Europa nu se decide asupra agriculturii Dacian Cioloş, între carteluri agricole şi piaţă liberalizată

Preţuri subvenţionate sau piaţă liberă, aceasta a fost întrebarea la ultima reuniune a celor 27 de miniştri ai Agriculturii din ţările UE. Fermierii trebuie susţinuţi, toată lumea e de acord, dar există o împărţire ideologică asupra măsurilor comune de reglementare a pieţelor agricole naţionale.Pe de-o parte este grupul condus de Franţa, care caută să le dea producătorilor mai multă putere de a negocia cu furnizorii şi comercianţii cu amănuntul. Aceasta ar însemna posibile modificări în normele de concurenţă ale UE, pentru a le permite producătorilor agrearea unor preţuri comune pentru produsele lor agricole. Însă un astfel de sistem seamănă periculos de mult cu cel al mult blamatelor carteluri. De cealaltă parte este opoziţia unor ţări precum Marea Britanie şi Suedia, care, fiind în deficit cu terenul agricol, preferă o agricultură liberalizată care să le permită să nu fie la cheremul ţărilor producătoare.

La mijloc, cel puţin teoretic, se află Comisia Europeană, reprezentată de nimeni altul decât comisarul român Dacian Cioloş. El trebuie să decidă dacă merge mai departe cu propunerile legislative doar cu un sprijin parţial al statelor membre. Deşi, conform tratatelor, loialitatea unui comisar ar trebui să fie numai faţă de Uniune, şi nu faţă de ţara care l-a propus, Cioloş este suspectat de o apropiere favorizantă faţă de Franţa, unde şi-a desăvârşit formarea profesională. De altfel, se spune că este un apropiat al preşedintelui Sarkozy, fiind căsătorit cu o franţuzoaică.

Dacă aceste suspiciuni sunt întemeiate, România ar trebui să fie avantajată, ţara noastră fiind preponderent agricolă, chiar dacă nu se compară cu nivelul tehnologic de dezvoltare al Franţei. Subvenţiile agricole sunt ruşinoase, dar sănătoase: ele perturbă libera concurenţă, însă îi ajută pe fermieri să supravieţuiască şi menţin preţuri accesibile la mâncare.

Preţurile alimentelor au cunoscut un maxim excepţional în cursul anului 2008, ceea ce a determinat Comisia să facă o investigaţie asupra cauzelor unei astfel de creşteri. Executivul UE a decis să monitorizeze mai bine evoluţia preţurilor produselor agricole, impactul speculaţiilor asupra preţurilor şi să analizeze modul de funcţionare a lanţului de aprovizionare cu alimente.

Asemenea fluctuaţii contravin principiilor politicii agricole comunitare, una dintre cele mai vechi politici ale Uniunii, cu o tradiţie de aproape 50 de ani. Această politică e constituită dintr-o serie de mecanisme care permit ca preţurile să rămână într-o anumită marjă, adică suficient de mici ca accesul la alimente să fie posibil pentru consumatori, dar totuşi suficient de mari pentru ca fermierii să supravieţuiască. Politica agricolă comunitară consumă peste 40% din întregul buget UE.

De rezultatul acestor discuţii şi al viitoarei legislaţii agricole comunitare depinde şi soarta fermierilor români, şi aşa năpăstuiţi de criza economică şi de întârzierile la acordarea subvenţiilor de către Guvern. Dacă principiul liberei concurenţe va câştiga înseamnă practic scoaterea de pe piaţă a agricultorilor români, care nu îşi pot permite să ţină pasul cu ţările dezvoltate.

Iar pentru noi, consumatorii, înseamnă roşii olandeze, cartofi nemţeşti şi broccoli portughez, fiindcă ultimii ani au demonstrat că nu suntem în stare să punem pe picioare o reţea funcţională de producţie şi distribuţie a alimentelor pe plan naţional.