Luca Niculescu se întreba „cum să faci să conjugi austeritatea cu relansarea economică” în 2011. Comparația cu Paleologu din copilărie/ Ce a făcut la Revoluție

„Când vrei să vezi ce va face un om, uită-te ce a făcut el în trecutul lui”, spunea Nicușor Dan pe când era doar un candidat pentru Palatul Cotroceni, în cadrul dezbaterilor electorale. La un an și jumătate de când Nicușor Dan a ajuns la Palatul Cotroceni și la cinci luni de când România nu are un guvern cu puteri depline, președintele a venit cu o a patra încercare de premier: Luca Niculescu.

Fost jurnalist și diplomat, Luca Niculescu are o misiune grea pentru a ajunge la Palatul Victoria. Dar, în cazul în care va primi încrederea Parlamentului, Niculescu va avea în față o țară pe care ar avea ocazia să o schimbe. Așa că am ascultat de sfatul lui Nicușor Dan și am căutat în ce a spus și făcut Luca Niculescu în trecutul său pentru a înțelege ce viziune are pentru România.

Luca Niculescu, în 2011: Politicienii le explică oamenilor că e nevoie de austeritate şi solidaritate. Dar pot fi credibile aceste mesaje?

În 2011, cuvântul cheie pentru politica europeană era austeritate, în ton cu trendul actual din politica românească. Luca Niculescu, pe atunci jurnalist, scria un editorial pentru Revista 22 intitulat „Europa: e nevoie de altceva”. Contrar titlului, textul nu este o pledoarie împotriva Uniunii, ci un editorial despre un summit european. Textul se încheie însă cu o pledoarie despre combinarea nevoii de austeritate cu relansarea economică.

„Europenii se află în faţa unor probleme extrem de dificile: cum să faci să conjugi austeritatea cu relansarea economică? Cum să faci tăieri în sectorul public, dar să scazi şi numărul şomerilor? Până acum nu pare să existe un răspuns la aceste întrebări.

Politicienii le explică oamenilor că e nevoie de austeritate şi solidaritate. Dar pot fi credibile aceste mesaje? Când aceiaşi politicieni, ani de zile, au naţionalizat victoriile şi au europenizat eşecurile, când pentru orice măsură impopulară dădeau vina pe Bruxelles, în timp ce îşi asumau personal fiecare succes al Europei?

Ca urmare, în ochii multor europeni, Europa e o construcţie complicată, tehnocratică, greu de descifrat şi relativ obscură”, scria Luca Niculescu în editorial.

Jurnalistul făcea în acel text o analiză a politicienilor europeni, despre care spunea că trebuie să-și schimbe comunicarea. Luca Niculescu credea că populația trebuia să afle, din discursurile politice, cât de importantă este pentru ziua de azi Uniunea.

„Oamenii politici trebuie deci să îşi schimbe felul de a comunica. Să explice cu răbdare, perseverenţă şi – unde se poate – cu carismă că Europa, cu toate defectele ei, e, probabil, cel mai luminos spaţiu democratic creat până acum. Şi că non-Europa ar fi o catastrofă.

Dispariţia zonei euro nu ar însemna doar ca fiecare stat să revină la propria monedă. Eşecul euro ar atrage, foarte probabil, după el şi eşecul Uniunii Europene ca proiect politic. Iar dispariţia Uniunii poate lăsa loc la orice”, scria, în acel text, Luca Niculescu.

„Liderii europeni trebuie să fie capabili să facă din Europa un ideal”

Concluzia lui Luca Niculescu în opinia din 2011 era una categorică. „Este nevoie de altceva” când vine vorba de Uniunea Europeană, credea jurnalistul. De ceva care să redea populației speranța.

„Iar oamenii politici trebuie să facă şi altceva: să transforme Europa în ceva dezirabil. Să îi democratizeze instituţiile. Să o apropie de cei 500 de milioane de europeni. Câtă încredere poţi avea într-o entitate al cărei proces de luare a deciziilor e atât de complex şi îndepărtat?

Europa trebuie să capete chipuri, altele decât cele ale unor şefi de stat şi de guvern care se întâlnesc în nişte reuniuni puţin transparente şi care publică după aceea comunicate greu de descifrat.

Pe scurt, liderii europeni trebuie să fie capabili să facă din Europa un ideal pentru cei care trăiesc în ea. Iar idealul nu e o societate în care ţi se taie alocaţiile sociale, ţi se reduce leafa şi eşti ameninţat de şomaj. E nevoie de altceva”, este finalul textului din Revista 22.

Ce a făcut Luca Niculescu la Revoluție

În 2015, cu puțin timp înainte de intrarea în diplomație, Luca Niculescu dădea un interviu amplu pentru Adevărul în care vorbea despre viața sa, dar și despre nemulțumirile pe care le avea cu presa din acel moment. Jurnalistul se arăta dezamăgit de modul în care politica externă este prezentată în presă.

