Eugen Barbu: Congresul PMR, luceafăr de calendar într-o lungă istorie biruitoare!

„Într-una din aceste dimineţi am răsfoit cu înfrigurare un volum de aproape 700 de pagini cuprinzând mici povestiri ale celor care l-au cunoscut pe Vladimir Ilici. (…) E uluitor cum acest intelectual spiritualizat, ale cărui statistici cuprinse în oprele sale m-au uluit prin minuţie şi informaţie, a putut fi dublat de un om de acţiune. (…) Eu însă aşa mi-l închipui pe acest om acţionând mental chiar în visarea de după amiază, purtând pe frunte semnul acelui blestem al minţilor pedepsite să nu se odihnească niciodată” (Eugen Barbu, „Omagiu”, „Gazeta Literară”, anul IV, nr.13, 28 martie 1957, p. 1 şi 4).

„Lenin a fost unul dintre exemplarele atât de rare ale umanităţii care a adunat într-o singură fiinţă pe filozof şi pe omul de acţiune… Sub cuvintele mele de cerneală sclipeşte numai lacrima târzie a unui om de litere ce se oglindeşte în spiritul nemuritor al lui Lenin” (Eugen Barbu, „Casa Lui”, „Gazeta Literară”, anul VII, 21 aprilie 1960, p.1).

„Aduc omagiul meu Congresului al III-lea al PMR, luceafăr de calendar într-o lungă istorie biruitoare!” (Eugen Barbu, „Gazeta Literară” , anul VII, 16 iunie 1960, p.4).

„(…)Ea, această Înaltă Doamnă a Ţării, a ales drumul spinos al înfruntării celor ce se credeau de neînlăturat, alături de un bărbat veşnic tânăr, cum îl ştim în zilele noastre, de un conducător politc care nu are timp de pierdut, cel ce a dat Ţării monumentalul Canal, un drum al vulturilor: Transfăgărăşanul, Metroul şi uriaşele cartiere ce conţin milioane de locuinţe pentru oamenii muncii. (…) Ea se dovedeşte aceeaşi fiinţă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat” (Eugen Barbu, „Portret”, din volumul „Buchet de purpură şi soare. Flori alese din creaţia închinată tovarăşei Elena Ceauşescu”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988, pp. 260-261).