Euro-obligaţiunile, măsură de salvare sau „socialism şi lucrarea diavolului”

Comisia Europeană a trecut de partea statelor lovite de criză din flancul sudic al zonei euro şi a propus introducerea mai multor tipuri de obligaţiuni emise în numele tuturor celor 17 state din zona euro. Aceasta înseamnă că povara datoriilor economiilor slabe va fi dusă pe umerii mai puternici, în primul rând ai Germaniei.

Pentru ţările din grupul PIGS (Portugalia, Italia, Grecia şi Spania), euro-obligaţiunile sunt cea mai convenabilă soluţie pentru scăderea dobânzilor pe care trebuie să le plătească pe pieţele financiare, pentru că datoriile lor vor fi asigurate de statele puternice din nord. Pentru Germania însă, aceasta înseamnă o creştere a dobânzilor, care acum se află la un minim istoric de sub 2% (1,98%).

„Euro-bondurile sunt o dulce otravă, ele sunt socialism, lucrarea diavolului”, a spus Joachim Pfeifer, unul dintre purtătorii de cuvânt ai Uniunii Creştin-Democrate, partidul cancelarului Angela Merkel. El a explicat că aceste obligaţiuni nu sunt un instrument de luptă împotriva crizei şi că nu vor putea fi introduse decât după o profundă integrare fiscală în cadrul UE, adică peste 10-15 ani, scrie Reuters.

„Nu vrem euro-bonduri, pentru că nu vrem ca dobânzile să crească dramatic pentru Germania”, combate ministrul german al Economiei, Philipp Rosler, iniţiativa preşedintelui Comisiei Europene de a ajuta statele slabe ale zonei euro. Rosler spune că acest tip de obligaţiuni poate duce la pierderea încrederii de care UE se bucură încă în ochii pieţelor financiare.

Potrivit Ifo-Institute din Munchen, Germania ar trebui să plătească în plus 33-37 de miliarde de euro pe an, în cazul în care ar emite euro-bonduri, din cauza dobânzilor mai mari.

Însă Germania a avut de câştigat mult de pe urma crizei datoriilor, pentru că „a reuşit să se împrumute mai ieftin ca niciodată”, susţine Gustav Horn, director al Macroeconomic Institute (IMK), citat de Deutsche Welle. El susţine că Berlinul nu ar ieşi păgubit pe piaţa euro-obligaţiunilor. Martin Schulz, liderul Alianţei Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European spune că euro-obligaţiunile „ar fi mult mai puţin costisitoare decât creşterea continuă a umbrelei financiare de urgenţă sau decât spargerea zonei euro.”

Cei care susţin ideea emiterii acestor obligaţiuni arată că statele din zona euro ar trebui să-şi finanţeze maximum 60% din datorii în acest fel, adică exact limita datoriei publice impusă pentru zona euro prin Tratatul de la Maastricht. Datoria suplimentară ar trebui finanţată de fiecare stat în parte şi evident, cu o dobânda mai mare. Acesta ar fi şi un stimul pentru respectarea tratatelor şi a Pactului de Stabilitate.

Din întreaga zona euro, doar Finlanda mai respectă criteriile de convergenţă stabilite la Maastricht, asta dacă Estonia nu va intra în zona euro până la finalul acestui an, scrie Deutsche Welle.