„În România, discuţiile despre politica externă par o latură marginală a jurnalismului. În general, pe noi, ne preocupă politică externă dacă izbucneşte vreun conflict pe undeva sau dacă pică vreun avion.

Suntem primii la oferit informaţii despre accidente cu avioane. Şi, eventual, în următoarele trei minute deja ne întrebăm dacă nu cumva era vreun român pe acolo. Sigur, este groaznic să se întâmple asta, dar aşteptăm comunicatul de la MAE mai ceva ca pâinea caldă”, spunea jurnalistul atunci.

Tot în acel interviu, Luca Niculescu a vorbit despre ce a făcut la Revoluție. Acesta a povestit că a mers cu mai mulți prieteni, în seara de 21, către Universitate. „Mama, săraca, plângea şi se ruga de noi să nu ne ducem pentru că îi era teama. Cum să stăm deoparte?, se întreba tata şi a mers şi el cu noi”, povestea jurnalistul.

Comparația cu Toader Paleologu

„Ţin minte că eram exact în faţa magazinului Cocor când am strigat Jos Ceauşescu!. Am ajuns în Piaţa Universităţii în jurul orei 11.30 şi, ca în filmul lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost, pot să spun că am făcut revoluţie pentru că am văzut elicopterul plecând. Înainte de 12.08 eram exact în Piaţa Universităţii şi strigam Jos comunismul!.

Apoi am mers să apărăm radioul – poate de aceea îmi place aşa mult! (râde) Eram împreună cu tata şi cu unul dintre fraţii mei. Am fost viteji pentru o vreme până când am auzit o rafală destul de aproape de noi şi tata a zis să mergem totuşi într-un loc mai sigur”, a mai spus Niculescu.

În același interviu, Luca Niculescu povestea că provine dintr-o familie liberală. Ba mai mult, familia acestuia era apropiată de cea a lui Alexandru Paleologu. „El era chiar rudă prin alianţă cu noi. A doua soţie a tatălui său, deci mama lui vitregă, era sora străbunicii mele”, povestea jurnalistul, care își amintește cum era comparat în copilărie cu Toader Paleologu, fost candidat la prezidențiale în 2019.

„Când eram mici, ne duceam la Mimi, care stătea pe strada Armenească, să ne înveţe franceza şi engleza, pentru că ea era profesoară de ambele limbi. Mă întâlneam şi cu Toader, care era mai silitor decât mine. Ţin minte că în familie mi-l dădeau mereu exemplu: Uite, uite ce bine învaţă el…“

„Ca jurnalist, înveţi să vorbeşti, ca ambasador, înveţi şi când să taci”

Luca Niculescu a devenit și ambasador al României la Paris. În 2017, dădea pentru Adevărul în care vorbea despre trecerea de la jurnalism la diplomație. Diplomatul fusese întrebat dacă nu îi este dor de jurnalistul Luca Niculescu.

„Acum sunt ambasadorul României în Franţa şi îmi concentrez toată energia pe asta: este foarte intens, este foarte interesant ceea ce fac şi mă bucur că pot să am o mică valoare adăugată în relaţia dintre cele două ţări.

Există puncte comune în cele două profesii. Ca jurnalist intri foarte uşor în vorbă cu oamenii şi trebuie să găseşti foarte uşor punţi de legătură cu interlocutorii pentru a uşura dialogul, capeţi o anumită facilitate a contactului. Acesta e un punct în care experienţa de jurnalist mă ajută în calitate de ambasador.

(…) În schimb, sunt şi multe alte diferenţe între cele două profesii, ca jurnalist ai o libertate de cuvânt mai mare decât cea pe care o ai în calitate de ambasador. Ca sa zic altfel, ca jurnalist, înveţi să vorbeşti, ca ambasador, înveţi şi când să taci”, explica Niculescu.

Pe final de 2017, Luca Niculescu vorbea despre ce le dorește românilor pe mai departe într-un interviu pentru Libertatea.

„Cred că pentru 2018 aș vrea să văd mai multă unitate, mai multă solidaritate, mai multă empatie. Mi-ar plăcea să văd că ne pasă mai mult unii de ceilalți. Anul centenarului este un moment de bilanț, de bilanț istoric chiar, în care vom avea ocazia să ne amintim ce a fost acum 100 de ani, cum de a fost posibilă unirea, să ne gândim la cei care au făcut-o.

Dar sper foarte mult să fie un moment în care să ne gândim și la viitor, la viitorul nostru european”, spunea Luca Niculescu atunci.

Citește și: Luca Niculescu și profeția din 2012 despre trendul din societate care „ar fi catastrofal”. Nicușor Dan mai bagă o fisă – REPORTAJ