţa unor idealuri învăţate din cărţi? Cei foarte tineri. Cine este cel mai vulnerabil la adaptare şi integrare într-o societate care nu-i oferă nimic sau doar rele modele? Tineretul. Răspunsul la astfel de provocări nu poate fi decât crearea unor alte contramodele, un alt univers şi alte coduri unde ei, cei tineri, să se simtă solidari. Şi să aibă un anume răspuns la acel teribil NO FUTURE cu care sunt loviţi în ce au ei mai bun. Utilizarea şi folosirea substaţelor psihotrope nu reprezintă ceva nou în istoria şi civilizaţia lumii. Există culturi unde aceste obişnuinţe intră în ordinea firescului. Copiii înfometaţi de pe versanţii Anzilor mestecă frunze de coca pentru a-şi amăgi foamea. Mandarinii chinezi fumau opium pentru a-şi multiplica voluptăţile. Şi tot aşa, din Africa până în Caraibe. Dar după revolta din mai 1968 a unei întregi generaţii crescute în sânul societăţii de consum care refuza establishment-ul, utilizarea de droguri a devenit o formă de refuz şi revoltă împotriva unei societăţi. Mişcarea hippie, care a început în SUA şi apoi a proliferat în multe colţuri ale lumii, a adus drogurile la nivelul unui consum de masă. Lupta împotriva traficanţilor de droguri a diverselor guverne s-a conjugat cu măsurile de încercare de protecţie a tinerilor împotriva acestui flagel. Care a proliferat, din păcate, şi a pătruns extrem de agresiv şi în lumea postcomunistă. Inclusiv la noi, aici, în România. Efortul lăudabil al celor de la Radio ZU şi al unor ONG-uri de a atrage atenţia asupra necesităţii adoptării unei legislaţii adecvate merită mai mult decât sprijinul opiniei publice. O manifestaţie de protest, dar şi o tragere de mânecă. Ce se va întâmpla cu noi ? Nemulţumirea, inechităţile, revolta surdă, indiferenţa, lipsa de perspectivă fac deja ravagii. Disperările de multe feluri, ca şi cazurile-limită, nu mai pot fi ignorate.Tot aflăm de situaţii disperate şi nenorociri având ca protagonişti mai ales dintre cei tineri. Acel NO FUTURE este adevărata cauză – desigur, sunt şi altele… – a proliferării consumului de produse etnobotanice. Şi lipsa de încredere. În societate, în familie, în cei din jurul nostru, în noi înşine. Adoptarea unor legi dure antidrog şi împotriva comerţului cu produse antibotanice este necesară. Sub semnul urgenţei. Dar nu şi suficientă. Preşdintele României trasa ca sarcină de ultimă oră partidului de guvernământ recâştigarea încrederii. Ce încrdere să mai recâştige cineva în care nu mai crede nimeni? Ni se apre o glumă proastă.

NO FUTURE nu poate fi combătut cu declaraţii de bune intenţii şi gargariseală retorică. Oricât ar vrea să crească Emil Boc în ochii noştri, încrederea e în altă parte.

Unde? Fiecare dintre noi poate da un răspuns mult mai adecvat. Merită să încercăm. Fără etnobotanice.